(cuprinsul serialului) „Când civilizația începe să mijească, ornamentul autentic dispare și, odată cu el, marele stil în general. Într-un fel sau altul, în fiecare cultură tranziția se face prin „clasicism” și „romantism”. Primul înseamnă entuziasm pentru ornamental, reguli, legi, timpuri, devenite de mult timp arhaice și lipsite de suflet. Al doilea, imitație entuziastă, nu numai a […]

(cuprinsul serialului) „Olimpul se află în imediata apropiere, pe pământ grec; paradisul patristic este într-o grădină fermecată, situată undeva într-un univers magic; Walhalla nu se află nicăieri. Pierdută în infinit, ea ne apare, cu zeii și eroii ei nesociabili, ca simbol al unei înspăimântătoare singurătăți. Siegfried, Parsifal, Tristan, Hamlet, Faust sunt eroii cei mai singuri […]

(cuprinsul serialului) Partea răsăriteană a Imperiului Roman (căruia doar posteritatea i-a dat numele de Bizantin) a durat mai mult de un mileniu după Constantin cel Mare. Dar în Apus, invaziile barbare duc la dezintegrarea civilizației clasice, aflată într-o tranziție la una de tip magic, în care creștinismul se impune. Roma cade în irelevanță, orașele devin […]

O secvență antologică. Mai grăitoare decât un raft de cărți de istorie. Se întâmplă în februarie 1984, în direct la televiziunea franceză. Jean Marie Le Pen e invitatul unei emisiuni, care se transformă într-un proces inchizitorial, cu acuzațiile clasice: extremism, rasism, xenofobie. Politicianul se apără cum poate. (Suntem, așadar, în anii 80, se cunosc suficiente […]

S-a încercat o paralelă între ieșirile necontrolate ale celor doi, în răfuieli cu arbitri sau în afara terenului de tenis. Numele sau poreclele ar sugera că doar al nostru e băiatul rău, „Nasty”, în timp ce a lor e calmul și „serenitatea” însăși. Dar aș spune că personajele sunt la poli opuși și reprezentative pentru […]

În calendar există câteva sărbători laice, înnobilate într-un mod surprinzător de rafinatul suflet românesc. Ca și revoluționarii francezi, comuniștii au depus eforturi pentru a impune un alt calendar, care să facă uitate obiceiurile și ritmul de viață creștin. Din ele, poporul a filtrat și transformat surprinzător doar câteva. Să le luăm pe rând: Anul Nou […]

Teoria intolerantă, care circulă zilele astea tot mai explicit, sună cam așa: Europa e o frumoasă insulă de civilizație, o cetate asediată de barbarii islamiști. Noi am greșit că am fost prea toleranți și ar trebui să le lăsăm naibi de principii și să luăm măsuri drastice, că uite, vin năvălitorii, pentru care nu contează […]

Ce ipocriți! Acum o săptămână aproape îl linșaseră pe un fost deținut politic, pentru o vorbă spusă la o înmormântare a unor colegi de celulă. Cică trebuie stârpită fără milă orice apreciere a extremismului, să demascăm legionarii. Acum s-au întors cu 180 de grade și fac apologia libertății totale de expresie. Strigă jos corectitudinea politică, […]

Din vreme în vreme, planeta e străbătută de un fior și un oftat. E semn că un alb dintr-o țară bogată a murit într-un mod înfiorător: a fost decapitat cu un cuțit sau împușcat, ori s-a prăbușit cu avionul. Atunci intră în scenă filosofii necroloagelor, e momentul de glorie al celor cu condei patetic, înzestrați […]

Mircea Eliade propune o modificare de perspectivă asupra morții, care, deși pleacă de la o meditație pe marginea sorții culturii vestice, poate fi de mare folos chiar și la nivel individual, pentru orice om confruntat cu frica de moarte sau cu gândul sinuciderii. Punctul de plecare e un detaliu în evoluția Occidentului: pasiunea pentru istorie. […]