Ursula von der Leyen a mai bătut un cui în coșciugul Europei, prin semnarea a ceea ce a numit mândră „mama tuturor acordurilor”, împreună cu Narendra Modi, premierul Indiei. Într-adevăr, e o bombă nucleară, care va schimba Europa așa cum o știm. Pentru că e de natură să distrugă definitiv Europa demografic, cultural și economic.
Dar e prezentată triumfalist, ca o reușită, care va ajuta exportul de vin, ulei de măsline și automobile. Măsuri prin care Comisia Europeană speră să câștige 4 miliarde de euro pe an pentru cele 27 de state membre. (Un mizilic, comparat doar cu cele 1,5 trilioane de euro, cât ar urma să vireze Ucrainei până în 2040, conform planului de aderare anul viitor a țării sfâșiate de război, dezvăluit de Viktor Orban.)
Tratatul eclipsează controversatul acord recent cu țările Mercosur, care cuprinde statele din America de Sud și altele încă nu membre depline, ca Mexic (Venezuela e temporar suspendată). Populația Mercosur e de 284 de milioane. În timp ce populația Indiei e de 1 miliard 470 de milioane, cu o creștere constantă, care a făcut-o să depășească China drept cea mai populată țară a globului. Cum vom vedea mai jos, aspectul demografic e bomba cu ceas strecurată în acord, deși propaganda UE va insista doar pe latura comercială, deși și aceea vine cu uriașe riscuri. Toate cele 27 de membre UE au împreună 450 de milioane de locuitori.
Tratatul introduce metode simplificate pentru importul de personal din India și pune în aplicare Agenda 2030 privind mobilitatea. Documentul precizează că India va avea un surplus de 245 milioane de muncitori calificați, până în 2030, din care să trimită oricâți e nevoie către țările membre UE.
Să subliniem această metodă subversivă, prin care UE se transformă în cu totul altceva decât a fost vândut europenilor inițial. Și decât își doresc cetățenii UE. Țările au semnat un tratat de aderare la o piață comună a Europei, care să devină o contrapondere la statele cu întindere mare, precum SUA, China, URSS. Dar se trezesc că fac o piață comună de 2,2 miliarde de locuitori, cu părți din Asia și America latină.
Au semnat pentru o uniune a statelor suverane, care să rămână democratice, dar devin o federație în care dictează birocrați nealeși direct și care instituie cenzura presei și a candidaților. Au sperat că UE va pune capăt războaielor între europeni, nu că vor fi înarmați să lupte împreună într-un război și mai mare.
Dar cel mai important, cetățenii Europei unite au fost amăgiți cu avantajul mișcării libere între țări asemănătoare, cu o veche moștenire comună, prin acorduri de tip Schengen. În schimb, se trezesc că sunt parte într-un experiment sinistru de anihilare a Europei pentru o fantezie mondialistă, care are ca intermediar Eurasia sau Eurabia sau o Uniune Euro-Africană. Contează mai puțin că invazia e organizată legal, și prezentată ca un mare câștig, sau lăsată să se deruleze ilegal peste Mediterana, pretinzând că am vrea dar n-o putem stăvili. Pentru că suntem prea ocupați să ne pregătim de război nuclear cu alți europeni.
UE și India au împreună 25% din PIB-ul global, cu schimburi reciproce anuale de 180 de miliarde de euro. În comunicatul oficial emis de Comisia Europeană sunt înșirate principalele „oportunități”. UE speră să exporte 250.000 de automobile în India, prin tăierea taxelor vamale de la 110% la 10%.
Ce nu ne spune comunicatul, e că India are a treia industrie auto și de subansamble din lume, depășită doar de SUA și China. Anul trecut a produs peste 5 milioane de automobile, din care a exportat peste 850.000, o creștere de 24%. Ca țări individuale, doar China și Japonia o devansează în producția de automobile, chiar dacă au deocamdată puține față de numărul locuitorilor.
Să zicem că brandurile nemțești și italiene de lux vor rezista, pentru că nu au rival încă. Dar mărcile populare, care mizează pe prețul cel mai mic din segment, ca Dacia (Renault) vor avea o concurență în plus, pe lângă cea din China. Și mai dramatică va fi situația în sectorul subansamblelor auto, care aduce 13% din PIB-ul României. Acolo sunt capacități industriale ce pot fi mutate rapid, unde contează nivelul salariilor.
Salariul minim în India are o grilă complexă, în funcție de regiune și pregătire. Cel mai de jos pleacă de la 48 de euro pe lună. În Delhi, salariul minim pentru un necalificat echivalează cu 167 de euro. Pentru cei „înalt calificați” leafa minimă în capitală e 221 de euro. În industria auto, câștigul mediu variază între 250 și 450 de euro lunar, după calificări. Inutil să spunem că nici România, nici restul Europei nu pot câștiga într-o cursă a „eficientizării” forței de muncă, prin strângerea curelei, pornind de la asemenea linie de start.
La aceasta, trebuie adăugată altă decizie importantă a UE de zilele trecute: Uniunea Europeană a decis să taie complet importurile de gaz din Rusia, până în 2027. Așadar, industria germană, construită pe procesarea unei resurse ieftine, mai are un an. A trebuit să verific suplimentar dacă se referă doar la gazul lichefiat sau și la cel prin conductă, dar e vorba de ambele. Deci Europa e decisă să pună și o haină mai groasă pe ea, să crape Putin.
De notat mecanismul prin care a fost adoptată decizia. Ungaria și Slovacia au votat împotriva sistării importurilor de gaz, deci în mod normal decizia nu se putea lua fără unanimitate. Așa ne-a fost prezentată regula imbatabilă la aderare, nu? Ei bine, acum au apelat la o portiță, potrivit Deutsche Welle:
„Deși unanimitatea e necesară, în mod normal, în cadrul blocului, această interdicție a fost gândită să treacă doar cu majoritate simplă, folosind legile privind energia și comerțul, ca să evite veto-urile naționale.”
Dar să revenim la „mama acordurilor” cu India. Cu ce altceva se mai laudă Comisia?
„Taxele vamale, care erau între 44% pentru mașinării, 22% la chimicale și 11% la farmaceutice vor fi de asemenea eliminate, în cea mai mare parte.”
Farmaceutice zici? Nu te bucuri că în următoarea „pandemie” vei purta pe gură și nas o mască chirugicală fabricată mai ieftin într-un atelier din India? În cele mai stricte condiții de igienă, să o folosească și medicii în sălile de operații cu toată încrederea.
Vești bune și pentru vinurile franțuzești și uleiul grecesc:
„Tarifele Indiei pe vin vor scădea de la 150% la 75% după intrarea în vigoare, iar în cele din urmă la niveluri de până la 20%. Taxele pentru uleiul de măsline vor scădea de la 45% la 0% în cinci ani, în timp ce produsele agricole procesate, ca pâinea și produsele de cofetărie vor avea eliminate tarifele ce depășesc 50%.”
Ca țară importatoare de pâine congelată, cum a ajuns România, ne putem bucura că ne vor veni și pâinea și prăjiturile din India. Iar pe rafturile supermarketului vei găsi pastele făinoase ambalate pe sub-continent, imposibil de deosebit în grabă de pastele Băneasa sau Barilla.
Comunicatul Comisiei ne liniștește:
„Produsele agricole sensibile din Europa vor fi protejate deplin, cum ar fi: carnea de vită, pui, orez și zahăr. Acestea vor fi excluse de la liberalizarea prin acest acord. Toate importurile din India vor continua să respecte strict regulile UE de sănătate și siguranță alimentară.”
Observați că lipsesc din comunicat două exporturi, care interesează mult agricultorii din România: porumbul și grâul. India e deja cel mai mare exportator de orez de pe glob. În materie de porumb, ce consumă e relativ egal cu cât produc, să zicem că acolo n-ar conta. La grâu, în schimb, au exportat și 7,8 milioane de tone în 2023. Spre comparație, România, cel mai mare exportator de cereale din UE, a exportat 6,4 milioane de tone de grâu în 2024.
Fiți pe pace, standardele UE cele mai stricte se vor aplica în India, una din cele mai corupte țări de pe mapamond. Da, delicioasa mâncare indiană, cunoscută pentru standardele de igienă ridicate.
Acum că ne-am potolit foamea sau ne-a trecut pofta, să discutăm de lucrurile cu adevărat serioase.
Partea europeană vorbește doar de aspectul economic al acordului. Sau în termeni evazivi despre elefantul din cameră: circulația persoanelor. Separat de comunicatul triumfalist despre acordul economic, UE a emis în aceeași zi alt document, intitulat:
Strecurat mai pe la coadă e un paragraf cu unul din obiectivele alianței:
„5.1.1 Susținerea mobilității talentelor și abilităților, reciproc avantajoase, în timp ce sunt gestionate aspectele privind migrația, inclusiv contracararea migrației nereglementate, contrabanda și traficul de ființe umane. Cooperarea eficientă și la timp în returnarea și readmisia migranților ilegali, subliniată în „Agenda Comună UE-India privind Migrația și Mobilitatea.”
Citim imediat din documentul respectiv. Deocamdată reținem din limba de lemn bruxelleză că mobilitatea oamenilor calificați și talentați e un obiectiv explicit. (Știm, vin doctori, ingineri, IT-iști…)
„5.1.2 Lansarea primului program pilot Portalul Legal European în India, ca un punct central, care să ofere informații și sprijin pentru mișcarea muncitorilor în UE, începând cu sectorul IT și Comunicații.”
Ce se vor bucura IT-iștii noștri, care votează globalist, că Europa tocmai le-a pregătit înlocuirea cu alții cu pretenții salariale mai modeste! Este exact schema din Statele Unite (vizele H1B – program de import de persoane în SUA, cu 75% din beneficiari proveniți din India.) Am scris anul trecut de acea țeapă livrată de Donald Trump și Elon Musk. Sper să se gândească la asta corporatiștii noștri, când își comandă ceva de pe Glovo și cred că doar livratorii și chelnerii pot fi schimbați cu unii mai exotici.
„5.1.3 Implementarea Cadrului de Cooperare Cuprinzătoare UE-India pentru Mobilitate, implicând interesele statelor membre, în acord cu competențele naționale ale statelor UE și legislația din ambele părți ale acordului, pentru a susține dezvoltarea abilităților și calificărilor. Folosirea deplină a bazinului de talente UE din platforma IT, când sunt disponibile; facilitarea recrutării de muncitori în ocupațiile cu deficit de forță de muncă.”
Chiar și în stufosul limbaj juridic, sună destul de clar, nu? Dacă n-avem, luăm de la ei. Dar dacă patronul are posibilitatea să ia de undeva mai ieftin, de ce să nu spună că a căutat și n-a găsit cu niciun chip la noi….? Să precizăm și că, din motive de facilități fiscale, așa zisul domeniu IT vizează fel și fel de ocupații, care nu sunt chiar pentru programatori. Cum ar fi tinerii din call-center-uri. (Englezii și americanii sunt deja obișnuiți să audă un accent de Gujarat la celălalt capăt al firului, când sună pentru ajutor la vreo firmă.)
„5.1.4 Modernizarea și simplificarea procedurilor pentru vize Schengen prin digitalizare și proceduri, după intrarea în vigoare, tratând împreună și provocările legate de fraudele privind vizele și verificarea documentelor.”
Nicio grijă, actele vor fi în regulă, în cea mai coruptă țară din lume. Vor avea indienii ce acte va fi nevoie pentru vize, ce diplome gândești și nu gândești. Iată pentru ce se face digitalizarea. Să meargă mai rapid invazia.
Punctul 5.1.8 consemnează introducerea Indiei în programul Erasmus și echivalarea studiilor, deci vine un val și de studenți. Care își vor putea obține rezidența și în câțiva ani cetățenia, că doar au trecut prin fabricile de diplome. Iar acestea nu pot șoma, fiind ultra-conectate la vârful ierarhiei politice și a statului paralel, cu rectori plătiți și cu 10.000 de euro pe lună. Care, firește, își îndoctrinează cursanții că globalizarea e superbă, prejudecățile sunt rele.
„5.1.5 Întărirea mobilității prin schimbul de studenți, profesori și cercetători prin inițiative ca Uniuninea Aptitudinilor, Erasmus+, inclusiv Erasmus Mundus, program de masterat comun, și MSCA (Acțiunile Marie Sklodowska Curie), împreună cu fondurile de finanțare din India precum SPARC (Schema de Promovare a Colaborării în Cercetare Academică).”
Am văzut la punctul 5.1 că e invocată o misterioasă „Agendă Comună”. Dar documentul nu e arătat cetățenilor UE în comunicatele Comisiei. Îl găsim însă pe site-ul unei agenții ONU – „Organizația Internațională a Muncii” (ilo.org). Și pe cel al IPCDM (Centrul Internațional pentru Dezvoltarea de Politici privind Migrația) E o altă instituție „discretă”, afiliată la Organizația Națiunilor Unite, creată să acorde consultanță statelor pentru gestionarea politicilor privind migrația. Totul e foarte bine organizat, cât timp votantul mediu doarme pe el.
Chiar din prima pagină aflăm că:
„Se estimează că India va avea un surplus de 245 milioane de muncitori calificați până în 2030, plasând-o în poziția să acopere deficitele de personal calificat, care se așteaptă să crească în UE.”
Deci de la această țintă pornește cooperarea dintre UE și India. Taxele vamale sunt apă de ploaie pe lângă acest deluviu de personal, care poate mătura Uniunea Europeană; care are doar 201 milioane de salariați, din care 166 de milioane cu normă întreagă. Ce ne spune mai departe documentul?
„Mai mult, 8,7 milioane de joburi în domenii slab calificate se așteaptă să fie disponibile în UE până în 2030, indicând că și mobilitatea slba calificată între India și UE poate fi explorată în deceniul următor.”
Așadar, nu e vorba doar de faimoșii „IT-iști și doctori”, vin în continuare și bicicliști pentru Glovo. Vor să vină? Sigur că da! ne încurajează documentul. De fapt, sunt deja aici:
„7,6% dintre migranții din India se află în Uniunea Europeană. (…) India e cea mai mare țară furnizoare de migranți, cu 17,5 milioane de emigranți.”
Dar vor veni și pe alte căi:
„Mobilitatea studenților e un alt canal semnificativ care, când e bine gestionat, va aduce avantaje forței de muncă și cercetării, atât în India cât și în UE. Numărul studenților și cercetătorilor din India a crescut constant. Acum sunt 50.000 de studenți indieni în UE. Cercetarea arată fezabilitatea financiară și oportunități de angajare, ca principalele motivații pentru studenții indieni în Europa.”
E inexplicabil tot efort pentru sinucidere colectivă, dirijat de conducerea UE și a statelor componente. De ea nu vor scăpa nici măcar țările conduse de cei care au mimat că se opun migrației în campania electorală, ca Georgia Meloni (Italia). Ce să mai vorbim de cele în care subiectul nu preocupă cine știe ce nici opoziția zisă suveranistă. Care încă vorbește de frecții la picior de lemn ca distincția între migrația legală și ilegală. Când vedem eforturile concentrate pentru a crea canale cât se poate de legale. Dar nu vor supraviețui neschimbate nici țările care s-au opus fenomenului, ca Ungaria sau Polonia, care nu au granițe față de restul țărilor din Uniune, fiind vase comunicante ale aceluiași recipient.
Oricum, acel statut poate fi schimbat peste noapte în orice moment. Dovadă o știre de azi: Spania a decis să acorde statut legal pentru o jumătate de milion de migranți ilegali. Majoritatea vin din Africa, după ce au trecut prin rute susținute de ONG-uri prin insulele Canare.