Graficul care arată că nu e niciun val și n-a fost niciodată

O singură imagine ar trebui să fie suficientă pentru a închide toată discuția pandemiei și a o deschide pe cea despre plandemie. Asta pentru orice om care e onest și are o idee vagă privind regula de trei simplă. Altfel spus de matematica din clasele 1-4. Graficul este realizat de graphs.ro, adresă unde puteți vedea graficul în forma interactivă, cu numerele pentru fiecare zi. Să-l explicăm pe îndelete:

Cu albastru, jos de tot, sunt reprezentate „cazurile”. Scriu mereu acest cuvânt între ghilimele, pentru că un cuvânt uzual a fost redefinit în ultimii ani, încât să se refere în acest context nu doar la bolnavi, ci la oameni perfect sănătoși. Ipohondri, care nu s-ar fi testat niciodată să vadă dacă n-au gripă, în anii dinaintea pandemiei. Câți au simptome și câți nu au din cei desenați în albastru pe grafic, nu ni se spune la știri. Dar știm din studii anterioare, că pot fi și 85% dintre pozitivi. Deci mai corect ar fi să spunem: cu albastru sunt rezultatele pozitive în teste. (Indiferent de prezența, absența sau gravitatea simptomelor.)

Cu verde sunt faimoasele teste PCR (numărul lor din fiecare zi). Cu mov sunt testele antigen (sau rapide, cele pe bază de salivă).

E la mintea cocoșului că, dacă ai fi vrut să observi o variație, trebuia să ai un număr constant de teste. Dimpotrivă, vedem că s-a tras cu disperare de „cazuri”, pompând în teste. Și când n-au mai răzbit cu testele PCR au trecut la cele rapide.

Bun, să spunem că testarea a crescut din motive obiective, logistic. Pentru a pondera această variație, avem linia neagră, care reprezintă procentul pozitivilor. Dar observăm că aceasta e departe de a fi o linie. Adică o curbă descrisă natural de valuri epidemice. Pe alocuri, linia devine o serie haotică de buline, care arată o variație a pozitivății între 0,1% și 44%! De aici se poate deduce: ori că testele sunt o pocnitoare rizibilă, ori boala apare și dispare în populație ca o stafie prin pereți, de la o zi la alta, ori că testele pot fi măsluite sau citite greșit în funcție de nevoi sau de priceperea laborantului. (Ori a statisticianului, care centralizează datele în calculator.)

Trebuie subliniat că un grad de pozitivitate de 0,1% e dincolo de marja de eroare a testelor – pretinsă sau reală. Dacă ai un test cu marjă de eroare de 2% și ai găsit 0,1% „bolnavi”, pot fi toți incluși în marja de eroare statistică. Dacă ai un test cu 50% eroare, încap și cei găsiți în ziua cu 44% pozitivitate.

Eu văd barele verzi și mov ca pe niște vectori. Atât de tare s-a tras de pandemie în fiecare zi. Acolo unde barele sunt cele mai lungi, s-a tras cu cea mai multă disperare, doar, doar s-o ridica albastrul de jos să iasă de un val. Și observăm că nu s-a putut decât în sezoanele reci. Astă vară, unde linia neagră e pe burtă, aproape lipită de zero, au tras cu disperare degeaba. De ce trăgeau? Că nu puteau declara tot circul închis și era nevoie să fie menținută masca în autobuze și magazine, pentru efectul vizual – psihologic.

Mai observăm că la începutul „pandemiei”, în martie 2020, albastrul („cazurile”) nici nu se zăresc pe grafic. Erau doar câteva zeci pe zi. E drept, și teste puține. Dar vedem gradul de pozitivitate (negru) foarte crescut. De ce? Pentru că se testa doar în spitale, cine venea cu vreo boală. Sau umblaseră la reactivi, la numărul de cicluri… Abia după a apărut presiunea ca oamenii să se testeze ca să poată călători, ca să poată veni la lucru, ca să se poată interna, ca să-și ia certificat să intre în mall, să se cazeze la hotel, șamd. Iar la ultimul val de pe grafic, vedem că a fost o cumulare de efort: și teste mai multe ca niciodată, și sezon, și grad mare de pozitivitate.

Despre teste, puteți citi mai multe articole precedente:

December 1st, 2021
Mai multe despre: Politica • coronavirus • pandemie • teste