Fostul șef al CIA ne învață cum se rescriu cărțile de istorie

Îl știți pe Donald Trump, nu? Farul călăuzitor al suveranismului global, care aduce democrația în țările cu petrol. A luat premiul Nobel pentru Pace la mâna a doua, de la opozanta lui Maduro pentru cea mai pașnică răpire. „Doar” 100 de morți la sol, ca să extragă președintele unei țări suverane, la pachet cu soția lui. Doar așa, într-o zi, pentru un moft. (Alții au ajuns de nepronunțat pe vecie pentru un palmares mult mai mic.) Bine, probabil că și laureatei Machado îi era rușine să țină în casă nobelul ăla primit tot degeaba. I l-a dat lui Donald și a păstrat doar milionul de dolari.

Da, acel Donald Trump, care ne-a arătat ce stațiune de lux va face în Gaza, după ce scapă de locuitori. În cel mai grotesc clip imaginat de echipa prezidențială, pe litoralul respectiv ploua cu bani la propriu, femeile dansau lasciv din buric. Și, la final, Donald și Bibi stăteau pe plajă, cu un cocktail pe șezlonguri.

O mică problemă: în viitoarea stațiune nu-i vreme de plajă. O știre de acum câteva zile, ne anunța că al patrulea copil a murit de hipotermie în Gaza. A înghețat de frig în corturile, în care au fost mutați de când „cineva” le-a bombardat casele. În funcție de anotimp, corturile sunt inundate sau spulberate de vânt cu totul. Genocidul nu s-a încheiat pe 10 octombrie anul trecut, când s-a semnat armistițiul cu Hamas. Continuă într-un ritm mai discret și se dă și mai puțin la televizor. Organizația „Salvați copiii” notează într-un raport că doar de la acel armistițiu încoace au fost uciși 100 de copii în Gaza.

Cât să fi ajuns totalul de la 7 octombrie 2023 până acum? Raportoarea ONU, Francesca Albanese, care e tratată aproape ca un terorist, supusă sancțiunilor de administrația Trump, vehiculează o estimare impresionantă: 680.000 de palestinieni, uciși direct și indirect de ampla operațiune israeliană.

Ei bine, acel Trump a avut în primul mandat o mână dreaptă. Pe Mike Pompeo, pe care l-a instalat în fruntea CIA, de cum a fost ales în 2017. Iar pe la jumatea mandatului l-a promovat secretar de stat (ministru de Externe). Pompeo se gândește la viitor și la cum vor fi scrise cărțile de istorie, într-o secvență șocantă de doar câteva secunde. Cum ar spune prompteristele: vă avertizăm că urmează încă un plonjon în abisul abjecției:

„Următoarea generație de oameni nu-și va aminti de 7 octombrie. Nici în Israel, nici în America sau în lumea largă. Și trebuie să ne asigurăm de două lucruri:

Primul: nu atâta că n-o să uităm… Trebuie să ne asigurăm că povestea e spusă cum trebuie. Deci când se vor scrie cărțile de istorie, nu vor scrie despre victimele din Gaza. Corect?”.

(În acel moment, vorbitorul e întrerupt de ropote de aplauze. Continuăm citatul.)

„Nu se poate să…. Și ar trebui să fiu mai precis. Au fost victime în Gaza. Da? E adevărat. Sunt pagube civile în orice război, care s-a purtat vreodată. Dar victimele au fost persoanele din statul Israel. Agresorul a fost regimul din Iran și intermediarul său din Hamas.

Și trebuie să ne asigurăm că manualele de istorie vor reflecta asta. Iar pentru asta e nevoie de noi toți, să vorbim de asta zi de zi, în timp real. Cu copiii, cu nepoții, la modul serios și grijuliu. Și moral.”

Acest ultim cuvânt, „moral”, pune într-adevăr punctul pe i. Cum zicea Băsescu odată mândru de omul lui de la SRI: „să vezi ce spectaculos e Coldea când trage concluziile…”. Așa se poate mândri și Trump cu omul lui de la CIA.

Stai așa puțin și te gândești la dictonul acela vechi: „învingătorii scriu istoria…”. Câte din cărțile cu care am crescut noi n-or fi fost scrise așa? Acum e la modă să ai încredere în autorități, să lași să fixeze „experții” și politicienii adevărul despre trecut și prezent.

Sigur, Mike Pompeo nu pare tocmai omul de încredere să îi lași istoriografia viitorului pe mână. Cu altă ocazie, într-o secvență celebră, își amintea la fel de direct experiența la CIA:

„Am fost director la CIA: mințeam, păcăleam, furam… (râsete în sală). Aveam cursuri întregi. (vorbitorul e întrerupt de aplauze). Îți amintește de gloria experimentului american…”

În primul clip erau două lucruri șocante. Pe lângă pretenția de a șterge victimele unui genocid din istorie și a-l întoarce pe dos ca proporție a violenței, era și introducerea Iranului în poveste. E o răstălmăcire orwelliană, lansată după doi ani, pentru a croi povestea pe altă operațiune în desfășurare. Tentativa de lovitură de stat la Teheran, mascată în revolte de stradă. Pentru moment eșuată.

Cu doar două săptămâni în urmă, același Mike Pompeo felicita revoluționarii din stradă și pe „colegii” lor de revoluție, agenții Mossad. V-am mai arătat-o, dar merită.