Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Cum poți ajuta această pagină să se dezvolte
O carte, aș putea spune clasică, disponibilă de ani de zile, gratuit pe internet. Mă mir că n-am recomandat-o până acum:
Virgil Gheorghiu – Efectele televiziunii asupra minții umane și despre creșterea copiilor în lumea de azi
E citită integral, dar merită timpul ascultării. În tot cazul, e timp câștigat, spre deosebire de orele în fața televizorului, care sunt timp pierdut. Capitolele sunt segmentate în calupuri audio, cu titluri lămuritoare, deci poate fi ascultată pe parcursul mai multor zile sau se poate merge direct la subiectele mai atractive. (Doar Introducerea și Prefața sunt mai lungi – sub un sfert de oră. Restul calupurilor sunt de 2-10 minute, deci foarte digerabile.)
Cum remarcă și autorul, nu se poate găsi o activitate umană, căreia omenirea să îi fi alocat atât de mult timp din viață, la care să fi fost atât de mulți părtași. Totuși, uitatul la televizor a devenit ceva ignorat, prin chiar „firescul” său. El ține loc și de divertisment, și de sursă de cunoaștere, și de relaxare. Deși, una din primele descoperiri e că nu relaxează deloc, dimpotrivă, induce o stare de oboseală și agitație mentală, o epuizare din nimic și pentru nimic.
Mi-am amintit de această carte în aceste zile, de isterie colectivă cu pretextul virusului gripal. Pentru că am auzit de persoane aduse la paroxism, într-o stare de destabilizare psihică, de panică. Erau consumatori de media. Și mi-am adus aminte de statisticile citate în carte, despre cum privitorii fideli ai televizorului au o percepție distorsionată a realității, pe care o consideră mai violentă, mai agresivă, instabilă.
Dacă faceți parte din generația, care a renunțat la televizor în favoarea internetului, sau aveți deja copii, care nu par interesați de „cutia magică”, dar sunt dependenți de ecranul mai mic al telefonului, de jocurile video sau de narcisismul și bârfele rețelelor de socializare – nu vă bucurați. Cartea are trimiteri și la acest tip de dependențe, care nu sunt diferite ca mecanism, dar creează o captivitate chiar mai nemiloasă.
Autorul are convingeri creștine, dar folosește surse medicale și de cercetare sociologică din cele mai riguroase științific. Surse greu de contracarat și ale căror descoperiri se verifică empiric, în ce putem constata fiecare.
Sunt analizate:
Victor Grigore
