Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
pentru site-urile care citează articolele

Natura capitalismului, în conflict cu natura omului

Există o confuzie esențială, la care m-am mai referit: între capitalism și societățile în care avem proprietate privată, schimbată pe o piață liberă. Pe scurt, e confuzia dintre un sistem apărut abia de câteva secole* și ceva ce l-a precedat cu câteva milenii, din vremuri imemoriale. Diferența cea mai importantă e că în capitalism oamenii și colectivitățile lor nu mai sunt singurii actori ai jocului. Capitalul devine simultan miza jocului și „personajul” dominant.

Când omul devine personaj secundar se intră în capitalism. Atunci lucrurile pe care omul le poate produce cu brațele și mintea lui încep să cântărească mai puțin decât forțele gigantice pe care capitalul și creditul le pot pune în mișcare. Și anterior, omenirea era într-o stare de inegalitate dictată de inegalitatea forțelor fiecăruia, dar din același motiv era și într-un echilibru de forțe comparabile.

  • *Apariția fenomenului capitalist e cercetată mai în amănunt în serialul „Schimbarea banilor”, în curs de apariție pe acest site.

Această confuzie între cele două sisteme a făcut să se creadă despre capitalism că e starea naturală de existență a lumii, singura cu putință. Și că opusul său e doar comunismul, o deviere plină de suferință de la cursul „firesc”. În realitate, naturală pentru om e organizarea la care revine mereu în timp de criză: familia și varianta ei extinsă, națiunea. Cum natural pentru om e și ridicarea privirii spre un orizont spiritual, deasupra celui material.

Ca versiuni ale materialismului, capitalismul și comunismul atacă pe căi diferite această natură străveche a omului, credințele și obișnuințele lui. Comunismul a încercat să nege natura prin forma sa internaționalistă, prin utopia „amorului liber”, a sovietelor care țineau sub stăpânire mai multe etnii, pe care încercau să le topească în cetățenia sovietică. Balamucul stârnit a fost atât de periculos, încât lideri mai pragmatici au renunțat la astfel de experimente și au adoptat o versiune națională de comunism, simultan cu o rigidă pudoare de stat.

Atacul pe care capitalismul îl dă acestor valori e mai lent, dar mai de durată. Însăși natura lui intră în conflict cu ele, deși pretinde că poate acomoda o multitudine de credințe, atitudini, stiluri de viață, într-o totală toleranță, mărginindu-se la câteva „mici detalii” de ordin economic. Se pretinde, deci, un discret arbitru, dar regulile pe care le impune jocului fac imposibilă existența lumii tradiționale.

Voi grupa aici câteva articole de opinie pe subiect. E doar o privire subiectivă și succintă, care poate ține temporar loc unei tratări mai serioase a temei neo-liberalismului, pe care am promis-o în serialul „Cele trei idei noi ale globalismului”. (Serie temporar întreruptă, care a tratat critic doar curentul neo-marxist și urma să se refere, de asemenea la neo-conservatorism.)

Din reacțiile primite pe Facebook, mi se confirmă că e o discuție oportună și necesară. Există deja în societate un segment care conștientizează pericolele direcției globaliste și îi poate identifica unele trăsături. În „bula noastră” sunt destui care se descriu ca naționaliști și creștini, două convingeri pe care le consider cele mai solide răspunsuri ale rezistenței. Dar chiar și aceia consideră un tabu și un risc discuția despre capitalism. Poți, așadar, să critici politicienii, pe adepții progresului mondialist, chiar unele organizații ale lor, dar nu și sistemul economic.  Cenzura sau forme de inginerie socială sunt acceptate ca o fatalitate dacă vin din zona privată.

Dacă valorile fundamentale ale omului tradițional sunt lovite de modernitate, e necesar să ne referim și la latura ei economică. În schimb, dacă păstrăm acest tabu, orice proiect suveranist poate fi cel mult o perestroikă, genul de reforme care se încercau prin țări ale Estului la finele anilor 80, sub inspirația lui Gorbaciov. Adică schimbări de suprafață, relaxări benefice dar fără a atinge dogmele fundamentare ale economiei comuniste sau monopolul partidului unic. În mod similar, sunt numeroase exemple în ultimii ani de lideri din Occident, care au preluat vremelnic puterea prezentându-se ca populiști sau conservatori, dar și-au dezamăgit alegătorii. Pentru că nu au inversat tendința de transformare a societății, nici fluxul migrator, nici marșul progresist prin instituții – în ciuda promisiunilor electorale. Timizi în a atinge nucleul programului neo-liberal, ei s-au scuzat la final că au fost învinși de câte un „stat paralel”, căruia nu i-au înțeles natura.

Cuprins:

  1. Gardienii gândirii drepte
  2. Contribuția capitalismului la erodarea familiei
  3. Clientul pretențios devine soțul capricios
  4. Divorțul în economia de piață
  5. Corporația care te ajută să nu ai urmași
  6. Avocații din ospiciu
  7. Contribuția capitalismului la distrugerea națiunilor
  8. Coloana a cincea
  9. Dezvoltarea durabilă piramidală
evadare.ro
July 12th, 2023
Mai multe despre: Politica
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact