Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
pentru site-urile care citează articolele

Divorțul în economia de piață

Apoi sare în ochi rata mare a divorțurilor în societățile moderne. Din nou, în perfectă concordanță cu natura capitalistă a societății. Aici legea cererii și ofertei nu încetează niciodată, nici maximizarea profitului personal, tradus în dispozițiile schimbătoare ale plăcerii. Ca să nu fiu greșit înțeles: nu pledez pentru modelul căsătoriilor aranjate – care întâmplător aveau trăsătura de a fi pentru tot restul vieții, indiferent de sentimentele soților. L-am invocat mai sus ca termen de comparație extrem, pentru a sublinia o schimbare în societate. Între cele două extreme (căsătoriile aranjate și parteneriatele fluide din era Tinder) sunt multe alte variante, mai apropiate de familia tradițională.

Coincidență sau nu, concomitent cu extinderea modelului capitalist pe glob, a avut loc o schimbare a mentalităților. A existat o secvență istorică între căsătoriile aranjate și prezent, în care mariajele erau voluntare, bazate pe afinități personale și constituite de timpuriu cu intenția de a fi pentru tot restul vieții. Acea secvență o putem fixa în timp între apariția burgheziei, zorii revoluției industriale, până puțin după avântul revoluției sexuale și a feminismului din anii 70.

Cultul eficienței și al exploatării la maxim a tuturor resurselor, pe care capitalismul îl sădește în om, a impus de atunci intrarea generalizată a femeilor pe piața muncii. Ca marketing, era vândută ca o mare emancipare și afirmare a independenței, în practică, era o necesitate atât în lumea capitalistă, cât și în cea socialistă, mai înapoiată.

E limpede că pregătirea școlară îndelungată și serviciul vin în contradicție cu necesitățile unei natalități ridicate sau măcar în linia de conservare, de doi copii per cuplu. Dar unde se dusese marea creștere de productivitate acumulată prin industrializare? Căci ceea ce reușea să susțină un salariu modest în vremuri mai patriarhale, nu mai era posibil nici din două în vremurile emancipate.

Răspunsul e tot în natura specifică a capitalismului: surplusul luase drumul activităților speculative, cele mai productive din punct de vedere financiar. De asemenea, economia de consum încurajase creșterea pretențiilor minimale ale unei vieți confortabile. O viață modestă, rezumată la nevoi de subzistență ar fi posibilă și acum dintr-un singur salariu mediu, dar puțini ar alege să trăiască așa când există pe piață măcar ca promisiune toată gama de capricii la care te îmbie reclamele.

Pentru capitalism nu contează ce se produce sau se vinde, ci rata profitului, pe care îl poate genera o investiție. Nu există criterii morale de departajare sau prioritizare. Gândiți-vă la oamenii cei mai puternici, care îi înconjurau pe regii medievali. Erau mari latifundiari, deci proprietari de exploatații agricole sau comandanți de oști, cavaleri iscusiți în luptă. Altfel spus, se făceau remarcați deservind nevoile primare de hrană și securitate.

În contrast, observați care sunt cei mai mari sponsori ai campaniilor prezidențiale din America, țară admirată pentru progresul său democratic și economic. (Ne referim la cei care sponsorizează „pe persoană fizică”, pentru că altminteri marii sponsori, care implicit „comandă lăutarii” sunt mega-corporații din sectorul financiar, tehnologic și medical.) Cu ce se îndeletnicesc ei? Răposatul Sheldon Adelson, sponsorul cel mai mare al lui Trump și al republicanilor, avea investiții în cazinouri la Las Vegas. Alt sponsor de calibru al aceluiași pol de dreapta, Paul Singer, a cumpărat o parte din datoria Argentinei, în speranța unui câștig mare din țara sud-americană intrată de câteva ori în faliment.

De cealaltă parte a baricadei politice, sponsorul numărul unu pentru democrați și lideri ca Biden, Obama sau Hillary Clinton, a fost în mai multe runde de alegeri George Soroș, faimos pentru câștigul spectaculos făcut când a pariat pe căderea lirei sterline. La ultimele alegeri, al doilea sponsor al lui Biden a fost un tânăr escroc, arestat între timp, Sam Bankman Fried, care făcuse un fel de joc piramidal din tranzacția cu bitcoini.

Într-o lume tradițională, astfel de afaceri ar fi fost supuse oprobiului public și conducătorii politici s-ar fi jenat să se afișeze cu astfel de prieteni. În mentalitatea capitalistă, ei sunt mai presus de toate oameni de succes, pentru că au reușit, nu contează cum, în competiția generalizată a celor care încearcă să facă bani. Pentru că acesta se prezintă ca scopul vieții și criteriul cel mai important.

Căsătoriile pe stil vechi erau făcute să țină, la fel ca obiectele care ieșeau din mâna meșterului. Acum produsele sunt gândite să se strice la ieșirea din garanție, iar un politician își poate lua o nevastă mai tânără, dacă cea veche s-a îngrășat. Iar asta nu-l scoate din politică. Altele sunt lăudate de ziare pentru succesul pe OnlyFans și invitate să dea interviuri despre asta. Unguroaica ”Cicciolina” a fost aleasă parlamentar în Italia, după ce s-a retras din cariera de actriță porno – într-un partid zice-se de dreapta. Din mentalul capitalist a fost evacuată rușinea; singura rușine rămasă în grila lui e să fii sărac.

  1. Gardienii gândirii drepte
  2. Contribuția capitalismului la erodarea familiei
  3. Clientul pretențios devine soțul capricios
  4. Divorțul în economia de piață
  5. Corporația care te ajută să nu ai urmași
  6. Avocații din ospiciu
  7. Contribuția capitalismului la distrugerea națiunilor
  8. Coloana a cincea
  9. Dezvoltarea durabilă piramidală
evadare.ro
July 13th, 2023
Mai multe despre: scurte
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact