Anul trecut, Curtea Supremă a Statelor Unite a dat o sentință care lăsa mai multă libertate statelor componente în a reglementa condițiile în care se pot face „întreruperi de sarcină”. Ca reacție, mai multe companii faimoase au anunțat că vor plăti deplasările angajatelor care vor să facă avort, din statele mai conservatoare, în cele mai liberale. Între ele: Amazon, Ikea, Microsoft, Mastercard, Procter & Gamble, Uber, Yahoo, bănci ca Goldman Sachs, JP Morgan, Citigroup, trusturi de presă private ca CNN, New York Times. Uimitoare – și am zice împotriva legilor de business – era și prezența pe listă a corporației Disney, care participa activ la micșorarea bazei potențiale de clienți.
Măsura era împachetată ca „program de sănătate publică” și de afirmare a „drepturilor femeii”. Deși, merită notat, că unele state nici măcar nu interzic intervenția, ci se deosebesc doar prin data până la care o permit. Cele mai liberale o permit până la 6 luni de graviditate sau, cum e cazul Californiei, printr-o formulă interpretabilă, în baza căreia teoretic s-ar putea întinde până aproape de ceasul nașterii. (Legea oprește avortul la momentul când „fătul e viabil”, definit prin capacitatea respectivei ființe de a supraviețui în afara uterului.)
Iată o culme (sau mai curând un abis) al capitalismului: corporația care te plătește să-ți omori urmașii, ca să rămâi disponibil numai pentru ea, cu minime absențe și fără a fi „distras” de alte griji. Măsura din „lumea întâi”, vine împreună cu alte exemple de grijă corporatistă. Plasele anti-sinucidere de la Foxconn au fost montate de compania care asamblează iPhone, nu de represivul guvern comunist. Ba chiar și la noi s-a trecut rapid peste jenanta situație de la Iași, unde angajatele unei fabrici de textile au fost îmbrăcate cu pampers ca să nu se mai ridice de la bandă sau de la mașina de cusut, de sub care ies haine scumpe, cu etichetele unor branduri de lux. Timpul înseamnă bani și producția nu poate să stea pentru nevoi fiziologice în secolul XXI, când avem concurența roboților!
A existat o vreme și încă mai există, e corect să spunem, când multe firme s-au îngrijit de soarta angajaților lor chiar și peste așteptări. Unele au plătit vacanțe, au organizat cantine gratuite, creșe, au finanțat burse de studii și programe de pregătire internă. Mulți oameni își doresc să lucreze pentru companii multinaționale care plătesc salarii peste media pieței și oferă condiții onorabile angajaților.
Dar tot multinaționalele sunt azi și în avangarda politicilor de transformare a societății mai mult chiar decât politicienii. Multe firme din Occident se laudă că trimit reprezentanți la „marșurile mândriei” cum scoteau întreprinderile comuniste muncitorii la defilările de 23 August. Prin reclamă, sponsorizări și politicile de discriminare „pozitivă” la angajare, corporațiile încurajează orice formă de castrare a generațiilor viitoare prin alfabetul LGBTQI.
Niciun stat nu obligă lanțurile de comerț să umple toate magazinele și mall-urile cu imaginile „diversității”. Dacă mergi azi într-un magazin și te uiți la reclamele afișate, te simți deja ca într-o țară străină, pentru că personajele nu arată ca populația cumpărătoare. Aproape întotdeauna acea diversitate e exprimată de cuplul stereotip femeie tânără blondă, bărbat negru. Reclamele sunt acolo nu pentru că firmele ar fi speriate de ideologia statului, nici pentru că masa cumpărătorilor ar cere asta și comerciantul doar s-ar supune. Dimpotrivă. Ele sunt acolo pentru a face programare predictivă, pentru a obișnui lumea cu ideea lumii de mâine, la care corporațiile lucrează de zor prin migrație.
Și cine se ocupă mai cu zel de cenzură în vremurile noastre, dacă nu corporațiile capitaliste: Google, Facebook, Apple, Microsoft, Yahoo? Nici pe ele nu le obligă vreo reglementare de stat să strivească opiniile disidente. Dar spre deosebire de dictaturi, au fani care luptă pentru dreptul lor suveran de a-și conduce afacerile după cum doresc. „Dacă nu-ți place site-ul lui Zuckerberg, fă-ți tu altul!” – sar libertarienii zelotiști în apărarea unor monopoluri care au devenit prin cota de piață un serviciu public generalizat, similar cu furnizarea telefoniei fixe, a curentului electric sau apei potabile. (Google are 71% din sistemele de operare ale telefoanelor mobile; împreună cu Apple, are 98%.) În schimb, nu i se spune nimănui: dacă nu-ți place ceva la cum e condusă țara sau la grila de impozite, du-te și fă-ți propria țară!… (I se spune doar să se care în Coreea de Nord sau să-și țină gura.)