Contribuția capitalismului la distrugerea națiunilor
Într-o primă etapă, capitalismul dă iluzia că susține prin prosperitatea pe care o generează viața de familie și un viitor ferice țărilor care-l adoptă. Asta se întâmplă mai ales prin câteva trăsături specifice sistemului: el optimizează formele de organizare, face mai eficiente producția și vânzarea, stimulează consumul. Începutul capitalismului a coincis cu expansiunea colonială a Europei. Atunci au fost găsite resurse noi în colțuri de lume descoperite pentru prima dată, uneori prădate la modul cel mai direct, alteori exploatate fără milă prin relații de muncă de tip sclavagist în proximitate.
Prosperitatea impresionantă acumulată în centrele hegemonice avea un echivalent în traiul la limita subzistenței al celor din colonii, care nu se bucurau decât de o parte infimă a roadelor muncii lor. Cum erau zone subdezvoltate, acestea au avut și câștiguri de ordin cultural din contactul cu lumea europeană. Au cunoscut și salturi, s-au dezvoltat servind cuceritorii. Realizările cultural – științifice ale națiunilor care s-au ridicat peste celelalte la nivelul de mari puteri coloniale sunt absolut impresionante și greu de contestat. Dar per total a fost un transfer de bogăție dinspre est spre vest.
Când acest tip de expansiune își atinge limitele geografice, capitalismul își manifestă voracitatea spre interior. Apare presiunea pusă pe forța de muncă pentru o folosire mai riguroasă – genul de „eficientizare” care a impus și introducerea femeilor pe piața muncii.
Dar de la un punct încolo, nici aceasta nu mai e suficientă. Și se intră în etapa internaționalistă a capitalismului, de import al fostelor colonii în sânul metropolei. De la începuturile sale, din propria lui natură, capitalismul e internaționalist. Pentru că el caută să detecteze piețe de desfacere cât mai vaste, locurile de unde resursele mai abundente pot fi aduse la prețul cel mai mic, locurile unde e cel mai profitabil să investești.
În acest fel, el repetă la scară internațională modelul diviziunii muncii, al specializării într-o arie anume. Unele țări ajung să fie condamnate să exporte materii prime, cum ar fi petrol, gaze, lemn, metale, minereuri. Altele devin furnizoare de hrană, altele ateliere meșteșugărești, iar altele se specializează în zonele înalte ale industriei, tehnologiei și finanțelor.
În etapa când statele naționale erau încă mai puternice decât corporațiile multinaționale, capitalismul a reușit să își ascundă de ochii și de conștiința publicului larg această natură internațională. Dar în clipa în care începe să practice și importul forței de muncă, masca îi cade de pe față și devine evident ce fusese din totdeauna: un adversar periculos, chiar mortal, al națiunilor.
În această etapă, clasa politică și mediatică e demult cumpărată de oligarhia transfrontalieră, devenind simpli executanți nedemni ai politicilor de accelerare a globalizării, după indicații scrise din centre oculte. Devine vizibil și pentru omul de rând că aceste două clase tehnocratice de politicieni mediocri și gorniști ai lor sunt adversari ai intereselor popoarelor autohtone, care sunt supuse invaziei și demoralizării.
- Parte din mini-seria:
Natura capitalismului în conflict cu natura omului
Cuprins:
- Gardienii gândirii drepte
- Contribuția capitalismului la erodarea familiei
- Clientul pretențios devine soțul capricios
- Divorțul în economia de piață
- Corporația care te ajută să nu ai urmași
- Avocații din ospiciu
- Contribuția capitalismului la distrugerea națiunilor
- Coloana a cincea
- Dezvoltarea durabilă piramidală
