Procesul kafkian al profesorului închis „pe viață” pentru ofensarea elevilor trans
Am găsit dimineață acest titlu:
Articolul din Activenews conținea și un link către pagina de pe X a respectivului profesor, unde probabil familia publică fotografia și actualizări despre soarta lui. Era, așadar, versiunea lui asupra sentinței. Îmi zic: trebuie să mai fi făcut el și altceva. Poate e „fake news”, ia să dau o căutare, că precis există un „verificator de adevăr”, care lămurește situația.
Găsesc imediat articolul BBC, care anunță sec: „Profesorul irlandez Enoch Burke, arestat și dus la închisoare”. Zic: nu-i a bună! Când propaganda oficială nu pune direct în titlu fapta, înseamnă că le e rușine să o zică. Și dacă nu-i atașează la nume nici vreo etichetă ca „extremistul, neo-nazistul sau rasistul Cutăriță”… înseamnă că nu i-au găsit nici alte bube-n cap.
BBC cita pentru context alt articol al lor, din zilele precedente, iar de acolo, direct către un PDF de 50 de pagini cu motivarea sentinței, de pe site-ul instanței. Abia de acolo aveai confirmarea în ce realitate șocantă am ajuns să trăim. Direct de la sursă.
povestea, pe scurt
Ambele publicații confirmau următoarea înșiruire de evenimente. Enoch Burke a refuzat să se adreseze elevilor, care pretind că au alt sex decât cel constatat de doctor la naștere, cu așa zisele „pronume trans”. În cazul de față, e vorba de „they” – care înseamnă „ei”. Suntem atât de rămași în urmă, că nu avem încă un echivalent în limba română. Dar trebuie subliniat ce abuz mental presupune o asemenea pretenție, care echivalează cu un viol asupra conștiinței cuiva și a bunului simț.
Imaginați-vă un copil, care primește din partea statului o putere asupra unui adult, pentru a-l obliga (fie și doar pentru amuzament) să spună lucruri absurde. În acest caz, interlocutorul nu e doar obligat să pretindă că vede o fată, în locul unui băiat. (Gramatica englezească suferă în privința asta, din lipsa acordurilor de gen.) Dar e obligat și să pretindă că vorbește unei mulțimi, când vorbește cu unul singur. Adică să zică lucruri de genul: „Ei sunt John. John e frumoasă…”. E ca și cum ai fi internat într-un balamuc.
De la această problemă de principiu au pornit toate necazurile profesorului, care a început să primească sancțiuni și ultimatumuri din partea școli. Într-un final, școala l-a suspendat și i s-a interzis accesul în incintă. Lucru pe care l-a contestat și a continuat să încerce să vină la serviciu. (Presupun că altfel era concediat că vine la muncă.)
Represaliile statului au luat mai întâi forma unor amenzi, din ce în ce mai mari. După cum notează BBC:
„Domnul Burke a acumulat, de asemenea, aproximativ 225.000 de euro în amenzi, din care a plătit 40.000 de euro, prin poprirea salariului.”
De unde rezultă că nu era concediat, din moment ce primea leafă. Din halucinanta motivare a sentinței de încarcerare, partea cu amenda figurează pe primul loc ca argument pentru condamnarea la închisoare. La pagina 49:
„E clar că impunerea de amenzi a eșuat să îl oprească să mai încalce ordinele Curții. Nu s-a supus nici acestei curți, nici altora. El nu a plătit niciun euro de bună voie. De aceea nu are nicio utilitate să continuăm să îl amendăm.”
Dar să revenim la șirul „faptelor”. Dacă școala n-a reușit prin amenzi și blocarea accesului să îi schimbe percepția și vorbirea, au apelat la tribunale. Ocazie cu care, au avut loc scene de pomină de confruntare verbală cu judecătorii, care își relatează propria versiune în motivare. Magistrații acuză toată familia profesorului că a sfidat curtea prin atitudinea lor. Pentru asta, l-au condamnat în repetate rânduri la închisoare.
În clipa de față, când s-a emis noua sentință, Enoch Burke a petrecut deja peste 500 de zile, adică mai mult de un an după gratii. Noua sentință nu dă o pedeapsă finită, care urmează să fie comunicată ulterior. Eliberarea lui e condiționată de un act de reeducare („to purge his contempt”):
„Domnul Burke va rămâne în închisoare până când o dată pentru revizuire va fi fixată de curte. Totuși, domnul Burke are cheile de la propria celulă. Și, dacă va dori să își epureze (comportamentul) de sfidare, atunci va putea fi eliberat.”
Așadar, pe parcursul procesului dintre profesor și școală, judecătorii s-au transformat de facto în parte adversă, dar și în instituție de reeducare, considerându-se insultați de comentariile lui și ale familiei. Ei nu au dat o sentință de condamnare pe viață, dar au decis să îl țină pe termen nedefinit, până constată că s-a reeducat. Lucru, care ar putea să nu se întâmple. Doar ei decid acea dată, din viitor, când îi dau sentința propriu-zisă. Dar până atunci îl șantajează cinic, spunându-i că se poate elibera, dacă spune ce trebuie și începe să gândească altfel.
grija pentru imagine a instanței
Toată situația și documentul întocmit de magistrați depășește imaginația maeștrilor absurdului. Actul începe cu o declarație neobișnuită a judecătorilor (pag 3), care insistă să se știe că n-ar fi un proces legat de libertatea de conștiință, religie și mișcarea LGBT. Ci ar fi un dosar de „sfidare a curții”. Grija lor e cum va interpreta opinia publică verdictul:
„E important să clarificăm despre ce nu e acest proces. Speța nu e despre transgenderism. Dacă dl Burke ar fi fost obligat de curte să se supună circularei directorului, și să se adreseze elevilor cu pronumele preferate, împotriva convingerilor lui religioase, și ar fi refuzat, atunci ar fi fost despre transgenderism.
Dar ordinele curții nu îi impun să spună sau să facă ceva ce ar intra în conflict cu convingerile lui religioase. Curtea doar îi cere să nu pătrundă în incinta școlii, dat fiind că a fost destituit pentru abateri grave. (Sintagma „gross misconduct” – poate avea și sensul de „comportament vulgar”, sugerând că folosirea pronumelor „greșite” ar fi o impolitețe. n.t.) Totuși, domnul Burke a refuzat să se supună acestor sentințe în ultimii trei ai.
Trebuie reafirmat clar de către instanță, că dl Burke nu a fost încarcerat sau amendat pentru concepțiile sale pe teme transgender. Pe care are dreptul deplin să le aibă și să le articuleze. Dl Burke a fost închis și amendat pentru sfidarea curții, pentru că a încălcat ordinele instanței, care îi cereau să nu calce proprietatea școlii.”
Această pretenție a judecătorilor, că îi respectă conștiința, și are toată libertatea, e contrazisă chiar de ei. Profesorul e acolo tocmai pentru că refuză să folosească acele pronume absurde. Tot procesul n-ar fi avut loc, dacă școala nu îi impunea să le folosească. Comportamentul față de curte, imputat, se referă tot la contrazicerea acestor realități, cum vom vedea mai jos. Profesorul e șantajat cu propria libertate pentru a-și schimba comportamentul, în acord cu ideologia LGBT.
Logica instanței e aceeași ca a libertarienilor și neo-marxiștilor, care susțin dreptul rețelelor sociale de a cenzura unele opinii, respectiv al unor instituții de stat de a pedepsi cu amenzi și închisoare opiniile. Ei zic: ai libertate de exprimare, dar n-ai libertatea de a evita consecințele neplăcute ale exprimării. Libertarienii susțin că nu e nicio problemă cu cenzura exercitată de corporații private pe site-urile lor.
Dacă Facebook e al unei firme, Zuckerberg are voie să inventeze orice fel de reguli la el în ogradă. Chit că acolo e adunată opinia publică. Nu-ți convine?, fă-ți propriul facebook!, zic ei. Fă-ți propria televiziune, propriile ziare, propriile partide… Ești „liber”. În schimb, când e să fii tras la răspundere pentru ce spui tu acolo, e considerat „un spațiu public”. Nu ți se dă și ție dreptul echivalent de a pretinde că ai propriul set de „termeni și condiții”, nici măcar dacă ți-ai face propria platformă.
La fel și stângiștii zic: ai libertate de exprimare, nu e dictatură, dar o să te cocoșăm cu procese și reclamații, până ne accepți punctul de vedere. După logica lor, profesorul e liber să se conformeze voluntar și să nu intre în conflict. (În teoria libertariană, „să nu inițieze violența” intrând în proprietatea privată a școlii, fără să respecte „termenii și condițiile” fixate de ea. Respectiv, să nu contrazică instanța.) Instanța încearcă să obțină de la el un alt comportament față de tribunal, și indirect față de școală; implicit, și față de subiectul de fond, șantajându-l cu propria libertate și agoniseală.
o familie de poveste
Subiectul a generat asemenea emoție în Irlanda, încât Wikipedia a creat o pagină dedicată nu atât profesorului, cât familiei sale în ansamblu. Ca și cum ar fi o entitate. Ideea e să sugereze că e vorba de niște ciudați sectari, care merită defăimați. Din pagina intitulată „Familia Burke” aflăm date interesante de context:
Membrii familiei ar fi „fundamentaliști după Evanghelie, implicați în proteste față de LGBT”. Părinții profesorului sunt un electrician și o profesoară, au 10 copii, care „au primit toți nume biblice”. (Asta sună deja destul de grav pentru Wikipedia!) Au încercat să îi ferească pe copii de sistemul de învățământ și i-au educat acasă. Lucru care pare că le-a reușit, din moment ce copiii au calificări înalte, confirmate apoi de instituțiile acreditate. Un frate are doctorat în matematică, trei din ei sunt juriști. Enoch, profesorul, are două facultăți, în istorie și teologie, și un masterat în Științele Educației.
După ce și-au crescut cu atâta succes cei zece copii, părinții au creat o școală particulară, cu programă creștină. (Nu cea la care preda condamnatul.) Familia a participat la mai multe proteste, imputate de Wikipedia. În 2008, au stat în fața Camerei Deputaților cu o pancartă, pe care era versetul din Vechiul Testament::
„Să nu te culci cu bărbat, ca și cu femeie; aceasta este spurcăciune.” (Leviticul 18)
În 2014, au împărțit fluturași, în care homosexualitatea era legată de pedofilie și incest. În anul următor, căsătoriile homosexuale au fost legalizate în Irlanda. Familia s-a implicat în activism împotriva legalizării, la referendumul din 2015. (Aspectul trebuie subliniat, pentru că le-a fost reținut la „dosarul virtual”, la fel cum s-ar putea întâmpla și cu cei care au susținut referendumul Familiei Tradiționale din România anului 2018.)
Trei ani la rând, în 2017, 18 și 19, familia Burke a protestat împotriva Paradelor Mândriei. Profesorul Burke a pichetat o clinică, vorbind de legătura dintre homosexualitate și HIV/SIDA. La alegerile europarlamentare, a făcut campanie împotriva unor candidați pro-LGBT. Altă exercitare a simțului civic, notată pe răboj în așa zisa democrație europeană.
Încă din 2014, familia irlandeză s-a implicat în campania internațională de boicotare a statului Israel, pentru crimele și colonizarea din teritoriile ocupate palestiniene. (O poziție diametral opusă de a altor „evanghelici” americani și europeni.) Dacă și restul opiniei publice mondiale ar fi avut o conștiință similară, poate nici crimele din 7 octombrie, nici genocidul din Gaza nu ar mai fi avut loc. Fiind înlocuite cu aducerea la masa negocierilor și o soluție pașnică a conflictului.
Familia Burke s-a implicat în acțiuni protestatare contra restricțiilor pandemice. Au contestat condiționarea primirii studenților la cursuri de o declarație pe propria răspundere privind vaccinarea sau testarea pentru Covid 19.
mașinile sechestrate
Acum că avem și „palmaresul” onorabil al familiei, să revenim la șocantul document al instanței, prin care decide să îl țină pe profesor după gratii, până la noi ordine sau la schimbarea comportamentului. Din text reiese destul de limpede că magistrații s-au transformat din arbitrii imparțiali ai unui proces între profesor și școală în inamici ai întregii familii Burke. Șicanele la care au fost supuși includ neprimirea unor plângeri, pe motiv că nu e respectat circuitul hârtiilor.
Judecătorul notează că Isaac Burke (cel cu doctorat în matematică) i-a strigat la un moment dat: „Minți!”. Iar cu altă ocazie: „Rușine să-ți fie! Dumnezeu te va judeca pentru răutatea ta!”. Magistratul adaugă mâhnit: „după ce l-am evacuat din sală, am continuat să îl aud strigând de pe hol…”
Și condamnatul Enoch Burke a făcut afirmații similare, pe un ton mai calm: „Acum vom reveni la cererea despre care a mințit judecătorul”. Profesorul a protestat împotriva lipsei de onestitate a instanței.
Documentul îl acuză pe profesor că a încercat în nenumărate rânduri să intre în școală, care a fost nevoită să angajeze pază, din cauza lui.
Una din surori a intervenit și ea, în timpul unei depoziții, pentru a striga: „Ești prins cu minciuna, judecătorule!”. Și a adăugat: „Dumnezeu nu se lasă batjocorit. N-ar trebui să fii pe acel scaun, dacă nu te supui Curții de Apel. De ce durează atât!? Câte săptămâni îți ia până decizi dacă trimiți dosarul sau nu la Curtea de Apel?”.
Fratele Isaac e învinuit că a citat versetul din Epistola către Galateni, că „Dumnezeu nu se lasă batjocorit”, la adresa judecătorului.
Pe durata procesului, tribunalul a dispus nu doar acele amenzi colosale. Dar și sechestrarea a două autoturisme, Hyundai și Nissan, folosite în scop infracțional pentru a se duce la școala unde îi era interzis profesorului să predea. (pag. 15) Te întrebi ce decideau dacă venea cu autobuzul!? Tot acolo e consemnat și că inculpatului i s-a interzis să mai filmeze sau fotografieze în interiorul școlii, dat fiind că își transmitea pe internet tentativele de a ajunge la catedră.
Judecătorul îi cere și să șteargă filmarea în care negocia intrarea cu portarul școlii, pusă pe contul lui de pe X, care a adunat 70.000 de urmăritori. Aparent, asta lezează intimitatea portarului. Și toți cei care au repostat filmări de genul, cu tentativele lui de a ajunge în școală, sunt forțați să le șteargă. (Rescrierea trecutului, de inspirație orwelliană.)
La pagina 19, i se impută și discuția în contradictoriu cu directorul școlii, în capelă. Asta i-ar fi subminat autoritatea directorului în fața clerului și enoriașilor, fiind o atitudine de „confruntare, calculată să cauzeze maximum de stres și penibil directorului”. E vorba de un eveniment din 2022, când participa și un episcop. (Incidentul îmi aduce aminte de recenta încătușare a unui preot, care l-a confruntat pe Adrian Papahagi la un eveniment al episcopiei.)
„Domnul Burke crede că ordinul îi încalcă drepturile constituționale. Totuși, e un ordin valid al Curții, iar domnul Burke se va supune lui, sau va suporta consecințele. Nu e la alegerea dlui Burke să conchidă unilateral îi încalcă drepturi constituționale și e astfel „nul ab initio”. Nu are voie să aleagă ce sentințe și ordine ale instanței nu respectă.
Nu i se cere să respecte mai mult decât orice alt judecat – să respecte ordinele curții. E încarcerat pentru că a ales să nu se supună ordinelor instanței. Aceeași instanță, pe care acum o așteaptă să îi vină în ajutor și să aprobe alegațiile sale că i s-au încălcat drepturile, fără a aduce atingere dreptului său de a contesta prin recurs judecata inițială.” (pag. 25)
Magistratul notează pe larg cum școala se plânge că a trebuit să angajeze pază, doar din cauza profesorului rebel și a insistenței lui de a veni la clasă. Instituția pretinde că a găsit greu o firmă de paznici și a trebuit să taie fonduri pentru alte activități, ca să acopere costul. (pag. 32-33) Sunt aduși și paznicii să povestească tot bâlciul cu mașinile cu care venea ca să îi deruteze, sau cum încerca să intre pe jos… Totul, pornit de la tâmpenia cu formula de adresare pentru cei cu sex incert!
Mărturia școlii, chipurile terorizată de nerecunoașterea genului ales de elevi:
„Școala plătește pază numai și numai pentru dl. Burke. (…) Ne costă 1000 de euro pe săptămână. (..)
E ceva profund tulburător în prezența dlui Burke în școală. Nu doar ne încalcă proprietatea. Merge în inima școlii, se perindă pe coridoare, când nu are dreptul să facă asta. E o prezență dăunătoare și sinistră, un intrus care hărțuiește școala, profesorii și elevii.” (pag. 41)
Acuza e respinsă de inculpat:
„Resping aserțiunea că am produs tulburări școlii. În toate ocaziile m-am comportat rezonabil și respectuos față de școală și în interacțiunile cu cei prezenți.” (pag. 48)
o problemă de conștiință
Documentul instanței irlandeze depune un efort aparte să nege evidența, că e un proces inchizitorial, împotriva drepturilor la liberă exprimare și de a menține convingeri religioase. E foarte important, întrucât legea irlandeză e una a precedentului stabilit de instanță. Dacă ce pretind magistrații va fi validat apoi de Curtea Supremă și de CEDO, devine un tip de jurisprudență obligatorie și pentru România.
La pagina 46, e amintit frumosul preambul religios al Constituției Irlandei, scris pe vremea când țara era încă fervent catolică:
„Această curte nu va ceda în fața dlui Burke sau membrilor familiei sale, pentru că îl invocă pe Dumnezeu și Scriptura. E important să reamintim Preambulul Constituției Irlandei:
- „În Numele Sfintei Treimi, de la care decurge autoritatea și spre care curg țelurile noastre finale, la care se raportează toate acțiunile oamenilor și statelor,
- noi, poporul Irlandei,
- cu smerenie luăm act de obligațiile noastre către Dumnezeiescul nostru Domn Iisus Hristos, care i-a susținut pe părinții noștri în secolele de încercări, (…)
- adoptăm astăzi această Constituție.”
Motivarea amintește și că toți judecătorii depun un jurământ, citând și formulele religioase, pe care le conține. Dar nu pentru a și respecta acele jurăminte, ci pentru a pretinde că sunt calificați să îi respingă pe temei teologic criticile inculpatului.
„Întrucât familia Burke pare a sugera că ar avea cumva un drept moral, sau o autoritate superioară decât a curții, prin afirmarea acelor drepturi. Sau că au de la Dumnezeu dreptul să facă ce poftesc. Aceasta e pur și simplu neadevărat. Atât din punct de vedere juridic, cât și potrivit teoriei constituționale și politice. Această instanță nu va primi lecții de religie de la dl Burke sau de la alt membru al familiei Burke.” (pag 47)
Nici dl Burke, nici rudele nu au un monopol asupra valorilor creștine sau asupra Bibliei. Poate dl Burke ar trebui să petreacă mai mult timp reflectând la cuvintele lui Iisus, în Predica de pe Munte: „Fă altora, cum ai vrea să îți facă ei ție. (Luca 6.31). I-ar fi util să mediteze și la cuvintele lui Iisus: „Dați Cezarului ce e al cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu” (Matei 22.15-22). Care sunt, în general interpretate pentru a însemna că un creștin trebuie să se supună legilor civile și statului.”
Observați viclenia de fariseu a judecătorului, care nu se sfiește să invoce pasaje din Sfânta Scriptură pentru a motiva de ce ține la închisoare de peste un an un om, care nu se resemnează să trăiască în versiunea modernă a Sodomei. Magistratul întoarce pe dos principiile drepturilor naturale, pretinzând că ele ar decurge de la o simplă hârtie, numită lege sau constituție. Care nu ar fi ajuns să fie scrise, dacă nu exista anterior o rațiune insuflată oamenilor, o conștiință a ideii de bine și rău, lămurită prin revelație cu milenii înainte acelor acte juridice.
Iar conștiința și valorile pozitive pe care doar le consemnează legile, nu sunt creația unor legislatori. E o eroare de logică prezentă chiar la mulți apărători bine intenționați ai libertății de exprimare și de conștiință, care acceptă să intre în capcana de a spune că drepturile naturale au validitate doar pentru că sunt trecute în Constituție. Vedem foarte limpede, că legile pot fi rescrise și siluite de parlamente corupte, sau chiar anulate prin abuz de instanțe constituționale, ori de dictate ale unor instanțe supra-naționale. E importantă întoarcerea la principiile de bază ale libertății de conștiință, care e un dar divin, nu al unei birocrații de stat sau a unor politicieni generoși din trecut.
În acest fel, magistratul ajunge să pretindă că el i-ar fi acordat libertatea profesorului, care ar fi folosit-o în mod eronat:
„Dl. Burke a primit în mod repetat libertatea din partea unor instanțe. Și a abuzat în mod repetat de libertate pentru a viola proprietatea școlii.” (pag. 49)
Așa că judecătorul a decis pedeapsa amintită mai sus: să fie ținut în arest, până la noi ordine, sau până își revizuiește atitudinea.
Mai multe despre: Externe • Enoch Burke • justitie • LGBT • libertate • transgender