evadare.ro

Opțiunea Omarova: Banii digitali înseamnă fuziunea dintre capitalism și comunism în „Registrul Poporului”

Președintele Americii, Joe Biden, a propus-o acum trei luni pe Saule Omarova pentru funcția de Controlor al Monedei, în cadrul Trezoreriei. O poziție, din care e supravegheată activitatea Rezervei Federale. Audierile în Congres au fost un dezastru de imagine, în urma căruia profesoara universitară de la Cornell a anunțat că se retrage din cursă. Acum exact o lună, Casa Albă a dat un comunicat elogios la adresa ei, în care îi acceptă retragerea și regretă că a fost nedrept atacată. Era aceasta o piesă în planul lui Biden de „reconstrucție”? („Build back better”)

La audieri, cel mai greu a cântărit un studiu, publicat de Omarova în 2021, în care prezintă propunerea ei pentru o reformă radicală a lumii bancare, prin trecerea la banii digitali. După o prezentare a personajului, voi traduce și comenta (posibil în premieră pe țară) pasaje din acest foarte interesant proiect. Chiar dacă reforma monetară nu se va face în exact termenii descriși în raport, am numeroase motive să consider că adoptarea monedei digitale e între obiectivele majore ale operațiunii pandemice. De aceea, este de real interes ca ideile exprimate în el să fie cunoscute de cei curioși încotro ne îndreptăm.

rezumatul pentru generația Tik Tok

  • Proiectul propune trecerea depozitelor bancare de la băncile comerciale la banca „națională”.
  • Echivalenta BNR va primi dreptul de a alimenta, dar și de a extrage fonduri din conturi în funcție de rata inflației, pentru a crește sau mări masa monetară.
  • Ambele operațiuni s-ar face în funcție de averea și starea socială a persoanei.
  • Extragerile ar fi temporare, prin blocarea într-un cont de rezervă.
  • Banca dominantă ar deveni finanțator pentru mega-proiecte de infrastructură și inginerie socială.
  • Banca ar trece la achiziții directe de acțiuni și datorii ale corporațiilor, fixând prin intervenții prețurile bursiere și imobiliare.
  • Miza nu sunt economiile populației ci mecanismul de creație monetară, controlul total și eliminarea riscului din zona speculativă ocultă.
  • Reacția populației la reforme de acest tip ar putea explica necesitatea înrolării tuturor într-un registru medical strict și de ce există militari în coordonarea vaccinării.
  • China a fost prima care a implementat moneda digitală de stat, iar zilele trecute a lansat și portofelul electronic (aplicație de telefon).
  • La final vor fi 9 ipoteze despre variante alternative și modalități de implementare a banilor digitali. Ele includ:
    – intrarea marilor corporații tehnologice în activitatea bancară;
    – convergența sistemelor comunist și capitalist;
    – instituirea unor monopoluri bancare cu proprietari necunoscuți sub aparența naționalizării;
    – introducerea în emisfera vestică a unei organizări mai aproape de cea din China, printr-o alianță ocultă cu oligarhia financiară existentă;

Notă: Articolul de față e partea a doua (și ultima) a celui de acum două zile, în care am făcut un istoric al laturii economice a crizei Covid. Deși poate fi citit și separat, ar fi util să îl parcurgeți întâi pe acela, pentru a avea perspectiva cronologică și mai ales conceptele cheie, legate de funcționarea sistemului bancar, pe care le-am explicat acolo:

ucenica lui Marx și Lenin

Personajul nostru s-a născut în Kazahstan, la data aceea, parte din Uniunea Sovietică. În 1989, Saule Omarova tocmai termina facultatea la Universitatea de Stat din Moscova, cu „bursa Lenin”. Teza pe care și-a ales-o la licență suna astfel: „Analiza economică a lui Karl Marx și teoria revoluției în Capitalul”. Cu așa lucrare, tânăra putea spera la o carieră fulminantă ca aparatcic comunist. Dar, spre ghinionul ei, URSS s-a destrămat în toamna lui 1991.

Vă mirați că poți ajunge să reformezi finanțele Americii cu asemenea calificare? Asta pentru că nu l-ați citit pe Marx. Sau măcar prezentarea pe care i-am făcut-o, în care am arătat cu citate exacte compatibilitatea dintre marxism și globalism. În special episodul intitulat:

Dar să revenim la tovarășa noastră. După absolvire, soarta a adus-o imediat în America, unde a făcut furori cu ideile comuniste. Și-a luat fără probleme doctoratul în Științe Politice. Dar în loc să devină profesoară de marxism, a mai făcut doi ani de drept și a devenit jurist de top. Nu oriunde, ci la una din cele mai bine conectate firme de avocatură din lume – Davis Polk & Wardell.

Ca să aveți o idee, această multinațională juridică reprezintă cele mai mari bănci ale lumii în relația cu statele și alte corporații. De-a lungul timpului, au reprezentat: JP Morgan, Exxon, Mobil, AT&T, Visa, General Motors. Cabinetul a participat în mod activ la scrierea legislației financiare, care permite corporațiilor bancare să facă toate ghidușiile finanicare peste granițe.

Ei au învățat JP Morgan cum să ocolească Glass Steagall Act, care separa activitatea băncilor de a fondurilor speculative. Iar la criza din 2007, același cabinet de experți a negociat cu Fed și Trezoreria în numele AIG, Lehman și Freddie Mac. Adică exact corporațiile care erau să prăbușească economia lumii. Și dacă asta nu era destul, tot același cabinet, unde lucra Omarova, a scris legea de reformă a lumii financiare, cunoscută la Dodd Frank Act.

ușa rotativă

Da, ați citit bine. Aceiași juriști, care îi reprezintă pe făptași, se travestesc în lobby-iști și scriu la propriu texte care ajung lege. Industria financiară nu e singura în care se practică „rotirea cadrelor”, cum îi ziceau comuniștii. La fel procedează și corporațiile farmaceutice. Ei finanțează studiile academice, apoi se travestesc în experți, pe care statul îi consultă sau, și mai bine, în birocrați, care petrec câțiva ani în posturi de decizie. După care se întorc cu bonus și mai mare în corporație. Sau trăiesc din conferițe sponsorizate gras de același cerc.

În chiar primele zile de pandemie, țin minte că apăruse un pachet de legi în Senatul American, care avea mii de pagini cu tot cu anexe. Sunt genul de propuneri scrise deja de lobby-iști, pe care politicienii nici nu apucă să le citească înainte să le voteze. Chiar de bună credință fiind, e greu să identifici chichițele inserate în astfel de legi.

În episodul anterior, l-ați putut vedea pe șeful Blackrock însuși spunând că democrația nu-i place capitalului. Că ar prefera o lume totalitară. Omul potrivit la locul potrivit!

Ca dovadă, președintele care a adus-o pe Omarova la Trezorerie a fost George W. Bush, nu unul de stânga. Cel cu 11 Septembrie, „patriot”, „de dreapta”…

grupul globalist

Saule Omarova face parte și dintr-un grup de reflecție, denumit Berggruen Institute. Acesta are mai multe programe, cum ar fi „Programul pentru geopolitică și globalizare”. În secțiunea Viitorul capitalismului, de pe site-ul lor, întâlnim articole precum:

  • Politici pentru proprietatea cooperativă în economia digitală.
  • Capitalul universal de bază – acces universal la o bază de active administrate mutual și beneficii distribuite părților interesate (acel „stakeholder capitalism” de care vorbește Klaus Schwab)
  • Noua economie politică – relația dintre banii internaționalizați și suveranitatea națională; cum pot răspunde liderii naționali și supra-naționali pentru a remodela capitalismul globalizat în punctele cheie

Fondatorul grupului e un miliardar american de origine germană, Nicolas Berggruen, membru al Consiliului pentru Relații Externe (CFR) și al Forumului Economic de la Davos. Despre acesta din urmă am scris mai demult în:

Big Tech intră în lumea finanțelor

Dincolo de înclinația politică, mai sare ceva în ochi în ce-o privește pe Omarova. Deși a lucrat la Trezorerie și aspiră să reformeze finanțele, nu are pregătire economică. Probabil sponsorii lui Biden au destui bani și au nevoie de cineva cu pregătire politico-juridică, pentru că le trebuie altă legislație. Una excepțională, care nu se poate adopta decât într-o criză majoră.

Deși la audierile din Congres s-a făcut de râs cu bâlbâieli și retractări, impresia mea e că Omarova e o femeie foarte inteligentă. Ideile sale sunt probabil extremiste, eronate și nu animate de cele mai bune intenții, dar provocatoare. E posibil ca prin ea să vorbească grupuri precise de interese și e posibil ca planul descris în studiul „Registrul Poporului” să fie doar un balon de încercare. O strategie de genul celei mult folosite pentru avansarea restricțiilor. Adică: se lansează un zvon îngrozitor, care e comentat, după care se ia o decizie impopulară, dar „mai acceptabilă” prin comparație.

Într-o înregistrare de pe YouTube, Omarova vorbește despre alt domeniu, unde vede necesare schimbări. Anume zona de Fin-Tech, adică întâlnirea dintre finanțe și noua tehnologie. Nu recomand acea conferință, pentru că nu spune mai nimic concret. Totuși e de remarcat că are această preocupare, deloc de neglijat în discuția noastră. Vorbea cu acea ocazie de meta-economie, la o dată la care Mark Zuckerberg încă nu își anunțase proiectul Meta. Prezentarea se numea Tehnocație și Tehnologie.

Cum vom vedea, intrarea marilor firme de tehnologie în lumea bancară e una din posibilităție notabile ale reformei pe care o propune. Vorbim de corporații ca Google, Amazon, Facebook, Microsoft, Apple care dețin sume colosale, un volum de informație fără precedent despre clienți și mișcările de piață, dar au prin inteligența artificială și capacitatea de a folosi în afaceri acele informații. Dacă dosarul medical va fuziona cu dosarul de credit și cu dosarul comportamentului pe internet, acest gen de firme au întreaga platformă pentru a pune datele cap la cap în mod profitabil, pentru o societate a controlului.

Tranzacțiile bursiere se fac deja prin algoritmi de mare frecvență, iar BlackRock a fost o deschizătoare de drum prin inventarea Aladdin, softul de analiză a investițiilor.

banii digitali

Ceva mai interesantă e discuția pe care Omarova o poartă în altă înregistrare online cu fostul guvernator al Băncii Naționale a Spaniei, Miguel Ordonez. Tema e chiar viitorul monedelor digitale emise de băncile centrale (CBDC). Departe de a o contrazice, acesta se declară convins că adoptarea banilor digitali e inevitabilă.

Mai mult, la minutul 44, ex-guvernatorul spaniol spune că, în cazul Uniunii Europene, trecerea la banii digitali va definitiva integrarea europeană și va salva uniunea monetară. Ce vrea să spună e că acest instrument va face inutile băncile centrale din subordinea BCE, ducând federalismul european un pas mai departe. Moderatorul îl întrerupe și aduce aminte de „deponenții din Cipru” – cu referire la pierderile din conturile acestora, de acum câțiva ani.

La minutul 55, același fost guvernator vine și cu o propunere practică pentru stimularea mutării depozitelor populației de la băncile comerciale la banca de stat: scăderea graduală a plafonului de garantare. Vom vedea că în articolul ei, Omarova propunea chiar abolirea acestui mecanism.  Tot el vorbește și despre intrarea firmelor de tehnologie ca Facebook cu proiectul Libra, pe piața bancară (la ora 1:00 de la începutul clipului).

De altfel, nu e nici pe departe singurul guvernator care se referă deschis la trecerea la moneda digitală. Am relatat cu altă ocazie opinii similare de la șefa FMI, Kristalina Georgieva, de la Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene și fostă conducătoare FMI la președintele Fed, Jerome Powell. Toți vorbesc deschis de tranziția la moneda digitală.

Ca și la pandemie, China dă tonul și ceilalți o urmează. În urmă cu doar câteva zile, China a lansat și o aplicație de mobil, un portofel virtual pentru yuanul digital. Același telefon în care ai și pașaportul de vaccinat. Coincidență. Imitația de bitcoin a statului chinez a fost lansată încă din 2014 într-o formă pilot. La fel ca la vaccinare, partidul a încercat să îi momească și cu tombole pe chinezi să o adopte de bună voie.

Studiul Registrul Poporului

Dar opera cu care Omarova a făcut furori e un studiu din 2021, scris în timpul pandemiei. Se intitulează: Registrul popular: Cum să democratizezi banii și să finanțezi economia.

Cuvântul „registru” sau „catastif” îl traduce pe „ledger” – un concept cheie în blockchain, tehnologia pe care se bazează criptomonedele ca Bitcoin.

Încă din prima propoziție a studiului, Omarova ne spune următoarele:

„Criza Covid-19 a subliniat urgența digitizării monedelor suverane și de a asigura accesul universal la servicii bancare. Ea a propulsat două idei corelate – emiterea de bani digitali de către băncile centrale și furnizarea de conturi bancare pentru clienți, de către băncile centrale – în centrul dezbaterilor de politici publice.” (..)

Ea mărturisește că articolul își propune să provoace și să fixeze agenda. A fost o surpriză plăcută să descopăr că articolul nu e tipic pentru lucrările politrucilor, ci e destul de direct și cu multă substanță. În prima parte, face o descriere destul de lucidă a actualei arhitecturi financiare americane. (Se referă la Fed, dar se înțelege că orice reforme de acest tip s-ar aplica și altora, deci nu trebuie neglijate.)

Omarova descrie Fed ca „un aranjament de tip franciză”, al creării banilor sub formă de credit, printr-o dispensă a dreptului suveran. Dar că această resursă prețioasă e „externalizată în toată economia” către băncile din sistemul său, pe care le consideră „francizate”. (Se referă la capacitatea acestora de a produce masă monetară.)

Ea propune transformarea bilanțului băncii centrale (explicat în episodul anterior) într-un „registru popular”. (pag 6.) (Voi folosi paginația din PDF-ul indicat în link. Articolul a fost publicat într-un volum colectiv, motiv pentru care studiul începe la pagina 1231.)

Articolul propune trecerea conturilor (populației și firmelor) deschise la bănci comerciale, în contul băncii centrale. (pag. 6) Practic, are loc o fuziune între „rezervele bancare” din conturile băncilor, deschise la Fed, și depozite. Pe românește spus: dacă ai cont deschis la BCR, ți se mută la BNR.

Deși cele mai multe critici au venit de la acest punct și s-a spus că mișcarea lasă băncile fără obiectul muncii, nu vă grăbiți să trageți concluzii. În primul rând, remarcați că se trece de la un pasiv la alt pasiv. Știu că, din perspectiva omului, contul din bancă e un activ, o agoniseală. Dar din perspectiva băncii e deopotrivă și un pasiv (îi are de dat înapoi). În cazul unei ipotetice panici bancare, care ar dovedi banca insolventă, această „naționalizare” o scapă de o belea. Cred că încep să înțeleg de ce au pus militari în fruntea campaniei de vaccinare în mai multe țări. În caz că oamenii nu primesc cu calm veștile despre economiile lor din bănci și apar turbulențe pe străzi, poate…

O veste foarte proastă ne e dată tot de la bun început, la aceeași pagină 6, când ni se spune că Fed va putea controla cantitatea de bani disponibilă prin „creditare directă și – în circumstanțe rare, debitarea – conturilor universale”. Ce înseamnă debitarea unui cont? Înseamnă extragere, adică Isărescu sau Jerome Powell va putea să și pună, dar să și ia, la nevoie, din conturile populație.

„Astfel, partea de pasive a bilanțului Fed va reflecta toate alegerile sale de politică monetară și urmările acestora, lăsând partea de active liberă să servească drept instrument de alocare a creditului în economie.” (pag. 7)

Pentru că, dacă v-a scăpat acest aspect, acolo unde crește pasivul, trebuie să crească și activul. Conturile băncii centrale s-ar umfla la secțiunea pasive prin preluarea depozitelor dar, în contra-partidă, ar apărea resurse pentru creditarea economiei, după cum vom vedea.

Am povestit în articolul trecut cum a crescut bilanțul Fed la cele două secțiuni. Și, ca să vedeți că Omarova nu e o nebună, care vorbește singură, trebuie să știți că fostul guvernator al Fed, Ben S Bernanke a scris cu ani în urmă mai multe articole în care pleda pentru amânarea reducerii bilanțului Fed. Deci cel puțin la Rezerva Federală, Omarova ar putea să aibă fani.

Ca de obicei la comuniști, reforma nu duce lipsă de promisiuni generoase:

„ar democratiza nu doar accesul la serviciile financiare, dar și procesul însuși de generare și alocare de resurse financiare. De aceea ar avea un impact direct nu doar asupra industriei bancare, dar și „băncilor din umbră” și piețelor de capital”. (p 7)

Acestea din urmă sunt ce am denumit în articolele anterioare „Imperiul Offsore” – subiect pe care, Omarova nu îl ocolește. (O surpriză foarte plăcută!)

„Publicul suveran, acționând prin banca sa centrală și autoritățile fiscale, e ultimul creator și emițător al acestui bun colectiv de importanță critică. Băncile cu proprietari privați și alte instituții financiare, la rândul lor, distrubuie banii-credit suverani în economie, colectând efectiv o rentă seniorială pentru serviciile lor” (p 9).

Bravo, Omarova! Ce vrea să spună cu asta? Că deținătorul suveranității e poporul (cum scrie în Constituția noastră, dacă ne-o mai dă Arafat înapoi, s-o citim măcar). Și că băncile comerciale beneficiază de un privilegiu scandalos, atunci când „bat monedă”. Acea „rentă a seniorului” reprezintă diferența dintre prețul de piață al unei bancnote și costul efectiv de tipărire (de producție). Din chiar denumire se vede clar că practica are rădăcini istorice și prin ea se extrage o părticică de suveranitate, una deloc de neglijat.

Consider că Omarova a fost criticată (în America) din motive greșite, de pe poziții liberale, cu grija intereselor băncilor existente. Eu n-am o problemă ca statul să-și recupereze dreptul suveran asupra monedei. (Ea nu își propune așa ceva, după cum observați, se face că nu știe că Fed însăși are acționari privați.) Dar CBDC (banii digitali ai băncilor centrale) nu sunt deloc întoarcere la statul național. Dimpotrivă, sunt un pas spre moneda unică. Acea suveranitate uzurpată e mutată la băncile centrale, pilotate de BIS (Banca Reglementelor Internaționale).

Mai grav, schimbarea face o ficțiune din bani, în loc să îi întoarcă la statutul de unitate de schimb. Din toată discuția despre CBDC (în general, nu doar la Omarova) lipsește noțiunea de valoare anterior produsă și acumulată. Banii virtuali se pot produce la infinit și folosi pentru politici motivate ideologic, cum vom vedea.

„Licența (de funcționare a băncilor comerciale) funcționează ca un contract de franciză, ai cărei termeni includ: rezerve obligatorii și marje tampon de capital, restricții cantitative și calitative pentru activele din portofoliul băncii.” (10)

Acestea ar fi băncile „la vedere” din sistemul bancar național. Doar că Omarova descrie pertinent și Imperiul Offshore. Este exact mecanismul pe care l-am descris în articole de la începutul pandemiei, în serialul Marele jaf, de care m-am apucat din martie 2020.

„Ca rezultat, instituțiile financiare nonbancare – firme de valori mobiliare, dealeri de instrumente derivate, fonduri de administrare a activelor și alți participanți la piețele de capital și așa numitul „sector bancar din umbră” – au devenit de facto francizați care emit și multiplică moneda pe bază de credit alături de băncile comerciale.”

Ei fac aceasta printr-o țesătură complexă de mecanisme de tranziție și tehnici, care fie amplifică creditul bancar (generând cerere pentru el) fie reproduc funcția de creare monetară rezervată băncilor reglementate – fie ambele.” (pag. 10)

(Și eu când am scris articolul cu „Globaliștii au deja propria lor monedă, dolarul offshore”, lumea credea că-s nebun!) Nu doar că ne confirmă existența acestei realități, dar ne luminează (într-o notă de subsol la aceeași pagină), care a fost o portiță legală prin care băncile comerciale reglementate s-au înfrățit cu cele nereglementate, din alte jurisdicții. E vorba de un amendament la o lege din 1999, care o modifica pe alta veche din anii 30.

Autoarea mai remarcă un aspect interesant. De la criza din 2008, Fed a început să plătească băncilor comerciale și o mică dobândă pentru rezerve. Ceea ce „generează o rentă gratuită pentru bănci, pe care nu o dau mai departe deponenților sub formă de dobânzi la depozit.” (13). (Când are dreptate, are.)

Ca argument pentru tăierea de la porție a băncilor adaugă și beneficiul previzibil al eliminării intermediarului. În pledoaria pentru necesitatea schimbării (idee pe care n-o resping în sine) aflăm ici – colo exemple de anomalii actuale:

„Relaxarea cantitativă (QE3), care a început în toamna lui 2012, e un bun exemplu. Prin QE3, Fed a alocat 85 miliarde de $ lunar pentru cumpărarea de ipoteci imobiliare pentru a menține plafonul prețului imobiliarelor.” (pag. 15)

„Pentru prima dată, Fed a început o cumpărare directă masivă de datorii corporative și a deschis o linie de credit pentru municipalități (17)

(Păi capitalism mai e ăsta, tovarăși!?) Dar de la aceste observații onorabile, trece la aberații precum aducerea în discuție a pandemiei Covid. De parcă sistemele monetare se schimbă pentru gripe. Un argument rizibil e că, din cauza absenței banilor digitali, n-au putut ajunge la timp ajutoarele la defavorizați. Chipurile n-au toți americanii acces la cont bancar și s-au trimis cecuri prin poștă. Dar și că Fed și-a crescut bilanțul ca să ajute economia. Aici minte de-a dreptul! Fed a făcut acele operațiuni în interesul corporațiilor bancare on și off-shore, nu pentru omul de rând. (Cum am arătat în episodul precedent.)

Mult mai pertinentă e menționarea criptomonedei Facebook (care a fost redenumită din Libra în Diem). Aceasta e o „monedă stabilă” (stablecoin), adică e legată de valoarea altor monede suverane, deja existente. CBDC se aseamănă mai mult cu aceasta, decât cu Bitcoin, pentru că ar urma să aibă o bază de date centralizată. Ceea ce înseamnă o lipsă totală de confidențialitate. (Statul sau oricine deține banca va urmări toate tranzacțiile făcute de fiecare.) Surprinzător, aspectul abia dacă e pomenit în propunerea din „Registrul popular”.

Tot la capitolul alternative să notăm și avertismentul de la pagina 23, că yuanul digital al chinezilor „e văzut ca un potențial rival pentru dolarul american în comerțul internațional”.

E invocată și o propunere legislativă introdusă în Congres pentru aprobarea portofelului electronic pentru dolari, la nivelul băncilor comerciale. Legea înțeleg că a rămas în coadă de pește, dar mai relevant e altceva. Când credeți că a fost propusă? Pe 23 martie 2020, tot sub pretextul Covid. Adică la o săptămână de la declanșarea presupusei pandemii, un politician a considerat-o prioritate.

Propunerea de transfer a tuturor depozitelor de la băncile comerciale în pasivul Fed e formulată explicit la pagina 28. Depozitele ar înlocui conturile în „rezerve”. Aceste conturi ar fi generatoare de dobândă. (pag 29) Măsura:

„va permite Fed să moduleze oferta totală de bani și credit prin creditarea și debitarea directă a conturilor tuturor participanților la activitatea economică, fără interpunerea băncilor intermediare. Fed va credita toate conturile când consideră necesar să extindă masa monetară ca să stimuleze activitatea economică și să asigure mai buna utilizare a capacității de producție a economiei naționale. În literatura economică, această formă neconvențională (după standardele actuale) de politică monetară e cunoscută ca „aruncare de bani din elicopter” sau QE pentru popor.” (p. 29)

(Am văzut în episodul anterior că formula cu banii din elicopter apărea și în memoriul semnat de BlackRock în august 2019.)

Și dacă tot vorbim de aruncat cu bani, n-o să vă surprindă că la pagina 31 propune să fie o alocare progresivă – pentru săraci mai mult, pentru bogați, mai puțin. Despre partea cu „debitarea”, e conștientă că

„e probabil să fie percepută ca și cum guvernul ar „confisca” banii oamenilor. Acest instrument trebuie rezervat doar pentru circumstanțele extreme și rare, când Fed nu poate controla inflația prin creșterea ratei dobânzilor și intervențiile în secțiunea de active, discutată anterior. (achizițiile din piață, n.t.) E totuși important să existe un mecanism pentru absorbția lichidității excesive din aceste conturi cu minime turbulențe ale activității productive.” (p. 31)

La pagina următoare, ni se descrie și mecanismul, care ar presupune retragerea într-un cont de tipul celor escrow. Deci nu ți-i ia de tot, îți blochează surplusul în alt cont, până trece inflația. (Sau până te vaccinezi, adaug eu.) Mai jos, se mai spune și că ai fi anunțat cu suficient timp în avans și că ar trebui să fie scutiți de la confiscările astea temporare cei cu venituri sau active sub o anumită cotă. (Brusc au apărut și activele omului în discuție!)

Omarova pledează pentru o abordare radicală. În timp ce restul susținătorilor CBDC vorbesc de gradualism. (Ipoteză pe care o consider mai plauzibilă.) Ea e de părere că pașii mărunții „ar exacerba disfuncțiile” din sistem. Băncile și alte instituții locale ar putea fi păstrate ca interfață cu utilizatorul. „Oficiile lor ar funcționa ca sucursale ale Fed.” (36)

„În parte, grijile deponenților legate de confidențialitate ar trebui atenuate prin păstrarea disponibilității banilor peșin și a opțiunii serviciilor de depozit la bănci locale.” (p 37). Deci ne mai lasă și cu bani de hârtie, ca să nu ne agităm prea tare. 

Cum spuneam, creșterea pasivului, obligă banca la acțiuni pentru mărirea echivalentă a activului. Altfel spus, apare întrebarea: ce facem cu banii? Omarova ne lămurește că Fed se va orienta pe 3 direcții: finanțarea instituțiilor de credit, creditarea unor proiecte de infrastructură și creșterea portofoliului de achiziții în acțiuni de stabilizare a pieței. Să le explicăm.

1) Prima e așa numitul „ghișeu de reduceri” – de unde băncile acreditate pot lua sume în condiții avantajoase de la banca centrală. Că d-aia îi zice „împrumutător de ultimă instanță”. Doar că în America băncile evită să apeleze la facilitatea asta, pentru că dacă o fac, se duce zvonul că sunt la ananghie. Adică pare că n-au credibilitate să facă rost de finanțare de la parteneri. Problema nu s-ar mai pune la fel, dacă li s-ar confisca depozitele băncilor.

Dar cred că trucul pe care vrea să-l strecoare Omarova aici e lărgirea acestei categorii. Adică nu vrea atâta să „democratizeze” accesul oamenilor la conturi, cât pe al altor corporații la activitatea bancară. Fac doar supoziții în acest caz: e posibil ca firme de tehnologie să vrea să aibă statutul unor bănci. Sau ca fondurile de investiții din zona nereglementată să vrea să intre pe piața reglementată. Adică: riscurile acolo au devenit atât de mari, încât părți din „Imperiul Offshore” să vrea să se „retragă la vatră”. Să treacă din zona gri, într-o zonă avizată, fără același risc.

„Aceste instituții de creditare calificate (QLI) vor putea împrumuta de la Fed la dobânzi preferențiale și contra unor garanții calificate de înaltă calitate”. (41)

(Adică banca „statului” ar cumpăra te miri de junk bonds emise de mega-corporații de băieți deștepți, care vor fi trecute în scripte ca beton.) Și politica nu se oprește aici. Pe aceeași pagină aflăm că s-ar putea da credite la dobânzi preferențiale pentru afaceri deținute de minorități, comunități defavorizate și credite pentru studenți. (Alea de care au crezut votanții lui Biden că le șterge când ajunge la putere.)

2) A doua categorie e ușor de înțeles. Diverse instituții, autorități locale, ar emite obligațiuni pentru cheltuieli publice, și acele hârtii ar fi cumpărate de Fed, cum cumpără azi bonuri de trezorerie. Autorea se referă explicit la New Deal. Noi putem să adăugăm fără ezitare și Green New Deal. Adică te miri ce năzbâtii financiare – parcuri de eoliene, panouri solare, autostrăzi suspendate… 

„rețele naționale de energie curată și căi ferate de mare viteză, stații regionale de purificare a aerului și apei, sisteme de educație pentru adulți, pregătire tehnică, rețele de finanțare public-privată a firmelor debutante…” (44)

Acestea ar urma să aibă parteneri privați, „pentru a oferi capitalului privat un debușeu productiv ne-inflaționist, non-speculativ și pentru a încorpora semnalele privind prețurile în propriile decizii.” (44) (E, vezi? S-au mai deșteptat și comuniștii. Posibilitățile de corupție aici sunt masive, dar măcar vor avea eficiență capitalistă.)

3) În fine, al treilea punct, pe lista cheltuielilor, e cel cu acțiunile în piață. Ce face deja Fed, dar de acum încolo, cu putere turbo. În acest scop, filiala din New York a Fed ar urma să cumpere „o gamă largă de valori mobiliare și alte active financiare” (p 45). Exact ce am vorbit mai sus de junk bonds. După așa o lege, Fed ar cumpăra în neștire acțiuni la Tesla sau Facebook, la prețuri cât de umflate.

Mai mult, Fed ar urma să creeze un portofoliu care să imite structura pieței bursiere, devenind practic un fond de tip index. (45) Și cu acest instrument să se implice de fiecare dată când observă că e o bulă speculativă sau scădere dramatică de cotație.

„Dacă o clasă particulară de active – ca obligațiuni ipotecare sau acțiuni tehnologice – cresc în valoarea de piață, la rate care sugerează o bulă, biroul de tranzacții ar vinde, punând presiune în jos pe acele prețuri. (…) va cumpăra anumite clase de active care par subevaluate, pentru a evita dislocarea nenecesară de piață. Va urma același proces pentru a ținti fluctuații mai mari ale pieței.” (46)

E, cum e? La mercurialul prețurilor ne așteptam. Dar la reglarea „cu mâna” a prețurilor acțiunilor, nu. Deci acțiunile diliului de Elon Musk vor trebui să rămână la cotația asta pe vecie? E drept că la pagina 48 ne spune că criticii „presupun eronat că asta înseamnă imuabilitatea actualelor condiții”. Dar concret nu spune cum ar mai putea ele să mai fluctueze și să facă descoperirea aia de preț, pe care o lăudase mai devreme.

„Registrul Poporului e un instrument pentru optimizarea balanței de putere dintre public și privat în sistemul nostru financiar fundamental hibrid.” (49)

Bine că știm. Dar contează în mâna cui stă balanța aia.

„În timp ce va gestiona fluxul de credit la scara economiei, Fed nu va lua decizii directe de investiții, mai ales la nivelul proiectelor individuale sau entităților.” (51)

În capitolul despre „Implicații structurale suntem preveniți că statutul „dealerilor primari” (băncile partenere) va deveni superfluu.

„În schimb soluții avansate tehnologic ar putea fi deschise pentru a ține licitații cu bonuri de Trezorerie pentru fonduri mutuale, fonduri de pensii, companii de asigurări și alți investitori instituționali, care acum le cumpără de pe piețele secundare pentru portofoliile lor pe termen lung.” (53)

Și dacă erați îngrijorați pentru soarta băncilor, aflați că schimbarea:

nu e nevoie să afecteze secțiunea de active a băncilor. Mecanismul va permite băncilor să continue activitatea de creditare prin accesarea dobânzilor reduse ale Fed în locul depozitelor. (…) va elimina cauza panicilor bancare (…) eliminând sursa fragilității din modelul tradițional de business. În esență, băncile vor deveni creditori fără depozit.” (54)

Mai mult, ele vor putea activa și pe piețele de capital

„Băncile, pe de altă parte, nu vor mai fi „speciale”. Prin separarea funcției lor de împrumut de funcția monetară, reforma propusă va pune capăt activității bancare așa cum o știm. Generarea de credit, dependentă fundamentale de monetizarea credibilității publicului suveran, va fi rezervată fie instrumentelor publice fie instituțiilor de credit calificate – creditori privați cu acces la facilitatea Fed.” (55)

Mie asta îmi miroase ca tentativa altor entități de a face un fel de preluare ostilă a sistemului bancar. Un fel de: îi dăm la o parte pe băieții ăștia răi, ca să-i punem pe ăștia buni în loc, să facă același lucru.  Atât garantarea federală a depozitelor, cât și rezervele minime obligatorii vor deveni inutile. (55). Logic, dacă ți le confiscă, ți le și garantează. Echivalentul Biroului de garantare a depozitelor ar rămâne fără obiectul muncii, iar supravegherea s-ar muta la Controlorul Monedei. (57) (Coincidență, exact funcția pentru care o nominalizase Biden!)

Studiul are un subcapitol special, în care sunt descrise ideile de reformare a sistemului „din umbră”, al speculatorilor. Cele mai multe sunt promisiuni de așa natură încât să domolească o asemenea activitate, fără să o interzică. Sunt foarte sceptic în privința acelor promisiuni, care sunt probabil avansate în mod amăgitor.

O primă componentă țintită a acelui ecosistem paralel sunt Fondurile Mutuale, despre care ne spune că au active de 5 trilioane de $. Și că Fed a fost nevoită să le ajute la precedenta criză cu 50 de miliarde de dolari. (p 59) Reducerea marjei lor de mișcare pare genul de promisiune, care vine de la politicieni. Pentru că la aceeași pagină mai aflăm dintr-o notă de subsol că Fed a reinstituit facilitatea pentru ele în martie 2020, din cauza covidului. Deci una vorbim și alta fumăm.

La pagina 61 ne amintește că acest sistem paralel a gâtuit fluxul de capital în economia reală în septembrie 2008, când a apărut un fenomen similar panicilor bancare. De data asta era vorba de investitori, care își retrăgeau titlurile de valoare de pe piețele de capital, de unde se obțin împrumuturi pe termen scurt. (Nu ne mai spune că exact același fenomen s-a întâmplat și în toamna lui 2019, de a trebuit să vină virusul după…)

Hârtiile purtătoare de dobândă (cum ar fi ale Trezoreriei) se tranzacționează pe piețe cum ar fi Repo, despre care ni se amintește că au luat o dimensiune sistemică. Pentru că au tranzacții de 4 trilioane de $ pe zi! (pag. 62) Panica apărută pe piața Repo e dată ca principal declanșator al crizei din 2008. (Așa cum am spus, și cea veche și cea de acum sunt pornite exact din acest imperiu din umbră, scăpat de sub orice control din cauza gabaritului și influenței. E un parazit mai mare decât gazda, a cărui soartă trebuie cumva tranșată printr-o resetare.)

„În ciuda eforturilor post-criză, piața Repo continuă să aibă momente de mare instabilitate, care necesită injecții majore de cash din partea Fed.

Acțiunile Fed subliniază rolul pieței repo ca loc de creație monetară. În fapt, din 2008, Rezerva Federală a folosit operațiunile Repo ca unelte cheie pentru a gestiona etalonul dobânzii fondurilor federale. Această schimbare în politica monetară a Fed reflectă schimbarea centrului de gravitație a sistemului financiar de la bankingul tradițional și piețele de capital către piața Repo, controlată privat și fundamental volatilă.” (p. 63)

(Ce ne spune în fraza de mai sus Omarova e exact teoria mea cu „Imperiul Offsore”. Adică pe vremuri contau băncile reglementate (onshore) și bursa. Acum s-a mutat centrul de gravitație către speculatorii care operează în dolari, dar sunt legal în altă jurisdicție. Să fie asta cheia inițiativei? Adică aceștia vor să facă rocada și să înlocuiască – ori să absoarbă băncile mai mici din subordinea Fed. Nu știu, e o variantă.)

Omarova ne spune că prin retragerea Fed de pe aceste piețe, ele s-ar reduce. Dar nu ne spune ce se întâmplă dacă speculatorii de acolo se travestesc în acele „instituții de credit calificate”, de care a vorbit mai sus. Oricum, ne spune explicit în altă notă de subsol că Fed ar continua să intervină pe piața Repo, dar mai puțin.

Altă componentă a Imperiului ocult, pe care Omarova promite să o rezolve e cea a instrumentelor derivate. (Spre deosebire de celelalte, se abține să o cuantifice, pentru că asta chiar că  ne-am speria.) Ni se spune la pagina 66 că după criza din 2008, Congresul a încercat să dea niște legi, ca să limiteze deținerile de asmenea instrumente riscante de către bănci. Dar că a eșuat din cauza presiunii lobby-ului bancar. (Ea a zis, nu eu.) Ne promite că băncile vor renunța să mai parieze pe derivate după reforma ei. 

Împrumuturile în marjă și reipotecarea (garantarea unor credite multiple cu același activ) sunt alte racile ale economiei dereglementate.  Problema e asocierea fondurilor de valori mobiliare cu băncile reglementate.

„Prin asocierea cu băncile, dealerii de valori mobiliare au acces – și într-un grad semnificativ controlul de facto – al fluxului monedei suverane, care animă sistemul financiar. Într-un sens important, acesta îi face pe acești dealeri esența francizatului fraudulos.” (67)

Din nou, fraza descrie procedeul prin care imperiul financiar ocult uzurpă în prezent privilegiul dat băncilor reglementate de a emite monedă în numele națiunii. E ce explicam în articolul anterior despre un parazit mai mare, în umbra unui parazit mai mic. Omarova ne flutură promisiunea că luând băncilor reglementate funcția de participare la crearea masei monetare, ea va dispărea și pentru cele din umbră, împreună cu nevoia simbiozei dintre cele două verigi. Am îndoieli în privința sincerității propunerii.

În fapt, proiectul ei presupune un rol omnipotent al Fed. Care ar deveni un fel de Gosbank a Uniunii Sovietice, dar cu acționari privați. În timp ce ne ademenește cu justița socială și scoaterea din joc a băncilor mici și medii, nu suflă o vorbă despre cum băncile mari, care sunt acționariatul Fed, ar deveni stăpâne pe toată economia. Ele ar dicta prețurile bursei, ar avea toți cetățenii la degetul mic, cu conturi pe care le alimentează și le blochează după te miri ce considerente.

în loc de concluzii: ipoteze

Episodul trecut a fost despre lucruri care s-au întâmplat, cel de față despre ce s-ar putea întâmpla. Despre viitor nu pot avea decât ipoteze, nu certitudini. Trebuie să ne păstrăm mintea deschisă pentru orice scenariu, oricât de ciudat ne-ar părea acum.

(1) O primă variantă ar fi că Omarova e doar o visătoare, care a dat glas unei utopii. La urma urmei a fost respinsă de Congres, deci o putem ignora. Ipoteza e contrazisă de profilul personajului, conexiunile cu marea finanță globalistă și susținerea pe care nu a pierdut de la administrația Biden. Gândiți-vă la sponsorii lui, nu la capacitatea de judecată a președintelui. Mai mult, vedem că moneda digitală CBDC chiar e implementată de țări precum China, Suedia și despre ea vorbesc favorabil guvernatori de bănci centrale foști și actuali, lideri mondiali.

(2) O variantă mai plauzibilă e că Omarova e exponenta unui grup radical sau chiar de interese, care e sincer ostilă intereselor băncilor private și speculatorilor financiari, pe care vrea să îi lase fără obiectul muncii. Poate să vrea asta din convingere ideologică sau pentru a favoriza alt pol de putere, cum ar fi corporațiile IT, care să preia și acest domeniu. S-ar muta astfel dominația din lumea virtuală în cea reală – monetizarea dependenței noastre de telefon, internet.

(3) Varianta în care progresiștilor occidentali li se vinde o poveste despre echitate socială. Dar, la adăpostul ei, ca un cal troian, sunt ulterior introduse avantaje uriașe pentru corporații prin chichițe juridice greu de sesizat. A fost exact ce s-a petrecut în 1913, când s-a înființat Fed și doar un număr infim de persoane a sesizat implicațiile capcanei.

(4) Varianta în care China orchestrează o cucerire a lumii Vestice prin coruperea decidenților. O formă de război cum nu s-a mai imaginat vreodată, în care capturezi teritoriul inamic fără să distrugi infrastructura. Ipoteza presupune geniu, nimic de zis. În favoarea ei pledează: că pandemia e concentrată în SUA, Europa și alte părți ale imperiului euro-atlantic; că e într-o formă mai radicală în Australia vecină; că sistemele încep să semene și China e deocamdată beneficiar net din toată farsa. 

Problema cu ipoteza asta e totala colaborare a establishmentului politic și economic apusean. Îmi e imposibil să cred că timp de decenii China ar fi racolat nedetectată toate elitele acestor țări, presa, mediul academic. Nu există nicio ruptură între felul cum au evoluat aceste elite înainte și după ascensiunea Chinei ca actor economic semnificativ mondial, doar câteva decenii în urmă. Tot acest sistem de putere financiară și intelectuală exista deja exact cu aceleași convingeri și pe vremea când China era doar o țară subdezvoltată economic. Structura de putere occidentală e globalistă nu filo-chineză. Legăturile ei sunt cu marele capital, care își are încă centrii nervoși în partea apuseană.

(5) Da, ar putea exista alianțe între oligarhia de la nivelul de vârf și conducătorii regimului comunist. Ar putea fi o predare negociată către un alt protector. Sau ar putea fi o mutare a centrului de gravitație spre Asia, la fel cum a fost mutarea capacităților industriale.

(6) Nu trebuie neglijată nici ipoteza neagră, în care transformarea din emisfera occidentală are ca motiv trecerea la o economie de război. Imperiul american e în declin, dar are încă supremația militară și oligarhia globală ar pregăti o mega afacere sub forma războiului. Există o teorie faimoasă numită „capcana lui Tucidide”, care spune că puterea în declin e „obligată” să atace puterea în ascensiune cât are încă superioritate. În istorie, acest gen de conflicte s-a încheiat cu apariția unei a treia puteri dominante. Aceasta poate fi instaurarea unei noi ordini mondiale, suprastatale.

(7) Controlul populației prin certificate ar putea asigura că vestea confiscării conturilor sau convertirii monedelor nu duce la revolte populare incontrolabile. Dar, cum am explicat, oligarhia bancară poate produce nestingherită acea monedă, nu are ce face cu economiile populației în sine. Are nevoie să se asigure că aceștia vor continua să muncească pentru returnarea datoriilor și plata dobânzilor.

(8) Operațiunea pandemia ar fi fost o formă de creștere a îndatorării. Banii produși ca dobândă au nevoie de creștere permanentă, care se accelerează prin dobânda la dobândă. În lipsă de noi teritorii, noi piețe și noi produse, criza produce îndatorare. Dar e o soluție temporară, care mută problema în viitor și nu foarte departe. Dat fiind că statele nu mai prezintă garanții că pot returna datoriile, înrolarea în sistemul certificatelor poate muta garanția în seama fiecărei persoane în parte. Când nu mai ai resurse de vândut, rămâne comerțul cu sclavi, pentru că, vorba lui Marx, omul e cel mai prețios capital.

(9) O ipoteză, pe care o s-o detaliez cu altă ocazie, e aceea a falsei alegeri. Ca între „republicani” și „democrați”, „stânga” și „dreapta”. În ea, cei care susțin pe față globalismul joacă rolul de „polițistul rău”. Ei propun politici etatiste, chetuieli nesăbuite, dezlănțuie inflația, „naționalizări”, banii fără acoperire… îngrozesc populația. După care vine „polițistul bun”, care propune bitcoin plus etalonul aur. Dacă observați discuțiile economice de pe internet, vedeți că există în „mainstream” o partidă pro-Fed și în zona alternativă o partidă „anti-Fed”, pentru aur și anti-stat. Ambele nu sunt dezavantajoase ordinii globaliste. Într-o lume supra-îndatorată, o monedă digitală și deflaționistă e un vis pentru creditori. Oricum, repet, banii existenți nu sunt atât de importanți în raport cu mecanismul producerii lor prin creditare și dobânda aferentă.

Victor Grigore

evadare.ro
January 9th, 2022
Mai multe despre: Economie

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact