Obiecții la sărbătorirea tratatului de la Trianon

Împotriva marcării centenarului tratatului de la Trianon, circulă două obiecții. Una spune așa: „pentru unguri e o traumă, nu se face să treci cu alaiul de nuntă pe lângă înmormântarea lor”.

Dacă această obiecție ar sta în picioare, atunci nu ar trebui să mai aniversăm nici 1 Decembrie. Dacă se supără vecinii, de ce mai facem paradă militară, concerte, și le mai dăm și la televizor?

Pe același principiu, n-ar trebui să mai serbăm nici Ziua Independenței, că suferă turcii. Dar stai, că pe aia deja nu o mai serbăm de zeci de ani. Am înlocuit-o practic cu Ziua Europei, adică opusul ei, ziua renunțării la ideea de independență.

După aceeași logică, americanii nu ar trebui să se mai bucure de 4 Iulie, pentru că se supără englezii. Nici rușii de Ziua Victoriei, că se supără nemții. Cele mai multe zile naționale de pe glob sunt legate de declararea independenței sau de câștigarea unui război. Adică există pentru toate o parte care „a pierdut”. Dar știi ce? Țările alea s-au vindecat de frustrări și „traume”, urmașii acelor imperii nu mai plâng pentru teritorii, pe care le stăpâneau, deși nu erau ale lor. Pentru că, da, ungurii erau o minoritate în „Ungaria Mare” – n-o puteau stăpâni mai departe decât prin abuz, asimilare forțată și legi de discriminare ca Unio Trium Nationum.

Altă linie, mult mai vicleană, zice că n-ar trebui să sărbătorim tratatul de la Trianon, pentru că e ceva ce s-ar fi petrecut în culisele diplomatice. Un fel de cadou al Marilor Puteri, făcut prin intervențiile Reginei Maria sau alte unor politicieni francmasoni. Nota bene, tratative la care românii nici n-au fost primiți ca parte!

După teoria asta, Unirea e, vorba lui Paleologu, „o pleașcă”. Pe care ne-au dat-o puternicii zilei, total nemeritat. Ne-au făcut unii o țară, în spatele ușilor închise, noi fiind niște venetici, veniți cu pluta pe Dunăre și așteptând la graniță să fim cazați undeva.

Evident, această rescriere a istoriei șterge cu buretele milenii de istorie, jertfele armatei române de pe front: 800.000 de români din Vechiul Regat, 300.000 de români din armata Austro-Ungariei și 100.000 de români moldoveni din Armata Țaristă. Soldații, care au apărat o linie de front de 1.400 km, mai mare decât linia frontului ruso-german. Uită și deciziile politice, democratice și legitime ale comunităților care votaseră anterior Unirea.

Dar chiar și să fi fost așa cum zic acești cosmopoliți azi. Chiar dacă românilor li s-ar fi făcut cadou o țară de către aliați, ca răsplată pentru servicii militare sau sacrificii umane. Nu se mai putea sărbători?

Israelul e tehnic făcut cadou prin Declaratia Balfour, prin care Marea Britanie promitea unei comunități o țară pe teritoriul Imperiului Otoman. E tehnic un cadou decis de Marile Puteri după al doilea război mondial, print tratate și înțelegeri de culise. Ei și? Îi împiedică asta pe evrei să sărbătorească an de an înființarea statului? Sau anulează urmele istorice ale existenței evreiești în acele locuri? Chit că actualii locuitori pot fi proveniți din Europa, doar convertiți la o religie. Și că noua țară a apărut cu dislocări și suferințe pentru palestinieni. Nu sunt suprimate aniversările pentru că pe firul istoriei s-au suprapus și înțelegeri diplomatice.

Dacă ar fi după câte înțelegeri între Mari Puteri ne-au nedreptățit pe noi…. ar trebui să stăm mereu certați cu toți vecinii și etern îmbufnați.

un regim de ocupație

2018: Rectorul Academiei SRI, cel care îi instruiește pe „apărătorii patriei”, a dat de înțeles într-un interviu că, la nivel înalt, s-a hotărât să se marcheze cât mai discret Centenarul Unirii. El spune că naționalismul e „o otravă, care ar putea fi picurată în inimi”. Și lansează o aiuritoare teorie a conspirației, potrivit căreia rușii ar fi primii dușmani din istorie, care își propun să stimuleze patriotismul inamicului. Adică pe al nostru. Și tot ei ar vrea să ne bage în cap minciuna că nu am fi parteneri egali la sparanghel… aaa, pardon, la Uniune.

2018: Biserica Ortodoxă e singura care ridică o clădire monumentală, dedicată unității de neam, și organizează mai multe festivități speciale în Anul Centenarului.

2020: Ministerul de Externe interzice marcarea Centenarului Trianon (validarea internationala a unirii)

2020: Președintele Klaus Iohannis refuză să promulge legea de comemorare a tratatului de al Trianon în timp util.

2020: Biserica va organiza rugăciuni pentru eroi în ziua tratatului de la Trianon.

Consilierul personal al premierului Ludovic Orban (fiul securistului torționar Emerich Orban) se luptă pe Facebook cu credincioșii ortodocși, pe care îi face „bigoți”, „ultraconservatori” și „naționaliști”.

Avem, asadar, un alt Caramitru în urechea premierului cu origini maghiare și un președinte sas, care a jucat doar o seară rolul celui interesat de Transilvania.

Suntem o țară sub ocupație, de la securiști, la clasa politică. Țara se mai ține într-o singură instituție, spirituală, necapturată, hulită din toate părțile. (De altfel, cea care a făcut unirea prin limbă și organizare ierarhică înaintea statului român.)

Mihai Eminescu, despre Biserica Ortodoxă:

„Disprețuind Biserica noastră națională și înjosind-o, atei și francmasoni cum sunt toți, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta națională; disprețuind limba prin împestrițări și prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; disprețuind datinele drepte și vechi și introducând la noi moravurile statelor în decadență, ei au modificat toată viața noastră publică și privată în așa grad încât românul ajunge a se simți străin în țara sa proprie.

Odinioară o Biserică plină de oameni, toți având frica lui Dumnezeu, toți sperând de la El mântuire și îndreptându-și viețile după învățăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă și după plăceri materiale a omorât sufletele.

Biserica lui Mateiu Basarab și a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii și unitatea etnică a poporului, ea care domnește puternică dincolo de granițele noastre și e azilul de mântuire națională în țări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine.”

(Mihai Eminescu, 14 august 1882)

„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghițirea printre poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români care trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”

(Mihai Eminescu, 2 februarie 1879)