Dați afară de la serviciu, că n-au vorbit de Putin

Deși pare un titlu de Times New Roman, e chiar realitatea în care trăim. Și nu e vorba de oameni mărunți, ci de vedete internaționale. Și nu se întâmplă în Rusia sau în Coreea de Nord, ci în admirata Germanie. Primarul Munchenului, social democratul Dieter Reiter a dat un ultimatum prin care cere dirijorului Filarmonicii din Munchen să condamne acțiunile țării sale de origine, Rusia. Dacă nu o face, orchestrei nu i se mai permite să țină concerte în oraș.

E același primar care a cerut ca arena lui Bayern Munchen să fie iluminată în culorile curcubeului pentru comunitatea LGBTQ, la meciul Ungariei de la EURO 2020, ca protest pentru presupuse discriminări la care Viktor Orban ar supune homosexualii și transsexualii.

Să ne oprim mai întâi asupra acestui aspect. Cum ar fi fost ca în București Nicușor Dan să decidă ce actor mai are dreptul la muncă, după convingerile politice, în teatrele din subordinea primăriei? Vă imaginați scandalul, dacă Nicușor o concedia pe Maia Morgenstern de la Teatrul Evreiesc, că nu condamnă public bombardamentele Israelului din Palestina? Sau ce scandal ar fi ieșit dacă Gabriela Firea îi dădea afară pe Marius Manole sau Tudor Chirilă pe vremea când participau la mitinguri împotriva guvernului? Să le fi spus că nu mai au voie în sălile de spectacol aparținând primăriei, până nu spun ceva anume.

Alături de dirijorul Valery Gergiev, victimă a epurărilor politice e și o vedetă încă mai faimoasă: soprana Anna Netrebko, un superstar al operei mondiale. Netrebko are și cetățenie austriacă, nu doar rusă. A fost inclusă de revista Time în top 100 cei mai mai influenți oameni de pe planetă ai anului 2007. E ca și cum ar fi fost supuși persecuțiilor politice Pavarotti sau Maria Callas la vremea lor. Totuși, ați văzut undeva mesajul „Je suis Anna Netrebko”?

Directorul Filarmonicii din Munchen, Serge Dorny, care și-a pus steagul Ucrainei pe pagina de Twitter, i-a făcut pe plac primarului și a anunțat că întrerupe colaborare cu cei doi ruși. Și a însoțit anunțul încheierii contractelor cu cei doi cu un hashtag Ucraina, ca orice fan adevărat. Din nou, să ne gândim că ar fi făcut asta orice director numit politic de la teatrele primăriei din București, Cluj sau Iași.

se încearcă ascunderea scandalului

New York Times a scris explicit despre această epurare pe criterii etnice și politice.

Dar o prezintă ca și cum ar fi un act de dreptate:

„Valery Gergiev, dirijorul vedetă și susținător proeminent al președintelui Vladimir Putin al Rusiei a fost înlăturat marți din postul său de dirijor șef al Filarmonicii din Munchen, după ce a refuzat să denunțe invazia dlui Putin în Ucraina.

Și Anna Netrebko, diva rusă, care e una din cele mai mari vedete internaționale și are de asemenea legături cu dl Putin, și-a văzut anulate evenimentele programate la Opera de Stat din Bavaria. Și Opera din Zurich a anunțat că o retrage la viitoarele reprezentații acolo.” (NYT, 1 martie 2022)

Observăm că la epurare participă (la fel ca la sancțiunile bancare) și fostul stat neutru Elveția. Între motivele halucinante avansate de New York Times se numără și că Anna Netrebko i-ar fi susținut campania lui Putin prezidențială în 2014!

Într-o știre de pe site-ul Pro TV din 27 februarie, ni se spune că dimpotrivă: Anna Netrebko a condamnat războiul din Ucraina într-un mesaj pe Instagram.

„Mi-am luat ceva timp pentru a reflecta, deoarece cred că situația este prea serioasă pentru a o comenta fără să mă gândesc bine. Sunt împotriva acestui război. Sunt rusoaică și îmi iubesc țara, dar am mulți prieteni în Ucraina iar durerea și suferința îmi frâng inima în acest moment. Vreau ca acest război să se termine, iar oamenii să poată trăi în pace. Asta sper și pentru asta mă rog.”

Dar nici măcar acest mesaj nu a fost suficient pentru a-i salva cariera de la vânătoarea de vrăjitoare din vibranta democrație a „lumii libere”. Trebuia să se lepede mai explicit de Putin.

Ca într-un proces sovietic, în care inculpații își făceau autocritica, îl lăudau pe Stalin și plăteau glonțul, EuroNews anunță că Anna Netrebko și-a suspendat contractele. De bună voie și nesilită de nimeni. Dacă-i ordin, cu plăcere.

„După o reflectare atentă, am luat decizia extrem de dificilă de a mă retrage de la concerte până la un anunț ulterior. Acum nu e momentul potrivit pentru mine să cânt și să fac muzică. Sper că publicul meu îmi va înțelege decizia.”

Normal că nu-i momentul să cânți, dacă nu mai ai unde!

„cel mai mare dirijor în viață”

Fără să o menționeze pe soprana Anna Netrebko, și BBC consemnează că dirijorul Valery Gergiev a fost dat afară de orchestra din Munchen „pentru legăturile lui cu Putin”.

„Gergiev a eșuat în a condamna invazia în Ucraina, ceea ce i-a lăsat cariera în aer” (scrie BBC)

Mai mult, BBC ne spune că dirijorul concertează acum la Scala din Milano, unde ar fi fost huiduit de spectatori pentru că nu se delimitează de conducerea din țara de proveniență.

În articol e citat șeful lui Gergiev, Marcus Felsner, cu o declarație în stil stalinist:

„În lumina războiului criminal purtat de regimul Rusiei împotriva națiunii democratice și independente a Ucrainei și împotriva societății deschise a Europei în întregul ei, a devenit imposibil pentru noi și deloc binevenit să îi apărăm interesele maestrului Gergiev”. Felsner l-a numit pe Gergiev „cel mai mare dirijor în viață și un om extraordinar cu un profund simț al decenței”, dar l-a criticat pe muzician pentru că „nu a anunțat public că își încetează susținerea anterior afișată față de regimul care a comis asemenea crime.” (BBC)

precizări esențiale

Implicațiile acestui tip de epurare pe criterii etnice și politice sunt multiple. Așa cum războiul din Ucraina a continuat „la momentul potrivit” operațiunea pandemia, și cenzura se manifestă în același fel. În pandemie am avut cazul lui Novak Djokovici, cel mai bun jucător de tenis din lume, împiedicat să își mai continue cariera pentru un motiv absurd: un tânăr perfect sănătos nu făcea dovada unui vaccin inutil și potențial periculos pentru vârsta lui. A fost chiar arestat temporar de regimul delirant din Australia. Și în continuare nu știe când va mai putea să își apere titlurile, deși gripa a fost declarată confundabilă cu o răceală sezonieră. Dar ce te faci că dirijorul cel mai bun sau soprana cea mai bună (sau printre cei mai buni) din lume nu sunt atât de cunoscuți ca sportivii?

Apoi e aspectul halucinant. Până acum erau oameni persecutați pentru ce au spus, nu pentru ce nu au spus! Am intrat într-o eră mai cruntă decât „cancel culture” (cultura anulării). Pentru că acum nu ți se mai vântură „declarații ofensatoare”. Ci îți sunt cerute explicit formule de penitență, pe care ești dator să le zici ca în fața unei noi inchiziții.

Situația are echivalent doar în acuzele din codul penal stalinist, care vorbea de „omisiune de denunț”. Puteai să ajungi în Gulag sau la Canal și pentru simplul fapt că ai știut de „activitatea dușmănoasă” a unui coleg și nu l-ai turnat „organelor”. Dat fiind că opera unui artist liric „se scrie” pe viu, prin spectacolele în care participă, interzicerea lor echivalează perfect și cu „arderea cărților” de către regimul nazist. E la fel cu a-i interzice unui scriitor să mai publice – doar că un cântăreț nu poate produce „literatură de sertar” pentru vremuri mai libere.

„Lumea liberă” trece de multă vreme printr-o formă soft a experimentului Pitești. Un proces de depersonalizare, care începea cu „autocritica” și „autodenunțul”. Acolo trebuia să îți denunți mama, prietenii, aici ți se cere să îți denunți țara de origine. Sigur, acela se făcea cu o violență atroce, iar actualul proces de „pocăire” și „lepădare” se face „cu blândețe” prin șantaj economic. E de fapt, șantajul cu locul de muncă, pe care îl presupune și certificatul de vaccinat sau legile privind vaccinarea forțată din Austria și Italia. Ți se cer semne exterioare ale credinței intime: să porți mască să arăți cât crezi în virus, să condamni dictatorul ca să arăți cât crezi în democrație.

Alt aspect e cel etnic. O declarație de condamnare nu li s-a cerut angajaților nemți ai filarmonicii. Li s-a cerut lui Gergiev și Netrebko pentru că sunt ruși, deci suspecți. După standardele ipocrite ale progresiștilor, asta s-ar califica și la „rasism”. Cel puțin în noul limbaj orwellian.

Totuși, aceste declarații de condamnare publică nu li se cer imigranților din nicio altă țară. Nu li se cere arabilor să condamne islamismul, nici măcar atentatele teroriste sau nu știu ce abuzuri împotriva femeilor. Nu li s-a cerut nici măcar refugiaților afgani să condamne explicit talibanii. Dar nu li s-a cerut, pe toată durata războiului rece, nici celor fugiți din țările comuniste să condamne regimurile din țările de proveniență. Dimpotrivă, Aragon, Sartre și mulți alții au avut libertatea să laude fără nicio jenă bolșevismul stalinist sau maoismul.

Niciunui american, care trăiește ca expat în Rusia sau China, n-am auzit să i se fi impus să condamne public bombardamentele din Iugoslavia, Irak, Siria, Libia.

În paralel, la Moscova au fost arestate 2.000 de persoane pentru participarea la un protest împotriva deciziei lui Putin de a declanșa războiul din Ucraina. Cam cum au fost arestați și unii protestatari împotriva restricțiilor din Australia, Canada și țări ale Europei. Iată, dacă ăsta e etalonul, putem spune că încă avem puțin mai multă libertate decât rușii sau chinezii. Dar cele două sisteme merg spre convergență în pas de defilare.