evadare.ro

FMI anunță un nou sistem monetar. Banii digitali ar putea spulbera economiile din bănci

Dacă crezi că tot tăvălugul anului 2020 e despre niște politicieni sau doctori hoți, care vor să se îmbogățească din vânzarea de măști sau teste, nu are rost să citești mai departe, pentru că nu o să înțelegi. (Bine, e și despre aia, dar e doar un ciubuc marginal.) Acum că au rămas doar cititorii capabili să vadă mai departe de atât, să vedem care e miza reală. Anul de cotitură 2020 e despre multe lucruri, care au legătură cu orice, de la religie, la politică și economie. Niciun domeniu nu scapă marii resetări. În acest articol, vorbim de miza materială.

„un nou Bretton Woods”

Bulgăroaica de la conducerea FMI a ținut să dea un mesaj atât de puternic privind „șocul viitorului”, încât s-a pozat simbolic pe peluza palatului de la Bretton Woods. Înainte ca războiul mondial să se fi sfârșit, marile puteri s-au adunat aici în 1944 și au convenit asupra noii arhitecturi financiare a lumii. Convenit e un fel de a spune, a fost acceptarea unui dictat american, despre condițiile căruia ați aflat din episodul 8, al serialului meu anterior. Deci a vorbi de un „nou Bretton Woods” fără ca un război să fi avut loc sună la fel de grav ca „o nouă Yalta”. Deci ce spune Kristalina Georgieva?

Șefa FMI constată într-un mesaj video special că statele au vărsat deja 12 trilioane de dolari în pachete de intervenție ca urmare sau sub pretextul pandemiei. Băncile centrale și-au extins balanțele contabile cu 7,5 trilioane, spune Georgieva. „Suntem în fața unui lung urcuș” – deci adio, „revenire în V”, din capul lui Cîțu.

Kristalina Georgieva FMI

Georgieva spune că așteaptă creșterea datoriei publice la 125% în economiile avansate, la 65% în țările în curs de dezvoltare și la 50% în țările subdezvoltate. (Am pomenit paradoxul datoriei în episodul intitulat „Bogații, mai îndatorați decât săracii”.).

Altă veste proastă e că FMI și-a folosit deja 10% din capacitatea de împrumut de 1 trilion de dolari, iar criza e abia la început. Kristalina Georgieva e o participantă la reuniunile globaliste de la Davos și a folosit inclusiv în acest mesaj formula cod a lui Klaus Schwab: „să reconstruim mai bine” (build back better). E însemnul sub care se derulează Marea Resetare.

Tot inspirate de planul lui Schwab sunt și referirile la componente ideologice precum feminismul și încălzirea globală. E vorba de valul de migrație, ce va fi dezlănțuit asupra Europei prin criza climatică. Ne amenință șefa FMI: „dacă nu v-a plăcut criza asta, n-o să vă placă deloc criza climatică”. (Ceea ce îmi aduce aminte de rânjetul lui Gates când vorbea de valul doi care „o să le atragă atenția de data asta!”.

Concluzia pe care o extragem din intervenția de mai sus e următoarea: sistemul financiar mondial va fi schimbat dramatic, iar el va fi aliniat ideologiei globaliste. Să vedem acum cu ce va fi schimbat și cum.

UE îmbie populația cu moneda digitală

Cea care a lansat discuția despre moneda digitală, chiar înaintea actualei directoare a FMI, e predecesoarea sa: Christine Lagarde. Actualmente, președinta Băncii Centrale Europene. Lagarde a dat cărțile pe față, pretinzând că lansează o consultare publică în rândul europenilor, privind trecerea la banii digitali. De parcă schimbarea sistemului monetar într-o modalitate nemaifolosită în istorie ar fi un fel de Eurovision, la care să voteze și John și Vulpița. Sau ar fi o idee, care îți vine peste noapte, pe timp de epidemie de gripă.

E de-a dreptul insultător că ne consideră atât de infantilizați încât să ne prezinte noul sistem ca pe ceva ce am putea alege cu voioșie, din considerente puerile: „să vadă dacă le place să folosească banii digitali, în același fel cum folosesc bancnotele și monedele”.

Christine Lagarde UE

Și „Isărescu al americanilor” pregătește dolarul digital

În fine, a treia sursă de mare calibru, care vorbește deschis de trecerea la moneda virtuală, e președintele Rezervei Federale (echivalenta BNR), Jerome Powell. „Încă nu am luat o decizie în privința unei monede digitale și mai e mult de lucrat.”

Powell pomenește cele 2 trilioane de dolari existenți în afara granițelor țării. Dar deja aduce discuția la detalii tehnice de pus la punct. Cum ar fi: cum ne asigurăm că noua monedă virtuală va fi la adăpost de hackeri și falsificatori.

 

Ce înseamnă monedele electronice

Acești decidenți importanți vorbesc despre schimbarea banilor în tonuri liniștitoare pentru public, voit superficiale, care să lase impresia că e o schimbare puțin importantă. Ba chiar, o facilitate, nu mult diferită de cardul bancar folosit la cumpărăturile online sau de transferul prin internet banking. Evident, asta e o abordare naivă. Nu în asta constă „noul Bretton Woods”.

Moneda digitală emisă de băncile centrale va fi o imitație înșelătoare a criptomonedelor de tip bitcoin, care folosesc tehnologia blockchain. Doar că nu vor fi nici descentralizate, nici anonime, ci controlate de la centru. Și nu vor avea o masă fixă, ci vor permite „tipărirea” fără limită.

O caracteristică de bază a noilor monede digitalizate va fi capacitatea de a cunoaște, de a îndosaria și de a supraveghea orice tranzacție făcută de o persoană, orice interacțiune cu alt agent economic.

După cum arăta și șefa FMI, țările au folosit deja fonduri de ordinul trilioanelor, pentru a ține la aparate o economie în comă. Când aceste subvenții se vor sista, va veni etapa inevitabilă a insolvențelor și executărilor silite. Dată fiind natura sistemică a crizei și volumul fără precedent al datoriilor, aceste falimente au potențialul de a genera panici bancare. Iar băncile nu ar putea rezista afluxului de cereri, concomitent cu deprecieri ale activelor.

Aici intervine o altă caracteristică cheie a monedelor virtuale. Prin eliminarea bancnotelor, se elimină și posibilitatea retragerii banilor din bancă. Sumele din cont vor putea fi doar cheltuite sau transferate în contul altcuiva, dar nu extrase.

La crizele precedente, reacția băncilor centrale a fost să „stimuleze economia”, scăzând dobânzile de referință. Doar că acum ele au ajuns la zero, în unele țări avansate. Mai jos nu pot fi coborâte, pentru că oamenii și-ar retrage banii din bancă, pentru a-i ține în casă. Banii digitali aduc posibilitatea de taxare a depozitelor prin dobânzi negative. (Nu doar dobânzi real-negative, după ajustarea cu inflația.).

Se pot pune în practică și alte inovații: cum ar fi, sume creditate de stat, cu termen de expirare. Adică o sumă, care îți e virată în cont cu condiția să o folosești până la o anumită dată, după care se va „volatiliza”. Ca un fel de cupon.

Acum cred că se înțelege, de ce în mai multe țări începe să se vorbească de folosirea armatei în lupta cu virusul microscopic. Ba pentru testare în masă, ba pentru vaccinare obligatorie. Armata e adusă ca forță simbolică și pregătită în cazul în care ar apărea revolte generate de panici bancare și naționalizări de active. Dar planificatorii au pentru noi o dublă ofertă: bățul și morcovul (cum spun englezii, sau biciul și zăhărelul, cum spunem noi).

Noua politică monetară: banii din cer

Moneda virtuală de stat nu vine singură. Ea vine aproape garantat la pachet cu MMT („modern monetary theory”). Aceasta e o aiuritoare teorie, potrivit căreia statul nu are nevoie să emită obligațiuni (bonuri de trezorerie), atunci când se împrumută, pentru a-și acoperi deficitele. Ci poate emite câtă monedă poftește și poate cheltui oricât, pentru că are suveranitate.

Deși pare o copilărie, are adepți serioși ca Warren Mosler sau Stephanie Kelton, consiliera lui Bernie Sanders. Adepții MMT cred că statul nu are propriu-zis nevoie să colecteze taxe, dar că trebuie să o facă pentru a controla inflația. Ei susțin că statul va putea astfel să achite datorii precum ipoteci sau credite școlare pentru o întreagă generație. Ei sunt convinși că prin taxare, banii emiși sub formă de credit sunt distruși, iar pericolul unor episoade de hiperinflație ca în Germania dinainte de Hitler și Zimbabwe, pot fi evitate.

Venitul minim garantat

Una din promisiunile școlii MMT, care pare prea tentantă pentru politicieni, ca să nu fie experimentată, e introducerea unui venit minim garantat. Aceasta va fi probabil modalitatea de mituire a gloatei, pentru a evita revolte populare și a asigura susținerea pentru noua monedă digitată. Noul dolar sau noul euro își va face intrarea în scenă sub forma unor viramente „fără obligații” în conturile cetățenilor, pentru a trece mai ușor prin criză. Inutil de spus că va fi doar momeala electorală, care nu va compensa devalorizarea ulterioară.

Aici e punctul cel mai nevralgic al trecerii la moneda virtuală. Prin producția necontrolată de masă monetară, legea cererii și a ofertei ne arată că agoniselile existente nu pot decât să se devalorizeze. Mai mult, cuplată cu venitul fără muncă, noua politică financiară va schimba radical comportamentul oamenilor, stimulând și mai mult consumerismul. Practic, cumpătarea și economisirea vor fi penalizate de către stat. Vom vedea, în schimb, extinse la scară largă programe de pseudo-investiții cu bani de la stat și de la Uniunea Europeană.

Corporațiile IT devin noii bancheri

Mari câștigători ai tranziției vor fi corporațiile din lumea tehnologică, active în stimularea psihozei covid și în cenzurarea opiniilor disidente. Google, Facebook, Apple, Microsoft, Oracle, vor deveni echivalentele marilor bănci de azi, având infrastructura și tehnologia pentru a influența populația și a folosi datele colectate din înregistrarea comportamentelor de consum ale fiecărui individ.

Banii vor fi folosiți pentru a influența comportamentul: ca răsplată de la stat sau ca pedeapsă pentru cei „neascultători”. Va exista posibilitatea de a fi total deconectat de la lumea financiară, de a ți se tăia toate sursele de venit sau toate economiile, pe modelul creditelor sociale din China.

Raoul Pal de la Real Vision Finance e de părere că trecerea la monedele naționale virtuale va dura 3 ani și că în 5 ani vor fi eliminați banii fizici din circulație.

O necesitate a imperiului offshore

Un nou Bretton Woods presupune o renegociere între state (cu sau fără un război mondial). Această negociere e abia la început. Implicarea directă a FMI ne arată că digitalizarea e doar etapă intermediară spre trecerea la moneda unică mondială. Kristalina Georgieva s-a referit în repetate rânduri la lordul John Maynard Keynes, atunci când a vorbit de noul Bretton Woods. Trebuie amintit că baronul englez venise la marea negociere din 44 cu propunerea realizării unei monede unice, denumită Bancor. Idee, la care a fost nevoit să renunțe, acceptând supremația dolarului.

Întrucât globalismul e „comunism 2.0”, are aceeași idee ca „internaționalismul proletar”: anume, că noul sistem nu poate funcționa decât dacă e instituit pe tot globul. În cazul de față, dacă toate băncile centrale produc deficit în același timp, fără să se concureze, consecințele dezastruoase ar putea fi evitate (sau amânate).

Viitoarea monedă globală (care poate fi un coș de monede, ca actualele DST, drepturi speciale de tragere, ale FMI) va trebui să țină cont de noile raporturi de forțe. Adică să dea o pondere mai mare Chinei, față de actualul statut dominant american.

Dar există un actor încă mai discret decât China. Acesta e Imperiul Globalist, marele generator al acestei crize mondiale. E vorba de un imperiu delocalizat, plasat din punct de vedere juridic în paradisurile fiscale offshore. A cărui manifestare financiară o reprezintă eurodolarul. (E vorba de sumele exprimate în dolari, dar aflate în bănci și instituții financiare din afara SUA, care nu se supun legislației bancare din acea țară.) Piața din umbră a eurodolarului e estimată a fi de 3 ori cât economia SUA. 57 de trilioane de dolari e estimarea făcută de BIS (Banca Reglementelor Internaționale).

Corporațiile mari beneficiare, amintite mai sus, sunt toate parte din acest nou imperiu, întrucât își derulează afacerile sub paravanul unor firme offshore și tot acolo își țin lichiditățile. Dar ăsta e doar un detaliu. Tot imperiului offshore îi aparțin și marile instituții financiare speculative și creditorii colosalelor datorii făcute de statele naționale. La masa negocierilor, cuvântul lor cântărește mai greu decât al guvernelor supra-îndatorate.

Pentru a înțelege de ce această tranziție la noul sistem monetar a devenit o necesitate, trebuie să îl înțelegem pe actualul. În 1959, Robert Triffin semnala în fața congresului că tratatul de la Bretton Woods prezintă un pericol ascuns pentru America. Triffin arăta că țara care beneficiază de privilegiul monedei de rezervă a planetei, va fi forțată să aibă deficite tot mai mari, ca să mențină creditarea. Ceea ce îi permite să trăiască „pe spinarea altora”, cheltuind mai mult decât produce, pe plan intern. Dar, înseamnă și hemoragie de capital, dezindustrializare prin exodul capacităților de producție. Ceea ce, într-un final se va dovedi prea costisitor ca să fie menținut.

Avertismentul, cunoscut ca „paradoxul lui Triffin”, avea să se dovedească real un deceniu mai târziu, când Nixon întrerupea posibilitatea răscumpărării dolarilor în aur, de către alte bănci centrale. În vremuri de restriște, țările emergente, care se împrumută în dolari sau care folosesc dolarii ca rezervă strategică, au nevoie urgentă de dolari, ca să își achite datoriile. Astfel, se acumulează sume mari de dolari în afara graniței, pe care SUA trebuie să le „exporte” cumva, exportându-și concomitent și inflația.

În 2009, guvernatorul Băncii Chinei s-a referit explicit la paradoxul lui Triffin, ca pericol pentru finanțele mondiale. Dar, de notat, că nu a propus o soluție de „deglobalizare”. Dimpotrivă, a propus întărirea controlului de către FMI, o tranziție de la dolar la coșul de monede sau moneda FMI.

SUA reprezintă o bucată tot mai mică din economia globală. Dar ca sistemul internațional să funcționeze, trebuie să elibereze tot mai mulți dolari. Sistemul eurodolarului poate produce (aș spune fraudulos) dolari prin creditare în regim fracționar, dar are o mare problemă. Nu are de unde scoate dolari propriu-ziși, dacă în universul său paralel are loc o panică bancară. Genul crizei Repo din toamna lui 2019. Atunci au explodat dobânzile la acel „amanet al băncilor”, unde sunt tranzacționate titluri de valoare pe termen lung, contra lichidități pe termen scurt.

Imperiul Offshore are nevoie de trecerea la moneda electronică mondială mai mult decât au statele, pentru a-și rezolva marea problemă a insecurității în care se desfășoară întreaga sa existență. În rezumat: marea finanță transfrontalieră a găsit o modalitate ingenioasă de a parazita economiile lumii și de a produce masă monetară (dolar, în cazul de față), fără controlul statului emitent, prin sistemul fracționar. Acel sistem funcționează „excelent” (pentru ei), atâta timp cât roțile productivității se învârt.

Când aceste roți încetinesc în economia reală, băncile offshore, nereglementate, nu pot apela în mod direct la băncile centrale, să obțină moneda în care au emis credite. Acest gen de moment au fost 2007 și 2019. În acel moment, sistemul bancar din umbră are nevoie de o criză, care să dea o scuză băncilor centrale să intervină cu fonduri. În clipa de față, parazitul a ajuns nu doar să aibă control asupra decidenților „gazdei”, dar a ajuns la dimensiuni mult mai mari decât gazda. Dimensiunile respective sunt parțial iluzorii, întrucât iau în calcul instrumente derivate și alte speculații imposibil de onorat. Dar au urmări în lumea reală. Anul 2020 e începutul tranziției către un sistem degrevat de constrângerile lumii fizice în contabilitatea planetei.

evadare.ro
November 4th, 2020
Mai multe despre: Economie

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.