În ianuarie 2007, New York Times scria despre efectele neașteptate ale folosirii testelor PCR, și cum au ajuns ele să creeze impresia unei epidemii false. Într-un spital din New Hampshire (estul Statelor Unite), mai mulți doctori au început să tușească. Colegii lor au suspectat că e vorba de o epidemie de tuse convulsivă și au folosit niște teste moleculare noi.
În decurs de o lună, circa 1.000 de medici din acel spital au primit tratamente și vaccinuri în baza testelor, ca să se constate că nu fusese vorba decât de o gripă sezonieră obișnuită. Panica a durat câteva luni. Se credea că doctorii vor îmbolnăvi pacienții vulnerabili din spital și vor fi decese. Au fost vaccinate mii de persoane, s-au rezervat paturi special pentru noua boală, inclusiv la ATI, după cum notează articolul. Apoi, după 8 luni, un banal e-mail a anunțat spitalul că toată epidemia fusese o alarmă falsă.
Ce se întâmplase? Testele PCR descoperiseră 142 de pacienți pozitivi dintr-o mie de testați. Dar în final s-a dovedit că nici măcar unul nu avusese boala respectivă, după creșterea bacteriei în laborator. Doctorii spun că problema a fost că „și-au pus prea multă încredere într-un test molecular rapid și foarte sensibil, care i-a indus în eroare”.
Articolul mai notează și că nu sunt date pentru cât de multe asemenea false epidemii au existat în SUA (până la data articolului, 2007). „Dar lucrul se întâmplă tot timpul” – spune Dr Trish Perl, epidemiolog la John Hopkins. E dat ca exemplu un alt caz din Boston (cu mai puțini pacienți). Aceste teste nu ar trebui folosite, spune ea.
Savanții spun că noile teste sunt rapide, dar cer iscusință tehnică, iar fiecare laborator le face în felul propriu. „Nu există o estimare a ratei lor de eroare.”
Una din vocile critice ale acestui tip de teste, chiar m-a făcut să râd. „Orice e posibil cu aceste teste, suntem pe teritoriu necartografiat”, spune doctorul Mark Perkins, specialist în boli infecțioase la o societate sponsorizată de Fundația Bill și Melinda Gates. (În 2020, o critică venită în 2007 din această direcție sună a ironie a sorții.)
Până recent, testele PCR erau rezervate doar biologiei moleculare de laborator, nu pentru diagnosticarea oamenilor. Alt doctor citat în material, epidemiologului Katrina Kretsinger, de la CDC (Agenția pentru Controlul Epidemiilor din SUA) afirmă că „probabil există 100 de protocoale și metode diferite pentru testele PCR, la nivelul țării, e neclar cât de des ele au și precizie”.
Doctorii își mai amintesc și că, din motive de panică, au decis să testeze pe oricine avea cele mai vagi simptome, cum ar fi cursul nasului. Așa au ajus să imunizeze 1.445 de doctori și asistente au luat antibiotice, iar 4.524 de angajați din spital au fost imunizați. Testele au depistat 134 de suspecți.
„Dacă ne-am fi oprit aici, am fi concluzionat că a fost o epidemie în spital”. Dar doctorii s-au decis să meargă mai departe și au trimis probele la laboratorul CDC, care a încercat să crească bacteria prelevată. După câteva săptămâni, răspunsul venit a fost negativ.
Concluzia o trage doctorița Cathy Petti, specialist în boli infecțioase de la Universitatea Utah: „mesajul e că orice laborator e vulnerabil în a avea rezultate fals-pozitive. Un singur test nu e un verdict absolut, cu atât mai mult în cazul testelor bazate pe PCR”.