Am avut o discuție cu un român englezit, care îmi reproșa că exagerez cu „indignarea morală” în cazul Netflix. Argumentele lui erau de felul următor, și le rezum pentru că sunt tipice pentru mentalitatea omului post-modern:
Așa arată fundătura lumii contemporane, construită pe ateism și relativism. (De fapt, produsul unor intelectuali care „crezându-se înțelepți, au ajuns nebuni”. Dar care au reușit să își impună sofismele prin cultura de masă, devenind acum „spiritul veacului”.)
Cărturarii aceștia s-au încăpățânat să îl înlocuiască pe Dumnezeu cu doi idoli tiranici: ego-ul și statul (sau numărul). Primul dintre idoli, Sinele, stăpânește prin toane și pofte, care devin patimi: „Fac ce simt, fac ce îmi place, nimeni nu mă poate judeca!”. În paradigma relativismului, individul nu are frâne în căutarea plăcerii sau în exercitarea puterii. De cele mai multe ori, le va avea la nivel practic, dar nu le poate justifica la nivel teoretic.
Al doilea idol e unul colectiv. El poate fi statul, chemat să legifereze, tranșând astfel verdictul moral, pe care individul nu îl poate da. Cei care decid, în acest context, sunt câțiva politicieni, pradă acelorași vicii și instincte, la nivel individual.
Când societatea e una cu busolă morală intactă din gândirea tradițională, de inspirație creștină, cărturarii o vor considera opresivă, chiar fascistă. Și vor căuta căi nedemocratice, oculte, de preluare și exercitare a puterii, care să permită „modernizarea”, aducând vulgului binele progresului cu forța. Când societatea e cucerită de ideea relativistă, cărturarii vor fi adepții democrației, guvernând cu argumentul numărului. Din acel punct, statul poate acționa la fel de opresiv și intransigent ca o gloată, față de pozițiile disidente.
Orice sistem de valori (individual sau colectiv), care nu poate spune cu precizie că pedofilia, canibalismul, tortura, crima, sunt rele, e un sistem falimentar. „După roadele lor îi veți cunoaște”. Cineva, care își cedează discernământul în seama Parlamentului sau unui „comandant al acțiunii” – e ca un sclav, care de bună voie și-a cedat libertatea. Părerea lui nici nu mai contează, pentru că a abdicat de la a avea vreo convingere. Poți, cel mult, să discuți direct cu „tutorele” lui, legiuitorul. Sau cu judecătorul, dacă el așteaptă să îi spună o sentință de tribunal că nu-i în regulă să exploatezi sexual copii sau să produci „divertisment” pentru cei cu astfel de fantezii.
Situația e emblematică. La doar câteva decenii, de revoluție culturală, de când filosofii relativiști au capturat statele, și le-au transformat în vehicule de luptă împotriva mentalității creștine – ei nu mai pot spune cu certitudine nici cine e bărbat și cine e femeie. Sau cine are voie să intre în ce toaletă, cine trebuie să nască, cine poate concura în cursele de atletism. Strict în modul de gândire relativistă, nu pot preciza nici unde începe viața (permit întreruperile de sarcină și cu câteva secunde înainte de naștere), nici unde începe viața adultă (coborând gradual vârsta „consimțământului sexual”).
Evident, legile statului se pot schimba. La fel și opiniile „specialiștilor”. Ce era cândva o „boală psihică” în manualele medicale, a devenit normalitate sau minoritate ocrotită prin lege și promovată. Inacceptabilul de ieri e acceptabil azi. Mai mult, statul poate da legi prin care pedepsește ca „infracțiune a urii” orice expresie neactualizată a mentalității. Nu e de mirare, că supușii fără crâcnire ai statului au ajuns să afle că nu sunt stăpâni nici pe propriul corp, că pot pierde și dreptul de a ieși din casă, și de a se ruga împreună, și de a interacționa cu alți indivizi.
Crimele secolului XX s-au făcut de executanți zeloși, care poate erau convinși și în sinea lor că aplică litera legii.
Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei
Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei
Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou
Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele
Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar
Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter
Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate
Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods
Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc
Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american
Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești
Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei
Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni
Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus
Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007
Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa
Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină
Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor
Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?
Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice
Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile
Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie
Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese
Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale
Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere
Fundătura ateismului
și a relativismului moral
Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă
Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea
Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.
Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România
Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc
În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere
Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie
Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio
Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare
Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice
Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică
Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri
În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat
Statul
făptașul neidentificat al crizei
Piața Universității
o părere la 30 de ani după
Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit
Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa
Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale
Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor
Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât
Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial
FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci
Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”
Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții
Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime
Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora
Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș
Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA
Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei
China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic
Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat
Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei
Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei
Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului