Rolul alternanței frică – relaxare în controlul unei populații

În doar 16 minute, acest eseu video reușește să adune o mare densitate de idei, care surprind foarte bine situația în care ne găsim, dar și căile de evadare.

„Masele nu au însetat niciodată după adevăr. Ele se îndepărtează de probele care nu le sunt pe plac, preferând să venereze o eroare, dacă eroarea le seduce. Cine le poate furniza iluzii, e lesne stăpânul lor; cine încearcă să le distrugă iluziile, sfârșește mereu ca victima mulțimii.” (Gustave Le Bon)

Hannah Arendt a considerat totalitarismul o tentativă de schimbare a însăși naturii umane. Prin iluzii, subiecții unui regim totalitar regresează la statutul infantil al obedienței oarbe față de politicieni și birocrați. Dar tot iluzie de sine e și convingerea clasei conducătoare sau elitei științifice că au capacitatea să controleze și să îmbunătățească societatea în întregul ei, prin reglementarea celor mai mici aspecte ale vieții. Așadar, o societate care și-a pierdut libertatea e întâlnirea dintre psihopați abuzatori și victime bolnave.

Prima etapă a acestui „viol al minții” e frica. Pentru că supus unei frici intense sau de durată, individul sau grupul sunt susceptibile să cedeze în fața unei orbiri a nebuniei. Pentru mai multă eficiență, se va folosi o alternanță între teroare și calm. Dar fiecare perioadă de relaxare e urmată de fabricarea unei frici și mai intense.

„Fiecare val de teroare creează efecte mai ușor, după un respiro, față de episodul anterior. Pentru că oamenii sunt încă tulburați de precedenta experiență. Moralitatea scade tot mai mult și efectele fiecărei campanii de propagandă devine mai puternice. Mesajul ajunge la un public deja frăgezit.” (Joost Meerloo)

Pe măsură ce confuzia crește în rândul populației, propagandiștii puterii vor putea folosi mesaje tot mai incoerente și minciuni mai gogonate, chiar și atunci când contradicțiile devin evidente pentru o minte limpede, care le-ar ține șirul.

„Logicii i se poate răspunde cu logică. Dar ilogicului, nu; el doar îi aruncă în confuzie pe cei care gândesc. O minciună de proporții și prostiile repetate monoton prind mai bine decât apelul la rațiune. Cât oamenii caută un contra-argument rezonabil la prima minciună, tiranii îi pot asalta cu una nouă.” (Joost Meerloo)

Spre deosebire de vechile regimuri, care ajungeau doar sporadic cu mesajul la urechile și ochii maselor, cele de acum au avantajul tehnologiei. Mult mai atractivă, mai inteligent țintită să creeze dependență, plăcere. Utilizatorul e avid să consume propaganda constant și în cantități mari, pentru că forma îl fascinează. Această tehnologie îl separă de mediul natural, îi anulează răgazurile de reflecție proprie și conversație. Tehnologia îi livrează răspunsuri semipreparate, impresii prefabricate.

Un pas în plus pentru eficientizarea manipulării în masă, până la punctul psihozei colective, e izolarea individului. Distrugerea interacțiunilor sociale firești. Nota bene: cartea „Violul minții” e scrisă în 1956, de Joost Meerloo (care a murit în 76). Și nu după „lockdown” (arestul la domiciliu al țărilor) sau după apariția mantrei: „spălat pe mâni, mască, distanțare socială”.

Un factor cheie e izolarea de exemplele pozitive ale celor sceptici, care realizează manipularea sau refuză să se conformeze. (Înțelegem de ce a fost vital ca închiderea în case să vină la pachet cu un val de cenzură – închideri de site-uri, ștergeri de conturi pe rețelele de socializare, ștergeri de interviuri, documentare, amenzi pentru nesupunere în public.)

Izolarea și repetiția au un rol important și în dresajul clasic, fiind observată și de Pavlov în faimoasele experimente pe câini, pentru dobândirea reflexului condiționat.

Supuse acestui bombardament de frică și irațional, într-o stare de incertitudine și confuzie, masele tânjesc după lumea ordonată, pe care o cunoșteau. (Aici se potrivește perfect promisiunea „întoarcerii la normalitate”, dacă acceptă vaccinul.) În schimbul regăsirii liniștii, masele trebuie să își cedeze libertatea, răspunderea pentru propria viață, și să devină subiecți supuși.

„Totalitarismul e scăparea omului de realitățile înfricoșătoare ale vieții, în pântecul virtual creat de lideri.  Acțiunile indivizilor vin din acest pântec – din sfânta sfintelor. Omul nu mai trebuie să își asume responsabilitatea acțiunilor lui. Domnesc ordinea și logica lumii prenatale. E pace și liniște, pacea supunerii depline.”

Calea înapoi spre sănătatea mentală începe cu readucerea ordinii în propria minte. Adevărul e mai puternic decât ficțiunile fabricate de tirani.