evadare.ro

Cele mai vechi surse din Imperiul Roman despre apariția creștinismului

Tacit: „Hristos, de la care (creștinii) își iau numele, a suferit pedeapsa capitală în timpul domniei lui Tiberiu, prin unul din procuratorii noștri, Pontiu Pilat. Și astfel o superstiție rea, pentru moment stăvilită, a izbucnit în Iudeea, prima sursă a răului, dar chiar și la Roma.”

Flavius Josephus: „Pe atunci exista un bărbat înțelept pe nume Iisus. Și purtarea Lui era atât de bună și era cunoscut ca virtuos. Mulți dintre evrei și alte nații au devenit discipolii Lui. Pilat L-a condamnat la crucificare și moarte. Iar cei care I-au devenit apostoli nu au abandonat ucenicia. Ei au anunțat că le-a apărut trei zile după răstignire și că era viu. În consecință, că era probabil Mesia, despre care au vorbit profeții.”

Pliniu cel Tânăr: „Creștinii aveau obiceiul să se întâlnească la o zi fixă, înaintea zorilor, când cântau un imn în versuri pentru Hristos, ca pentru un zeu și să se lege de El cu un jurământ solemn să nu facă fapte rele, să nu fure, să nu comită adulter, să nu mintă ori să înșele încrederea. Apoi se despărțeau și se reuneau pentru o masă obișnuită împreună.” (…) „Credințele lor sunt excesive și vădite superstiții”.

Împăratul Traian

Împăratul Traian: „Metoda aplicată de tine, dragul meu Pliniu, pentru a-i denunța pe cei pe care îi numești creștini, e foarte potrivită. Nu poți avea o regulă standard pentru toate cazurile de genul ăsta. Când acești oameni sunt denunțați și găsiți vinovați, trebuie pedepsiți. Dar dacă unul e denunțat de creștin, dar neagă și venerează zeii noștri, trebuie iertat. Chiar dacă înainte a dat motive de bănuială. Informațiile fără nume concrete nu trebuie admise împotriva nimănui, căci aduce un precedent periculos și pe potriva veacului.”

Gaius Suetonius Tranquillus (secretarul împăratului Hadrian, succesorul lui Traian ca „fiu” adoptiv) : „Pentru că evreii din Roma au făcut tulburări fără încetare, la instigarea lui Crestus (Hristos), Claudiu i-a alungat din cetate. După marele foc din timpul lui Nero, pedepse au fost dictate și împotriva creștinilor, o sectă nouă cu o credință vătămătoare.”

Mara Bar Serapion: „Ce câștig au avut atenienii că l-au dus la moarte pe Socrate? Foametea și ciuma au venit asupra lor ca pedeapsă. Ce câștig au avut cei din Samos pentru moartea lui Pitagora? Într-o clipă, pământul lor s-a acoperit cu nisip. Ce avantaj au avut evreii pentru executarea înțeleptului lor rege? După aceea regatul lor s-a năruit. Dumnezeu a răzbunat cu dreptate acești trei înțelepți. Atenienii au murit de foame, samienii au fost copleșiți de mare, evreii au fost ruinați și alungați din pământul lor, au trăit risipiți. Dar Socrate nu a murit de tot, a trăit în învățăturile lui Platon, Pitagora nu a murit de tot, a trăit în statuia Herei, nici Înțeleptul Rege nu a murit de tot, a trăit în învățătura pe care a lăsat-o.”

Lucian de Samosata: „Creștinii slăvesc un om până în zilele noastre. Distinsul personaj a introdus noile lor rituri și a fost crucificat pentru asta. Vezi, aceste creaturi induse in eroare pleacă de la ideea că sunt nemuritori, ceea ce explică disprețul morții și dăruirea individuală, atât de întâlnite la ei. Apoi a fost imprimat asupra lor de legiuitorul lor că sunt toți frați din momentul în care se convertesc și neagă zeii Greciei, venerând pe înțeleptul crucificat și trăind după legile Lui. Toate acestea le cred cu rezultatul că disprețuiesc toate bunurile lumești, pe care le văd ca proprietate comună.”

 

 

Talmud (fragmentul e creditat în intervalul 70-200 era noastră, dar întreaga colecție talmudică a fost întocmită în sec 6-7, cel mai probabil) „În ziua de Pesah, Yeshu a fost spânzurat. Patruzeci de zile înainte de execuție, un vestitor a anunțat: Va fi bătut cu pietre că a practicat vrăjitoria și a îndemnat pe Israel la lepădare de credință. Oricine poate spune ceva în favoarea Lui, să vorbească pentru el. Dar pentru că nimeni nu a depus mărturie pentru El, a fost atârnat în seara de Pesah.”

Mai putem remarca un detaliu: că românii au numele de creștin încă din perioada în care ambele imperii ale Romei, de apus și răsărit încă foloseau latina. Ulterior, sub influența greacă unele noțiuni ale cultului au fost elenizate, inclusiv numele Iisus Hristos. Dar numele de creștin a rămas de la „Crestus”, la fel și principalele noțiuni ale vocabularului sacru, anterioare valului slav.

evadare.ro
July 4th, 2021
Mai multe despre: Spiritualitate

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.