Era nevoie de o femeie frumoasă, să învețe omul contemporan să fie bărbat!

O blondă elegantă și inteligentă ține o scurtă prelegere despre cele două tipuri eroice, teoretizate de Julius Evola: ascetul si luptatorul.

Interesantă explicatie, despre cum au dispărut aceste arhetipuri în Europa. Casta războinică (aflată la originea vechii aristocrații), e anihilată în „războiul civil european” din sec XX (1914-1945).
Iar casta gânditorilor și trăitorilor e decimată în Vest de decizia celibatului clerical  catolic, și e prima vizată de epurările bolșevice în Est.
Doar cele doua sunt atacate, remarcă ea: „nimeni nu atacă negustorii sau lucrătorii”.

Cele două nu se exclud și, în trecutul nostru, chiar s-au împletit în unele personalități. Războinicul are nevoie de ideile contemplativului, creator de ideologie, pentru a nu deveni un simplu mercenar, sau un distructiv. La fel, teoreticianul nu e de folos societății, fără să fie el însuși, sau alții dispuși să pună gândirea în practică.

Etapa indispensabilă e dezvoltarea controlului asupra trupului și cugetului. Căi pe care creștinismul filocalic le descrie în mare detaliu. Căi foarte diferite de pledoariile egolatre ale secretelor spre succes, terapiile motivaționale. Acestea sunt tehnici de marketing, care se adresează doar aparenței, nu esenței, trucuri pentru a crea impresia în ochii celorlalți și a obține bani, admirație, sau gratificații sexuale, de la femei la fel de superficiale.

Degenerarea bărbatului e mai jalnică decât a femeii, care în hedonismul modern își poate păstra feminitatea. Chiar și când aceasta ia o formă fără substanță, a narcisistelor cu milioane de urmăritori pe Instagram, dependente de industria cosmetică, shopping, operații estetice și aprecierile fanilor surexcitați. Nu e împlinirea rostului femeii și nu e decât un fel înșelător de frumusețe, dar e încă în granițele feminității și nu exclude regăsirea iubirii profunde, a maternității și dăruirii.

În schimb, degenerarea bărbatului e emasculantă, scade șansele împlinirii personale, îi oferă fundăturile refuzului realității prin pornografie, jocuri video, sport din fața televizorului, capcana nihilismului, a distrugerii prin violență fără noimă. La fel de lipsită de masculinitate e și soluția (auto)investirii în susținerea fanatică a unui lider politic, jurnalist influent sau, și mai rău, vedetă de cinema sau sportivă. Foarte interesantă remarca ei despre cum liderii dezechilibrați, grandomani, obsedați de propria popularitate, sunt forme decadente ale masculinității, întrucât caută aparențele și elogiile, scorurile în sondaje, în loc să se pună în slujba unui ideal național superior.

Dar aici ajungem la o altă problemă românească. Mișcările benefice autentice sunt greu de pus pe picioare, pentru că fiecare se consideră îndreptățit să conducă. Românii nu au pasivitatea orientală, delăsarea lor politică nu provine din apatie, ci dintr-un individualism de sorginte occidentală. „Neam de eroi”, putem spune cu auto-ironie, încrucișare de legionari romani cu dacii liberi, ambele tipuri supraviețuind „pe sub istorie” într-o civilizație țărănească. Apăi pune combinația asta la lucru, pentru a crea o echipă! Că se vor certa cine să fie șef, vor născoci o cale să-și înșele „boierii” și se vor separa în partide de apartament.

Așadar, e important de subliniat că masculinitatea combativă nu exclude cooperarea. Dimpotrivă, include simțul valorii celuilalt și al ierarhiei. Include admirația pentru ce e de admirat, susținerea pentru buna intenție și pentru efortul cât de mic al celuilalt.

Revenind la nivelul individual, rezolvarea tradiționalistă pentru provocările feminismului e redescoperirea principiului călăuzitor, pentru fiecare bărbat. Punerea în acord cu rosturile sădite în noi de Logosul divin. Puterea unui bărbat nu stă în felul în care i-ar putea domina pe alții, ci în felul în care se poate domina pe sine, construindu-și caracterul. Exersarea virtuții e genul de tărie, pe care o femeie îl așteaptă de la un bărbat. Tărie, pe care o va urma cu bucurie. Atracție, care o poate extrage de pe orbita materialismului narcisist. Cel puțin așa ne încredințează această blondă, care rușinează toate bancurile cu blonde.