Rețeaua lui Peter Thiel, păpușarul lui JD Vance

În prima parte, ne-am referit la legăturile ombilicale ale celor mai mari corporații din IT cu serviciile de informații și cercetarea militară. Am introdus și câțiva din mogulii tehnologiei, grupați în noua administrație Trump. Continuăm cu alte personaje proeminente sau discrete din același cerc.

La începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, scriam că „Elon Musk e noul Soros”, dar cred că m-am pripit. Patronul Tesla e departe de anvergura mitică a unui astfel de rol, care va fi atribuit mai probabil unui personaj colectiv. (Pe care îl creionăm în această serie de articole.) Dar dacă e cineva, care se apropie cel mai mult de un asemenea supranume, ar fi germanul Peter Thiel. Știam de el ca om de afaceri, din cercul lui Musk de la PayPal, despre legătura strânsă cu CIA a firmei sale, Palantir. Dar în interviuri nu mi se păruse memorabil.

Abia după ce am văzut și cum scrie și am parcurs ramificațiile afacerilor sale, a trebuit să îl reevaluez. Ar fi nedrept să îl compari cu infantilul Musk. Thiel e un erudit, cu ambiția de a fi ideologul unei epoci, poziționat la intersecția dintre complexul militar industrial, lumea bancară și cercetarea de avangardă. E suficient de puternic să își impună omul ca vicepreședinte al Statelor Unite și va avea un cuvânt greu de spus în privința lumii de mâine, în vreme de război sau de pace.

Cei care așteaptă răsturnarea ideologiei woke ar putea avea surpriza ca în fruntea revoluției să găsească un homosexual căsătorit cu alt bărbat. Sau că societatea controlului în stil chinez s-ar putea materializa cu sprijinul cuiva care se prezintă ca libertarian și foarte preocupat de ascensiunea Chinei.

stăpânii dosarelor

Contrastul între o fațadă liberală, anti-comunistă, și metodele totalitare nu e ceva nou. În anii 80, pe vremea lui Ronald Reagan, serviciile de informații au întocmit un fel de listă neagră, o bază de date a cetățenilor americani, ce ar putea reprezenta un „pericol pentru siguranța națională”. Denumită Main Core, lista secretă includea disidenți, simpatizanți ai regimului sovietic, protestatari împotriva intervențiilor militare externe, persoane cu vederi extremiste. Acestea trebuiau supravegheate și chiar reținute dacă era declarată starea de urgență.

Baza respectivă a fost mult extinsă după 11 septembrie 2001, pe vremea lui Bush junior (al cărui tată fusese director al CIA și președinte) când e declanșat „Războiului contra terorismului”. Programul pentru care e cel mai cunoscut Peter Thiel e practic o variantă dezvoltată a respectivei baze de date. Unul din softurile produse de Palantir „scotocește” prin nenumărate arhive ale unor servicii secrete, medicale, de evidența populației, imagini de pe camere de supraveghere sau din satelit, în istoricul navigării pe internet cules de diverse companii și din interceptări telefonice, pentru a crea un profil al unei persoane anume.

Propriu-zis, e ceva similar cu dosarele făcute de Securitate, dar mult mai avansat tehnologic, cu mai multă informație și are capacitatea de a crea legături inteligente între multiple dosare și rețele. Scopul e un control total al informației disponibile. Nu doar că poate sintetiza toate acele date, culese pe orice cale posibilă, dar își propune să poată face predicții privind comportamentul viitor al celui astfel analizat.

buzunarul cu politicieni

Thiel a sponsorizat mai mulți candidați republicani ca Ron Paul, Mitt Romney și Donald Trump.

Actualul vicepreședinte al SUA, JD Vance, i-a fost mai întâi angajat, într-un fond de investiții, înainte de lansarea în afaceri și politică. Se poate spune că Thiel l-a făcut om (în sensul că l-a îmbogățit), l-a făcut om de afaceri și om politic. Vance a strâns aproape o sută de milioane de dolari de la trei investitori în IT puternic conectați cu industria militară: Peter Thiel, Eric Schmidt (de la Google) și Marc Andreessen (investitor în Paypal și industria de armament, asupra căruia vom reveni). Cu aceste fonduri, JD Vance a ajuns să investească în platforma video Rumble. Un detaliu bizar e că la acea dată, Bowman încă nu-și luase numele de scenă „Vance”, deci cu atât mai mult se poate spune că a fost reinventat de mentorul său.

Când Vance și-a lansat candidatura pentru Senat, Peter Thiel a dispensat imediat 15 milioane de dolari pentru campania electorală. Atunci era cea mai mare sumă cheltuită pentru propulsarea unui senator. Chiar prezența ca vicepreședinte a părut ca impusă lui Trump de influentul cerc al tehno-oligarhilor.

Alt magnat care a susținut ascensiunea lui Vance a fost Robert Mercer, investitor în Breitbart și în Cambridge Analytica. (Firma a fost desființată după scandalul colectării datelor utilizatorilor de Facebook pentru a influența intenția de vot cu propagandă diferită de la o persoană la alta.)

JD Vance era prieten în facultate cu Vivek Ramaswamy, fost candidat prezidențial, din cercul lui Musk, ridicat pe aceeași filieră. Vivek a dat un tun pe bursă cu o firmă farmaceutică de biotehnologie, folosind un studiu supervizat de mama lui, ca să umfle acțiunile înainte de a le vinde. Întâmplător, soția lui JD și Vivek provin din India. Alt om al lui Thiel în actualul guvern Trump e David Sacks, din cercul PayPal, consilier pe „probleme de cripto-monede și inteligență artificială”.

Dar să pornim cu începutul, cum a ajuns acest tânăr afacerist să aibă un om al lui „copilot” la Casa Albă?

mentorii neocon

Peter Thiel e născut la Frankfurt și, înainte de a ajunge în America, a trăit o perioadă în Africa de Sud, țara natală a lui Musk. În episodul precedent, am văzut cum Pentagonul alesese Stanford pentru externalizarea cercetării militare. Acolo, Thiel a studiat dreptul. Lansează și o revistă studențească liberal – conservatoare, care primește sprijin financiar de la Irving Kristol, supranumit „nașul” neo-conservatorismului.

Kristol, care trecuse printr-un institut stipendiat de CIA, avusese o tinerețe cu idei internațional-comuniste inspirate de Leon Troțki. Lucru destul de comun între tinerii evrei la acea vreme. Dar, urmând ruptura dintre Troțki și Stalin, devenise ostil Uniunii Sovietice. Iar apoi condusese cercul așa numiților neoconi, care au deturnat conservatorismul clasic într-o zonă semnificativ diferită de valorile tradiționale.

Neoconii apreciază capitalismul, pentru că aduce putere economică Americii, prosperitate și libertate cetățenilor. Dar văd în această forță un instrument pentru dominație militară pe glob. În cuvintele lui Irving Kristol:

„La ce bun să ai cea mai grozavă și mai puternică națiune din lume, dacă nu are și un rol imperial?”

(E o nuanță care scapă simpatizanților MAGA. Acel „grozav” din acronimul respectiv are altă finalitate pentru neoconii cu care și-a înțesat Trump guvernul, decât ce își imaginează idealiștii că înseamnă „măreția” unei națiuni…)

Tot la Stanford, Peter Thiel, care încă se prezintă ca libertarian, influențat de Ayn Rand, leagă o prietenie durabilă cu Alex Karp, viitorul asociat în cea mai importantă firmă a lui, care se identifică drept stângist, cu idei progresiste. Iată așadar, cele trei idei noi ale globalismului: neo-liberalismul, neo-conservatorismul și neo-marxismul puse ca prin magie la un loc. Toate trei aveau să fie folosite, alternativ sau în perechi, ca politici oficiale ale diverselor guvernări americane de peste o jumătate de secol.

de la bănci la PayPal

Perspectiva de a schimba din temelii sistemul monetar mondial e una din mizele majore ale personajelor noastre. Dar va trebui tratată separat. (Urma să ajung natural la ea în serialul Schimbarea banilor, dar evenimentele se mișcă mai repede decât scrierea lui.) Digitalizarea monedei e legată și de societatea controlului, de capacitatea de a urmări și analiza volume uriașe de date cu inteligența artificială, care să urmărească tranzacții și tipare de consum. Motiv pentru care platforma de plăți PayPal și softurile de spionaj Palantir nu sunt atât de separate cum te-ai gândi.

La începutul anilor 90, Thiel lucrează în sectorul bancar, la Credit Suisse, ocupându-se de instrumentele speculative derivate – poreclite după criza din 2007 „arme financiare de distrugere în masă”. Cu experiența de acolo, lansează Paypal în 1999. Așa cum se întâmplă în „orice” afacere a unor începători, Deutsche Bank și Nokia au investit din prima clipă 3 milioane de dolari în PayPal.

Anul următor, în afacere intra și Elon Musk, care o vreme i-a impus și numele de X.com, pe care avea să-l folosească la redenumirea Twitter, două decenii mai târziu. Platforma de plăți online e curând cumpărată cu 1,5 miliarde $ de eBay, site-ul de anunțuri al miliardarului american cu origini iraniene Pierre Omidyar. În 2014 e separată de marele site de anunțuri de vânzare.

Cercul celor influenți implicați în PayPal e atât de vast și de notoriu, încât Wikipedia le-a dedicat o pagină intitulată „PayPal Mafia”.

În nucleul primilor investitori la PayPal, îi regăsim pe: Elon Musk, Peter Thiel, Max Levchin și Ken Howery – care avea să fie numit de Trump ambasador în Suedia, în primul mandat. Max Levchin, evreu născut în Ucraina, devenea susținător al migrației în Statele Unite, adică pe dos față de politica pe care pretinde că o duce Trump.

În 2013, Mark Zuckerberg de la Facebook fondează grupul de lobby Forward, care pleda pentru înlesnirea migrației calificate în Statele Unite. (Idee cu care au revenit Musk și Ramaswamy la finele lui 2024.) Grupul a plătit reclamă pentru a convinge atât democrații, cât și republicanii să schimbe legislația în această direcție. Pe lista lungă a membrilor grupului îi regăsim pe: Elon Musk, Max Levchin, ulterior și pe Bill Gates, și pe  conducătorii de la Palantir, Instagram, CISCO, Dropbox și Google.

Șeful Google de atunci, Eric Schmidt, avea să ajungă foarte influent în administrațiile Obama și Biden, unde a condus comisia de Securitate Națională pe probleme de inteligență artificială. E membru al grupului Bilderberg și al Comisiei Trilaterale. Iar recent a trecut și el de partea lui Trump.

După vânzarea majorității acțiunilor PayPal, Peter Thiel s-a întors la speculațiile monetare și cu instrumente financiare. Un an mai târziu, pariază cu succes pe o devalorizare a dolarului american, într-un mod care amintește de „norocul” lui George Soros în pariul pe căderea lirei sterline. S-a întâmplat chiar în anul dinaintea creării Palantir cu ajutor de la CIA. Un deceniu mai târziu, dădea un tun și mai mare, de 1,8 miliarde, de astă dată folosind Bitcoin.

susținători puternici

Între investitorii inițiali ai PayPal a fost și Sequoia Capital. Fondul de Investiții Sequoia Capital a ajutat la lansarea Apple și a fost între primii investitori în: Google, Nvidia, Cisco, YouTube, AirBNB, ByteDance (TikTok), UiPath (pornită la București de Daniel Dines), WhatsApp, Bolt, dar și FTX (escrocheria cu criptomonede a lui Sam Bankman Fried, care ajunsese al doilea sponsor privat al lui Biden, după George Soros).

Sequoia Capital a fost creat de Don Valentine, american de origine daneză, și e actualmente condus de Michael Moritz, american de origine evreiască, trecut și prin consiliul de administrație al PayPal.

În consiliul de administrație al PayPal a fost și Reid Hoffmann, ulterior fondatorul LinkedIn (cu contribuție și de la Thiel) și cel care a preluat finanțarea proiectului Open AI, după retragerea lui Elon Musk. Hoffmann e membru Bilderberg și CFR (Consiliul pentru Relații Externe). El l-a prezentat pe tânărul Mark Zuckerberg lui Peter Thiel, care a dat o jumătate de milion pentru lansarea Facebook, primind 10% din afacere. Peter Thiel era încă în consiliul de administrație al Facebook în 2020, când președintele în funcție, Donald Trump, a fost scos de pe rețea, într-un act șocant de cenzură.

Thiel e în consiliul director al grupului Bilderberg, participă la întâlnirile Forumului Mondial de la Davos, care îl menționează pe lista „tinerilor lideri globali”.

Deși e atât de conectat și înstărit, Thiel a folosit o scamatorie financiară strecurată în legislație ca măsură de protecție socială. A folosit pentru investiția inițială un cont de pensii de doar 1.700 de dolari. Și se prevalează de acest artificiu și după ce acțiunile la diverse companii au ajuns să valoreze 5 miliarde, pentru a nu plăti taxe.

Ochiul lui Sauron

În 2003, Peter Thiel și Alex Karp, doi prieteni de facultate, fondează Palantir. Cu un rol mai mic, au mai fost între fondatori: Stephen Cohen, Joe Lonsdale (avea să fie puternic implicat în afacerea testelor Covid 19, printr-o firmă de genetică) și Nathan Gettings (care a schițat softul inițial). În afară de Thiel ceilalți patru asociați erau evrei și toți erau foști studenți, care abia terminaseră Stanford. Deși firma nu producea nimic și nici nu avea personalul necesar, primește din start 2 milioane de dolari de la CIA prin In-Q-Tel. Ani de zile, CIA a fost și singurul client al firmei, care apoi a ajuns să deservească mari corporații și guverne cu versiuni separate ale softurilor ei.

Numele Palantir a fost inspirat de pasiunea lui Peter Thiel și Alex Karp pentru romanele lui JR Tolkien, ecranizate ca „Stăpânul inelelor”. În ele, exista un glob de cristal, prin care puteai vedea lucruri care se petrec în alt loc sau lucruri care s-au petrecut în trecut. De asemenea, palantirurile puteau fi folosite și pentru a comunica la distanță. Globul magic căzuse în stăpânirea personajului malefic Sauron, care îl folosea în avantajul lui contra insurgenților.

Lui Karp îi place să se viseze Batman, numindu-și biroul Gotham (numele orașului din filmul respectiv.) Același nume a fost dat unui soft militar produs de firmă. Dar acestea sunt doar giumbușlucuri publicitare, menite să distragă atenția de la natura sinistră a unor operațiuni, care trebuie înțelese mai curând ca externalizări ale unor proiecte ale serviciilor secrete și ale armatei, nu ca hobby-ul unor IT-iști. (După cum se poate vedea, creatorii firmei n-au niciun fel de cunoștințe informatice, care să justifice cumpărarea serviciilor lor de către acele instituții.)

Ideea de „a prinde teroriști” cu ajutorul informațiilor despre tranzacțiile făcute online prin PayPal i-a venit lui Peter Thiel. Decisivă a fost cooptarea amiralului John Poindexter, supranumit „nașul supravegherii moderne”. Amiralul fusese forțat să demisioneze din administrația Reagan în urma scandalului de vânzare de arme către Iran pentru eliberarea ostaticilor. Iar după 11 septembrie 2001 dezvoltase pentru Pentagon programul Total Information Awareness. (Palantir e o continuare a acelui program în cadru privat.) În timpul lui Bush, a condus DARPA, structura militară care a creat ideea de internet. Între consultanții firmei au mai fost Condoleezza Rice, fosta mână dreaptă a lui Bush, Jared Weinstein, fost asistent al aceluiași președinte, și cel puțin un fost șef al CIA.

capitalistul neo-marxist

Alex Karp se ocupă de conducerea directă a companiei și pare mai puțin înzestrat intelectual decât Thiel, deși își cultivă cu grijă imaginea unui filosof aiurit și nonconformist. Aportul lui e posibil să fie legat de conexiunea cu alt cerc de relații.

A studiat filosofie la Stanford, avându-l ca mentor pe Jurgen Habermas, un corifeu al neo-marxismului. Marele impact al acestuia din urmă constă în modificarea legislației din țările euro-atlantice pentru a strecura corectitudinea politică în chiar filosofia juridică a statelor. O limitare a libertății, de care foarte puțini oameni sunt măcar conștienți.

Karp a lucrat la institutul de psihologie socială Sigmund Freud din Frankfurt, orașul de unde a pornit și Școala omonimă, de reinterpretare a gândirii lui Marx. A fost susținător al stângii și al lui Hillary Clinton împotriva lui Trump. Împărțirea „simpatiilor” în tandemul Palantir asigură că vor avea uși deschise indiferent de guvernare.

A povestit în New York Times că donează după principiile numerologice inspirate de cabala, toate ca multiplu de 18. Astfel a donat pentru Joe Biden 360.000 de dolari. Deși e cetățean american, cu origini afro-evreiești, Karp se identifică mai mult cu această din urmă jumătate. Atunci când a primit premiul Eisenhower a spus că, trăind în Germania, se gândea la soldații americani, care veniseră „să îi elibereze pe cei ca mine”.

Alex Karp sprijină blocarea TikTok, pentru că nu crede că „ar trebui să lași adversarul să controleze algoritmul, care e gândit să ne facă mai lenți, mai dezbinați și mai puțin pregătiți cognitiv”. (Adică mai proști, spus pe șleau.) Dar nu exprimă aceeași părere despre platforme ca Facebook și TikTok, pe care cercul PayPal le-a susținut sau le deține. După cum nu ar avea ceva nici împotriva TikTok, dacă ar fi în proprietatea cui trebuie.

În interviul citat din New York Times, în vara lui 2024, Alex Karp era convins că America va ajunge într-un război pe trei fronturi cu Rusia, China și Iran. Plan care pare să se modifice măcar parțial, dacă negocierile de pace demarate în Arabia Saudită ajung la un rezultat pozitiv.

Karp a fost în consiliile de administrație ale corporațiilor germane BASF (un gigant al petrochimiei și geneticii) și Axel Springer (trust media care editează progresistele Politico, Die Welt și tabloidul Bild. La noi în țară au mai multe publicații pentru femei, ca Viva și Avantaje.)

operațiunea pandemică

În două decenii de când pornea chipurile ca firmă a unor studenți, Palantir Technologies a ajuns un colos. Între clienți au venit rapid după CIA, FBI, NSA, Pentagonul și CDC. Venituri actuale sunt de aproape 3 miliarde de dolari anual. Acum deservește corporații și bănci, ca JP Morgan, Bank of America, NewsCorp. Între serviciile pentru bănci se numără prevenirea fraudelor, dar și analiza felului în care sunt făcute cumpărăturile cu cardul.

Alt soft creat de Palantir a fost crucial în operațiunea Warp Speed, declanșată de Donald Trump în 2020, pentru scoaterea pe piață a unui vaccin pentru Covid 19. Firma a fost o adevărată placă turnantă pentru gestionarea datelor de către autoritățile medicale din SUA (CDC) și Marea Britanie (NHS).

Astfel a fost derulat un vast program de monitorizare a populației civile pentru supunerea la regulile „noii normalități”. A fost centralizată logistic producția și distribuția vaccinului, administrat după o campanie de terorizare a populației, șantaj emoțional și condiționare a accesului în locuri publice și locuri de muncă de certificatul de vaccinat cu cod de bare, care valida prezența în baza de date a celor acceptabili pentru societate.

În 2022, Palantir primea încă un contract de 443 milioane de dolari de la CDC pentru a contracara pandemii ca aceea a „variolei maimuței”, care speriase comunitatea homosexualilor. Comunicatul nota parteneriatul de un deceniu deja la acea dată, una din cele mai lungi colaborări cu instituția, deci începută foarte curând după înființarea firmei. Anul următor, și NHS-ul britanic le aloca un contract de 330 de milioane pentru integrarea bazelor de date.

poliție predictivă

Militarizarea societății și tratarea propriilor cetățeni ca potențiale ținte inamice a putut fi resimțită din plin în pandemie. Dar acela era departe de a fi fost începutul (sau sfârșitul) unor astfel de măsuri extreme. În 2017, Palantir avea deja contracte cu poliția din Danemarca, iar anul următor cu autorități locale americane pentru a experimenta conceptul de „poliție predictivă”.

În același fel cum se presupune că softul a fost folosit pentru a-l localiza pe Osama bin Laden (lucru imposibil de dovedit), tehnologia folosește imagini adunate de camere stradale și alte informații, pentru a estima ce persoane e mai probabil să încalce legea. De exemplu, prin filmarea traficului și stocarea plăcuțelor de înmatriculare. (Zilele trecute, la noi în țară, poliția rutieră anunța că a deschis dosare penale unor șoferi înregistrați cu noile radare autonome, pentru că softul a detectat că la volan era un bărbat și nu o femeie, cum declaraseră contravenienții. Deci chiar și softul românesc, pe care nu știm cine-l produce, cuplează un simplu radar cu analiza facială a pasagerilor.)

Ironic, aceeași metodă de supraveghere a fost folosită și contra suporterilor lui Donald Trump, pentru a-i identifica pe cei intrați în Capitoliu la protestele de pe 6 ianuarie 2021. Dar e folosită și ca promisiune electorală, pentru că zidul neconstruit în primul mandat la granița cu Mexic ar urma să ia această formă virtuală, a unui vast sistem de supraveghere electronică și identificare biometrică la distanță.

Karp susține că fără Palantir, în Europa ar fi existat nenumărate atentate teroriste islamiste, care ar fi dus la schimbarea guvernelor. (Se deduce, prin ascensiunea noului val al partidelor „suveraniste”, pe care le susțin acum destul de vizibil Musk și Trump.)

războiul ca afacere

Dar partea cu greutatea cea mai mare din afacerea Palantir e de natură militară și specifică serviciilor secrete. Acesta e și aspectul cel mai periculos al fuziunii dintre statul paralel, clasa miliardarilor, politică și tehnologie. Pentru că face să dispară diferența între metodele folosite pe câmpul de luptă contra inamicilor, cele folosite împotriva terorismului, și cele împotriva disidenței. O supraveghere, care riscă să devină omniprezentă, stârpind opoziția înainte de a se organiza.

America a externalizat softurile Palantir cel puțin în două conflicte majore ale ultimilor ani, în Ucraina și Israel. Alex Karp se mândrește că a fost primul șef de corporație, care s-a întâlnit cu Volodimir Zelenski la Kiev, imediat după începutul războiului în 2022.

Softul de inteligență artificială oferit Ucrainei a permis anticiparea mișcării trupelor ruse, în baza analizelor din satelit. (În timp ce Elon Musk oferea Ucrainei acces la propria sa rețea de internet prin satelit.) Între metodele la care lucra era și coordonarea unor roiuri de drone, în atacuri neconvenționale.

Până și repartiția de locuințe în Anglia pentru refugiații din Ucraina s-a transformat într-o afacere pentru Palantir.

Colaborarea cu Israelul era anterioară și mult mai complexă, vizând urmărirea și identificarea palestinienilor ostili încă înainte de reaprinderea conflictului. Softul folosit de IDF pentru alegerea țintelor de către inteligența artificială, Gospel, folosește tehnologie furnizată de Palantir.

Conducătoarea filialei israeliene spunea: „Nicio altă companie multinațională nu a manifestat atâta susținere clară față de Israel ca Palantir.”

Palantir a ajutat antiaeriana israeliană să răspundă tirului de rachete lansat de Iran. Apoi, firma a cumpărat reclamă de o pagină în New York Times cu mesajul „Palantir e de partea Israelului”.

Peter Thiel, altfel foarte volubil, dă în bâlbâială când e întrebat de folosirea inteligenței artificiale pentru alegerea țintelor în genocidul din Gaza. După o cascadă de poticneli, susține că nu cunoaște toate detaliile și e înclinat să meargă pe mâna israelienilor. (video)

Partenerul său de afaceri, Alex Karp, a militat activ pentru pedepsirea studenților americani, care protestau în campusuri pentru pace și încetarea bombardamentelor. (E probabil și motivul pentru care a devenit interesat de suprimarea TikTok, popular între tinerii americani.) Imediat ce a ajuns președinte, Donald Trump a dat un decret prin care cere instituțiilor statului să îi găsească și pedepsească pe acei protestatari, respectiv să le anuleze vizele studenților străini.

Alt miliardar, Bill Ackman, a presat rectorii prin retragerea sponsorizărilor, dacă mai tolerează mitingurile în campusuri. (Susținuse cu multe milioane facultățile, care promovau politicile woke și Partidul Democrat. Dar în 2024 a făcut și el trecerea la suporterii lui Trump.) Ackman a căutat să convingă companiile să nu-i mai angajeze pe studenții care iau parte la proteste. Iar Alex Karp a ales, să angajeze cu ocazia acelor proteste 180 de studenți evrei, care pretinde că erau ofensați de protestele împotriva genocidului. Sub pretextul combaterii antisemtismului, practic a suplimentat înțesarea unor firme de securitate americane cu un personal ales pe criterii de nepotism.

Rețeaua Paypal are multiple tangențe cu vastul dosar Jeffrey Epstein, despre care în presa alternativă există părerea aproape unanimă că era o operațiune de șantaj sexual supervizată de Mossad. Pe lângă pozele lui Trump, Clinton și Elon Musk cu Epstein, Peter Thiel a avut multiple întâlniri cu perversul, la fel și directorul Thiel Capital, Eric Weinstein. (Fratele lui Bret Weinstein, cel cu podcastul medical, devenit popular în pandemie.) Patronul Victoria’s Secret și cel mai probabil superiorul lui Epstein în rețea, Les Wexner, e și un sponsor important al Partidului Republican.

În episoadele următoare vom continua prezentarea rețelei Big Tech în conexiune cu complexul militar industrial. Iar întrucât Peter Thiel e nu doar un om de afaceri, dar și un gânditor, vom aloca un articol separat viziunii sale ideologice.

(va urma)

• Din gândirea politică a lui Peter Thiel