Tehno-oligarhia ia un caracter militar și distopic

Elon Musk e un megastar, prezentat ca nonconformist și revoluționar. E doar unul dintr-un grup mai mare de miliardari din zona tehnologiei, adunați acum în jurul lui Donald Trump, el însuși un miliardar vedetă. Fanii lor sunt încredințați că grupul dă o bătălie epică împotriva „statului profund” sau „ideologiei woke”, pentru a aduce înapoi nu doar măreția Americii, dar și libertatea de exprimare sau competiția neîngrădită, dacă nu chiar libertatea însăși. Ca niște eroi de benzi desenate, ei ar trebui să ne scape de „stângiștii” democrați, de birocrația de stat, de „soroșiști” sau alți ciudați, pentru a inaugura „Epoca de Aur”, promisă de Donald.

Cu cât privești mai aproape garnitura respectivă, constați că e mai curând vorba de continuitate, decât de schimbare. Că multe din afacerile lor sunt fie lansate direct, fie întreținute de armată și servicii secrete. Că îndrăgiții „libertarieni” s-au făcut mari cu subvenții gigantice de la stat. Și că noua guvernare Trump a reciclat nu doar sponsorii precedentei guvernări Biden. Dar, lucru și mai îngrijorător, că într-un cerc restrâns de prieteni e o adevărată placă turnantă, unde se intersectează mai multe industrii – informatică, militară, medicală, de spionaj, financiară și mediatică.

De fiecare din ele sunt atașate multiple „teorii ale conspirației” ca: supravegherea populației, banii digitali, modificarea genetică, transumanism, vaccinuri și tehnologii pentru războaie neconvenționale. Ar fi cu neputință să acoperim acum toate aceste aspecte, la care ne-am mai referit și ne vom mai referi. Deci considerați articolul de față o privire de ansamblu. Începem cu o știre foarte recentă:

mii de sateliți vor spiona toată planeta

Cea mai misterioasă agenție americană s-a asociat cu două firme ale lui Elon Musk – Starlink și SpaceX – pentru a extinde o rețea de sateliți coordonați prin inteligența artificială. Imaginile furnizate de pe glob vor avea detalii până la dimensiunea unei monede.

Și nu vă gândiți că e doar o afacere de corupție a noii administrații. Pentru că Reuters anunța încă din primăvara lui 2024 (deci de pe vremea când Musk lupta oficial din răsputeri cu Biden și Kamala) că un important serviciu secret a încheiat acest program. Contractul de 1,8 miliarde de dolari era semnat în 2021.

NRO (Oficiul Național de Recunoaștere) e un serviciu secret aproape total necunoscut publicului, deși există din 1961, când a primit misiunea de a coordona informațiile prin satelit culese pentru CIA și Forțele Aeriene Americane. După cum notează sursa citată mai sus (Nuts & Boltzmann), în anii 90, NRO avea cel mai mare buget dintre structurile de informații americane. Bugetul ei de peste 10 miliarde de dolari acum trei decenii a fost depășit abia după atacurile de la 11 septembrie 2001, de sumele alocate CIA și NSA (agenția care supraveghează telecomunicațiile).

NRO deține deja o rețea de sateliți numită sugestiv Keyhole („Gaura cheii”), creată în aceeași fabrică cu faimosul telescop al NASA, Hubble. Dacă acesta din urmă e îndreptat spre marginile universului vizibil, „sculele” NRO sunt îndreptate spre pământeni. Iar telescopul care îl va înlocui pe Hubble din 2027, are la bază tehnologie optică deja folosită de Keyhole prin 2012. (Ca să ne facem o idee cât de mare e avansul tehnologiei militare, față de cea să-i spunem „civilă” a aceluiași stat.)

În 2023 și 2024, SpaceX, firma lui Musk, a lansat mai mulți sateliți decât orice stat sau companie privată. (De patru ori mai mulți decât Compania Aerospațială a Chinei, clasată pe locul secund.) După lansările reușite de până acum, ar trebui să aibă cam 120 de sateliți, care s-ar adăuga celor 49, pe care NRO îi avea deja când cele două au încheiat contractul secret, văzut de surse ale Wall Street Journal. Dar asta nu e tot.

Cealaltă firmă a lui Musk, Starlink, are o rețea de 7.000 de sateliți pe orbită, folosiți inclusiv în războiul din Ucraina, care oferă internet abonaților. Doar că ambele „flote” de sateliți pot comunica între ele, punând împreună capacități de lansare și de transmitere de date. Ce deține deja Elon Musk reprezintă mai mult de jumătate din sateliții funcționali din jurul Terrei, dar planurile lui vizează extinderea la o rețea de 40.000 de sateliți. Deși nu acesta e scopul lor, obiectele respective vor schimba pentru totdeauna cerul nocturn, unde stelele nu vor mai putea fi privite vreodată fără acest „bruiaj”.

vaccinul mARN de la Oracle

În a doua zi din mandatul doi, Donald Trump anunța lansarea programului de 500 de miliarde de dolari, Stargate, o asociere între Oracle, Open AI și SoftBank. Țelul afirmat, crearea unui vaccin mARN împotriva cancerului, care va fi personalizat cu ajutorul inteligenței artificiale. Dai proba de sânge, ți se face un profil genetic și, hocus pocus, niște firme informatice, care n-au nicio treabă cu medicina, îți vor livra un vaccin unic. În loc de teste PCR cu bețigașul în nas, vom avea teste de sânge.

În ultimul an de mandat, tot Trump lansase operațiune Warp Speed, pentru aprobarea pe repede înainte a unui vaccin anti covid. Ocazie cu care mutase subvenția americană de la OMS-ul condus de un politruc comunist, la GAVI, fundația lui Bill Gates, deci capitalist tot din zona IT. Și încă atunci, lucrarea a fost încredințată unor firme de profil, ca Pfizer și Moderna… Vă dați seama acum, că n-are ce să meargă rău.

Patronul de la Oracle pare om de încredere. Larry Ellison e al patrulea cel mai bogat om de pe glob. Pentru că nu-și uită originile, a donat zeci de milioane de dolari cauzelor israeliene. E unul din cei mai importanți sponsori ai unei asociații americane de sprijin a Armatei Israeliene („Prietenii IDF”, fondată în 1981), care colectează sute de milioane de dolari folosiți pentru extinderea colonizării în Cisiordania și în genocidul din Gaza. Tot la FIDF au mai donat: fondatorul WhatsApp, Jan Koum, (aplicație între timp cumpărată de Meta, a lui Mark Zuckerberg), ginerele lui Trump, Jared Kushner, și sponsorul lui principal din primul mandat, răposatul Sheldon Adelson. Contribuții simbolice față de a lui Ellison au venit de la BlackRock, Vanguard, Google, Microsoft, Apple, Bank of America sau firmele de armament Northrop Grumman sau Honeywell.

Ar fi, desigur, o idee bună să îi dăm lui Larry Ellison datele genetice din testele de sânge. Mai ales că, recent, el a spus că inteligența artificială ar trebui hrănită cu informațiile private din sistemele medicale ale țărilor, ca să poată progresa.

„Dacă doriți să îmbunătățiți sănătatea populației, trebuie să luați toate datele pe care le aveți din sistemul medical, trebuie să luați datele legate de diagnostice, înregistrările voastre electronice de sănătate, datele voastre genetice (..) să le mutăm într-o singură, dacă doriți, platformă unificată de date pentru a oferi context când vrem să punem o întrebare acelui model A.I.” (Larry Ellison, Oracle)

Normal că vrei să îi dai tot dosarul tău medical să-l studieze, din moment ce e în echipa „eliberatorilor” lui Trump. Plus că vrea să facă o lume mai sigură cu ele. Într-un interviu de anul trecut, Larry Ellison anticipa că inteligența artificială va fi parte din viața noastră de zi cu zi. Vor fi preluate și analizate datele de la camerele purtate de polițiștii în misiune, de la camerele de supraveghere omniprezente în magazine, clădiri de birouri, lifturi, autobuze și străzi. „Cetățenii se vor purta cât se poate de bine, pentru că vom monitoriza și raporta constant tot ce se întâmplă.”

originile militare ale firmelor de IT

Ar mai fi o problemă: Oracle a pornit de la bun început sub auspiciile CIA. Larry Ellison înființase în 1977 o firmă sub un alt nume, care a primit repede un contract de la agenția de spionaj, să creeze o bază de date pe tehnologia IBM. Serviciul secret a numit operațiunea „Oracle”, și ideea i-a plăcut atât de mult patronului, încât l-a păstrat ca numele firmei de atunci încolo.

De altfel, internetul în sine e o creație a cercetării militare a Pentagonului, printr-o structură numită DARPA. La fel ca sistemul GPS, de reperare prin satelit, el trebuia să răspundă unei nevoi logistice foarte precise, de a lega fără fir tancurile și avioanele, devenite tot mai sofisticate. De asemenea, să funcționeze ca o rețea alternativă de comunicații, față de rețelele telefonice cu fir, care la acea dată erau segregate la nivel național. (S-a avut în vedere exact scenariul unei operațiuni militare într-o țară din Europa.)

Imediat după al doilea război mondial, America a folosit externalizarea cercetării militare către centre universitare, cum ar fi cel de la Stanford. Ceea ce explică apariția firmelor concentrate în California, mai precis zona cunoscută ca Valea Siliconului. Un avantaj competitiv față de blocul sovietic era uriașul capital de pe Wall Street și mobilitatea specifică firmelor private. În 1971, a apărut și NASDAQ, bursa specializată pe domeniul tehnologiei. Dar până în anii 80, circa 80% din finanțarea firmelor din Silicon Valley venea de la bugetul de stat. Practic, a fost o formă de privatizare, prin care companii ridicate cu sprijinul statului au creat o nouă ierarhie de patroni și investitori, care domină topul Forbes.

Acum cinci ani, am mai recomandat într-un articol două documentare esențiale pentru punerea în temă cu acest subiect. Primul, e o prezentare a istoricului Steve Blank – „Istoria Secretă a Silicon Valley. E despre invențiile impulsionate de al doilea război mondial și continuate ulterior în scopuri comerciale.

Al doilea, e cel realizat de James Corbett – Secretele Silicon Valley – între timp șters de pe YouTube, dar disponibil pe Rumble, Odysee, Bitchute și alte platforme.

În el găsim consemnate mai multe parteneriate cu firme de IT. De exemplu, Facebook a apărut în aceeași zi în care DARPA a retras proiectul Lifelog. Acesta nu fusese bine primit de public, pentru că își propunea să urmărească toate aspectele vieții cuiva, de la evenimentele zilei, la cercul de prieteni, telefoane și email-uri pe care le schimbă. Dar, când Mark Zuckerberg a preluat site-ul, sute de milioane de utilizatori au fost bucuroși să își dea datele și să își consemneze existența online.

Zuckerberg avea să ajungă suficient de puternic încât să îl excludă de pe Facebook pe președintele SUA în 2020. Dar, patru ani mai târziu, revenea spășit în barca lui Trump, pentru care făcea și o mică donație, simbolică, de 1 milion de dolari. Împreună cu el, erau și alții, care întorceau armele, ca patronul Amazon, Jeff Bezos, anterior cunoscut pentru afinitatea pentru democrați (mai ales prin tribuna Wall Street Journal).

La fel proceda și Bill Gates, care a relatat despre discuția de trei ore, avută la cină cu Donald Trump. (Întâlnirea a fost intermediată de șeful de cabinet al lui Gates, Larry Cohen, și șefa de cabinet a lui Trump, Susie Wiles.) Legăturile cu sistemul ale celui, care a fost cândva cel mai bogat de pe glob, ar fi prea vaste să le rezumăm aici. Timp de decenii, Microsoft a avut contracte cu Pentagonul și serviciile de intelligence pentru infrastructura informatică. Fugarul Edward Snowden a scos la iveală documente secrete, care dovedesc că Microsoft a participat la programul PRISM al NSA, de interceptare a comunicațiilor electronice. Corporația produce căști de realitate augmentată pentru armata americană și are o variantă dedicată acesteia a serviciului de cloud Azure.

Google, fondată de Serghei Brin și Larry Page, a avut un parcurs similar cu marea rivală. În 2004, Google a cumpărat Keyhole Inc, pomenită mai sus, care era finanțată de CIA, prin In-Q-Tel, o structură prin care își derulează investițiile pe piața „liberă”. NRO, gestionara sateliților de spionaj (pe care i-a păstrat după respectiva tranzacție), era principalul client al Keyhole, care a fost transformat pentru public în Google Earth. La fel ca Microsoft, și Google fost implicată în programul de „ascultare” PRISM, prin care e ușor de bănuit că a fost asigurat accesul la conținutul din GMail, în istoricul căutărilor de pe Google, sau al datelor culese de Android, sistem de operare al majorității telefoanelor mobile.

Susținerea prin astfel de contracte a favorizat o mare concentrare. 6 companii dețin site-urile pe care curge 43% din traficul de internet. E vorba de: Amazon, Facebook, Google, Netflix, Apple și Microsoft. La asta se adaugă și implicarea lor în servicii de găzduire și cloud. Doar AWS, subsidiara deținută de Amazon, găzduiește 9 milioane de site-uri. Amazon are o treime din piața mondială de cloud (stocare a datelor în afara calculatorului propriu). E urmată de Azure, a lui Microsoft, cu 20%. O treime din oamenii, care intră pe internet într-o zi obișnuită, vizitează site-uri găzduite de Amazon. Infrastructura pe care o deține e de 5 ori mai mare decât a următorilor 14 competitori împreună! (Serviciul de tip cloud nu e de neglijat în perspectiva apariției unor dispozitive a căror „memorie” e integral pe internet, ceea ce ar face să dispară în timp colecțiile personale de cărți și documente electronice.)

Piața sistemelor de operare pentru telefoane mobile e încă mai concentrată. 72% au Android, sistem cu sursă deschisă, creat de Google, 27% au iOS de la Apple, și restul nu mai contează. E suficient ca acele două firme să scoată o aplicație din magazinele lor, ca un competitor să fie scos din joc.

(va urma)

Partea a 2-a: Rețeaua lui Peter Thiel, păpușarul lui JD Vance