Legile care ne apropie de banii digitali pe nesimțite

Articolul se poate citi separat sau în continuarea celor dinainte, care explică parcursul și contextul:

În episodul 2 am menționat că Jeffrey Epstein a fost adus ca investitor la Coinbase de un tip discret, Brook Pierce. Se întâmpla în 2014, la doi ani de la înființarea Coinbase, care avea să devină cea mai mare bursă de tranzacționat Bitcoin. Criptomoneda respectivă era și ea tot la început, având o valoare neglijabilă față de ce a devenit ulterior.

Evoluția lui Pierce n-a fost mai puțin spectaculoasă. A fost un fel de Pistruiatu, adică a avut o scurtă carieră de actor în copilărie la Hollywood. Nu are rost să speculăm dacă lui Jeffrey i-a plăcut puștiul în filme. Cert e că în lumea respectivă s-a împrietenit la maturitate cu Steve Bannon, principalul consilier prezidențial al lui Trump din primul mandat, și ulterior devoalat ca având o strânsă prietenie și cu Epstein. Bannon lucrase ca bancher la Goldman Sachs, apoi cochetase cu industria filmului, ulterior cu presa alternativă și politica.

economia virtuală

Trecerea de la film la banii virtuali nu e total întâmplătoare. Iar destinul sau flerul lui Brook Pierce pare a-l aduce în miezul oricăror afaceri care împletesc fantasme și incredibil de mulți bani. Odată cu apariția calculatorului, Hollywood-ul n-a mai fost singura industrie de fabricat vise și iluzii. Deja în preajma anului 1980, jocurile video deveniseră un fenomen, care genera 1 miliard de dolari. (Pe atunci se jucau în principal pe console cuplate la televizor sau în săli de jocuri.)

Undeva prin anii 2000, jocurile pe calculator au depășit profiturile generate de cinematografie. Deja apăreau tehnologii imersive și căști de realitate virtuală. Ar fi de studiat cât a fost planificat ca inginerie socială din împingerea noilor generații în „meta-versul” cu jocuri, pornografie, rețele de „socializare”, care ajung să înlocuiască realitatea propriu-zisă. Dar nu e locul acum.

Să notăm doar că e cunoscută utilizarea de armată a jocurilor violente de acțiune pentru antrenarea soldaților sau a simulatoarelor de zbor. Și că armata prezentului a devenit ea însăși un gigantic joc video, cu drone dirijate din joystick. Parte din soldații actuali luptă din fața unui monitor de calculator. Doar că exploziile lor sunt reale, la fel și sângele pe care îl varsă.

Unii suspectează că și jocuri din cele mai inofensive, ca vânătoarea de Pokemoni, au avut oarece rol de dresaj social. (Cei cuprinși de moda respectivă își foloseau localizarea GPS a telefonului pentru a fi direcționați dintr-un punct în altul prin oraș. Participau voluntar la un test al supravegherii prin smartphone.)

Însă în termeni de bani, jocurile au fost treabă serioasă. În prezent, industria de gaming are venituri anuale de 196,7 miliarde de dolari. Ceea ce eclipsează Hollywood, cu cele circa 20 de miliarde ale sale. Ba chiar și tot ce înseamnă industrie de film, cu tot cu televiziune prin cablu și platforme de streaming, care ar ajunge la nivel global la încasări de maxim 150 de miliarde de dolari pe an.

Partea care interesează povestea noastră e că în interiorul producției de jocuri video a apărut prima simulare a unei economii virtuale, cu bani imaginari. (Așa cum existaseră bancnotele de Monopolly, pe vremea jocurile din carton.) Jocuri ca Second life făceau furori acum un deceniu-două. Și propuneau exact ce îi spune numele: ca jucătorul să trăiască o a doua viață, virtuală, printr-un avatar al său. Acele personaje interacționau cu ale altor utilizatori în stil capitalist, cu bănuți virtuali, cu care puteau să își cumpere arme, super-puteri, proprietăți, sau te miri ce servicii. Însă banii cu care se cumpărau monedele virtuale erau reali, de pe cardul propriu.

Brook Pierce și Steve Bannon au avut prezența de spirit să înființeze în 2001 o firmă care activa în acest domeniu. Al banilor plătiți în interiorul jocurilor pe calculator. Era cu doi ani înainte să se lanseze Second life. Și firma lor nu doar că era într-un domeniu de avangardă, dar domina piața, aducându-le zeci de milioane de dolari.

Între timp, domeniul a devenit șocant de mare. Din cele aproape 200 de miliarde de dolari intrate anual în jocuri pe calculator, circa jumătate sunt plătite în interiorul jocurilor. Adică pentru a cumpăra funcții, bunuri și favoruri de la alți jucători.

Dar popularitatea Second life a pălit odată cu apariția Facebook, apoi Instagram și TikTok, care au devenit „a doua viață” pentru miliarde de oameni. Platformele produc și ele o economie virtuală, care ne antrenează pentru digitalizare, după modelul jocurilor. Cadourile primite de creatorii de conținut pe TikTok, abonamentele pentru exhibiționistele de pe OnlyFans și alte lucruri de genul sunt incluse în așa zisa „economie virtuală”.

În 2022, se estima că acea economie are venituri de 250 de miliarde de dolari. Potrivit aprecierilor băncii Goldman Sachs, acea economie a fanteziilor se va dubla la 480 de miliarde de dolari până în 2027. Banca franceză BNP Paribas anticipa și ea că economia creatorilor de conținut va ajunge doar în Europa la 135 de miliarde de euro, până în 2032.

gigantul Tether

Personajul nostru nu s-a oprit acolo. De fapt, era abia la început, urcând pe creasta valului apariției Bitcoin și a restului cripto-monedelor. După ce investește în mai multe proiecte de profil, Brook Pierce e ales președinte al Fundației Bitcoin. Acea structură în care erau programatori sponsorizați de Epstein, inclusiv cel care a preluat ștafeta de la „Satoshi Nakamoto”, oricine o fi fost în spatele pseudonimului.

Anul următor, cu alți câțiva asociați, Brook Pierce fondează o bursă de tranzacționat cripto-monede, numită Tether. La noi în țară, numele e puțin cunoscut publicului larg. Dar e un cașalot, cu impact asupra sistemului monetar global și în centrul legilor privitoare la banii digitali. Firma e înregistrată în teritoriile off-shore din Insulele Virgine Britanice, unde se aflau și cele două insule ale lui Epstein. Aproape jumătate din ea ar aparține acum unui fost medic italian, dar e greu de verificat cine și cât deține într-un offshore.

Tether a fost între pionierii conceptului de stable-coin. Așa zisele „monede stabile” sunt o clasă de cripto-monede, care funcționează după o tehnologie similară de criptare ca Bitcoin, adică tot în blockchain. Dar prețul lor nu fluctuează în același mod, ci e fixat la paritate cu monedele naționale deja existente. În fapt, aproape toate (97%) sunt legate de dolarul american.

Altfel spus, sunt versiuni digitale ale dolarului, dar nu CBDC (creați de banca centrală), ci de particulari. 1 tether e egal cu un dolar. Mai există și alte „monede stabile” legate de dolar, dar Tether reprezintă 72% din ele. Tether a ajuns la o capitalizare de 186 miliarde de dolari (care o plasează pe trei după Bitcoin și Ethereum), pentru care are active corespondente de aproape 193 de miliarde.

Între aceste active, care ar trebui să compenseze dolarii emiși în eter, sunt 116 tone de aur. Dacă ar fi o țară, firma ar fi în top 20, în clasamentul băncilor centrale, puțin deasupra BNR. Mai are 96.000 de bitcoini. Dar mai presus de toate are 141 de miliarde de dolari în titluri de trezorerie, adică părți din datoria Statelor Unite. Și după acest indicator Tether e în top 20 de țări, imediat în spatele Arabiei Saudite, deasupra Emiratelor și Germaniei.

Așadar, în doar câțiva ani, o corporație cvasi-necunoscută lumii a ajuns să concureze cu țări mari la active bancare. Și face asta cu doar 300 de angajați. Un indiciu despre cum ar arăta eficiența în era inteligenței artificiale și a digitalizării. Dar faptul că noul tip de economie devorează locuri de muncă și odată cu ele sursa de subzistență a unor oameni și baza fiscală a statelor, e o temă pentru altă ocazie.

uzurpare sau armă secretă?

Având în vedere că și balanța contabilă a Rezervei Federale conține în principal tot obligațiunile Trezoreriei, se poate spune că Tether emite dolari digitali după același mecanism cu Fed, fără a avea o cartă din partea Congresului SUA să facă asta.

Și aici vine partea cea mai interesantă. Pentru că această privatizare neoficială a unei părți a sistemului monetar e cu dus-întors. Dintr-o perspectivă, firma în cauză, cu proprietari mai mult presupuși decât cunoscuți cu certitudine, înregistrată într-un paradis fiscal, ia o parte din atributul suveran al statului american – de a bate monedă.

Dar privită din alt unghi, operațiunea poate fi un truc care să convină Americii. Pentru că, în esență, afacerea respectivă vinde datoria SUA mai departe și o face accesibilă unor mase mari de cetățeni de pe tot globul. Acționează ca un aspirator de fonduri de oriunde, pe care le plasează în dolari, menținând cererea crescută.

În cazul în care statele BRICS sau cele nealiniate ar dori să abandoneze treptat creditarea Americii prin achiziția de titluri ale Trezoreriei, Tether și alte „monede stabile” se oferă ca alternativă populației în locul lor. Iar succesiunea de legi date deja la Washington sau în dezbaterea Congresului se adaugă ca piesele de puzzle în această tranziție.

Dacă inflația va continua să facă ravagii pe glob, există probabilitatea ca ea să lovească inegal, mai întâi economiile cele mai fragile, creând pe alocuri chiar hiper-inflație. Potrivit experienței de până acum și teoriei Milk-Shake, a lui Brent Johnson, asta ar împinge restul planetei să se refugieze în dolar, care ar părea mai solid. Nu pentru că el nu s-ar devaloriza în același timp, dar în ritm mai lent decât alte valute, fiind necesar tocmai țărilor și corporațiilor care s-au îndatorat în dolari prin sistemul eurodolarului.

Așa se face că Uniunea Europeană începe să vadă popularitatea „monedelor stabile” ca dolarul emis de Tether, ca pe o amenințare. Și pregătește propriile reglementări, care să limiteze dolarizarea economiilor cetățenilor și firmelor din arealul său. Înainte de a vedea ce reglementări sunt în lucru pe ambele maluri ale Atlanticului, e necesar un pas în spate, retrospectiv.

o alternativă la SWIFT

Prin aranjamentele de la finele celui de-al doilea război mondial, America are o poziție privilegiată unică pentru moneda sa. Acest statut e deocamdată acceptat și întărit de piața liberă, respectiv de bancherii internaționali, care aleg să folosească dolarul incomparabil mai mult decât orice al mijloc de plată. Poziția a fost extinsă și asupra datoriei de stat a SUA, care e și ea la fel de cerută pe piețele financiare, sub forma obligațiunilor Trezoreriei.

În trecut, titlurile Trezoreriei erau hârtii frumos decorate, care erau păstrate ca atare. Cândva, aveau și cupoane detașabile reprezentând dobânda pe diverse intervale. Dar și acele hârtii s-au digitalizat demult. Acum ele există în calculatoarele unor bănci și în bazele de date din alte calculatoare ale Trezoreriei.

Mecanismele sunt foarte sofisticate, dar duc la realitatea că persoanele sau băncile altor state, care dețin părți din datoria de 39 de trilioane a Americii, nu le dețin propriu-zis. Adică, într-un scenariu extrem, dacă China ar decide să vândă agresiv obligațiunile americane, Trezoreria ar putea refuza să aprobe tranzacția. Numai că o asemenea măsură nucleară ar semăna prea mult cu o isolvență, care ar periclita sistemul însuși.

În 1973, bancherii din Europa au creat un sistem electronic de mesagerie securizată, care să înlocuiască învechitul telegraf. Acesta se numește SWIFT și e folosit pentru comunicarea transferurilor de bani peste granițe, între bănci. Sistemul are punctul central la Bruxelles, unde e și cartierul general NATO și capitala neoficială a Uniunii Europene. În el sunt circa 3500 de bănci din toată lumea, inclusiv din China. Puterea de decizie e dată de ponderea fiecăreia, tradusă în volumele transmise, deci cele din America și Europa sunt predominante.

Până relativ recent, atât SWIFT cât și dolarul au fost instrumente relativ neutre geopolitic și ideologic. Dar lucrurile au început să se schimbe, prin precedente notabile, prin care Occidentul a decis să le folosească pe post de arme. După atacul terorist asupra turnurilor gemene de la 11 septembrie 2001, Statele Unite au adoptat o legislație specială de combatere a terorismului și au pretins să urmărească și să blocheze tranzacții bancare pe glob.

CIA și-a creat un program de urmărire a tranzacțiilor prin SWIFT, cu acces la baza de date, iar NSA e și ea folosită să urmărească circulația de bani prin acea mesagerie. Cum am notat în prima parte, tot NSA a venit cu ideea teoretică a criptării prin blockchain, folosită și de Bitcoin și de stable coins.

Au mai existat câteva precedente de blocare a unor conturi ale unor state de către America. În 1979, au blocat active bancare ale Iranului, cu alte ocazii, unele dețineri ale statelor Panama, Iugoslavia și Venezuela. Dar metodele erau mai rudimentare, vizând în fapt bănci din SUA.

În 2012, America a folosit prima dată arma SWIFT contra Iranului, instituind sancțiuni. Tehnic, America nu controlează SWIFT și nu poate „scoate” o țară de acolo, să o izoleze. Dar poate amenința cu pedepse de excludere de la colaborare cu instituții, care lucrează cu bănci sau clienți din Iran, să zicem. În 2022, țările din Europa, unde se aflau cele mai multe fonduri rusești, au înghețat active de circa 300 de miliarde, pe care încă nu cad de acord dacă să le și consume. Și a fost folosită iarăși indirect excluderea de pe platforma SWIFT a instituțiilor din Rusia și Belarus., ca pedeapsă pentru susținerea războiului din Ucraina.

Rusia și Iran și-au creat între timp platforme alternative la SWIFT și le-au făcut interoperabile. Dar, cum spuneam, sancțiunile contra lor nu vin propriu-zis din SWIFT, ci din amenințări contra celor care le folosesc, deci situația nu se schimbă dacă există acele alternative.

Deloc întâmplător, producția de „monede stabile” ca Tether a luat avânt după 2022. Pentru că bursele de schimbare a criptomonedelor au de fapt tehnologii mult mai avansate și mai rapide decât SWIFT.

$Trump se întoarce

În 2020, Brook Pierce a anunțat că va candida la președinția Statelor Unite, probabil pentru publicitate. Dar cinci ani mai târziu Donald Trump se întorcea la Casa Albă, reinventat și ca un promotor al cripto-monedelor. (De unde în primul mandat le considerase o păcăleală fără valoare și neserioasă, față de imobiliarele, în care era expert.) Între timp, industria de profil crescuse enorm, îndeajuns încât să poată cumpăra politicieni.

La ultimele alegeri, circa 200 de milioane de dolari au venit de la afacerile cu cripto spre fondurile de campanie ale politicienilor din State. Între cei mai generoși donatori au fost Coinbase și fondul Andreessen Horowitz. Domeniul deja a depășit în implicarea în campanii petroliștii și Big Pharma. La scurt timp după revenirea lui Trump în 2025, autoritățile au retras investigația contra Coinbase, pentru faptul că derula activități similare unei bănci fără licență. Alte structuri ale statului, care se ocupau de criminalitatea cu cripto-monede au fost restrânse în numele eficientizării.

Tether a sărit în barca prezidențială după victorie. Se găsește pe lista firmelor de tehnologie, care au donat pentru sala de bal de 400 de milioane de dolari de la Casa Albă. Jumătate din firmele divulgate dintre donatori au recuperat deja donațiile cu vârf și îndesat, primind contracte de stat și iertări de anumite investigații cifrate la 50 de miliarde de dolari. Contractorii militari au luat partea leului – Lockheed Martin 43,8 miliarde de euro – Palantir 1 miliard. Firma la care a lucrat Edward Snowden, ca subcontractant al serviciului NSA, a luat 4,2 miliarde $ (e vorba de grupul Booz Allen Hamilton). Din același circuit profitabil s-au înfruptat și giganții Amazon, Meta și Apple.

De fapt, Donald Trump nici nu avea nevoie să fie stimulat de sponsori să suțină speculațiile cu cripto-monede, pentru că între timp devenise el însuși mare jucător. Și-a lansat o monedă-glumă numită $Trump la preluarea mandatului. Care are și o pereche, numită $Melania.

În primele șase luni din mandatul 2, averea lui Donald Trump a crescut cu 3 miliarde de dolari, la 7,3 miliarde, în mare parte tocmai cu speculațiile în criptomonede. Mai multe din rudele și colaboratorii săi politici cei mai apropiați sunt mari investitori în Bitcoin, Ethereum și altele (Howard Lutnick, JD Vance și tehno-oligarhii din spatele lui, ca Peter Thiel. Care provine, la fel ca Elon Musk, din „PayPal Mafia”, grupul inițial care a creat platforma de plăți electronice.) Deloc de mirare, legile favorabile industriei în cauză au curs una după alta.

actul de geniu

În martie 2025, Donald Trump a anunțat instituirea unei rezerve strategice în monede electronice a Statelor Unite. A fost mai mult o mișcare de marketing, pentru că statul american nu a cumpărat propriu-zis acele cripto-monede, ca să le stochze, sau să înlocuiască aurul. Sumele provin integral din confiscări polițienești. Dar au atins un volum considerabil, care include 200.000 de bitcoini. (În prezent, ei valorează 14,4 miliarde de dolari.)

În iulie 2025, Congresul a adoptat o lege de reglementare a „monedelor stabile”. Acronimul ei, GENIUS Act, i-a permis lui Trump să se amuze că îi poartă numele. Legea hotărăște unele criterii pentru firmele care pot emite dolarii digitali cu care echivalează „stable coins”. Acele firme (cum e Tether) sunt obligate să aibă rezerve integrale, adică să dețină dolari sau titluri de Trezorerie într-un raport de 1 la 1 pentru fiecare dolar virtual pe care îl emit.

Ca să nu concureze direct cu depozitele bancare, li se interzice să ofere dobândă pentru dolarii „stabili” păstrați pe numele clienților. Cum bonurile de trezorerie pot fi considerate dolari purtători de dobândă, firmele ca Tether n-au niciun motiv să dețină dolari, ci vor prefera să dețină titluri în dolari ale Trezoreriei.

Astfel încât, legea le pune într-o poziție formidabil de favorabilă. Vor atrage fonduri de la populațiw, în schimbul cărora vor emite stable-coins, vor cumpăra de ele titluri ale Trezoreriei, pe 5, 10, 30 de ani. Și vor încasa dobânda aferentă pentru împrumutarea statului american. Practic, dacă statul american ar fi emis direct dolarii digitali respectivi, n-ar mai fi plătit acea dobândă unui intermediar privat.

Prin acest act, legiuitorul american a făcut o distincție între Bitcoin – care e tratat ca și cum ar fi o marfă, de tipul aurului. Respectiv, „monedele stabile”, legate la paritate de dolar, care sunt considerate parte dintr-un serviciu bancar. Fiecare a fost avantajat în felul său, convenabil celor care a investit în ele, pentru că a fost eliminată o parte din statutul juridic incert al cripto-monedelor.

Ca urmare a legiferării, monedele stabile ca dolarul scos de Tether au început să se cumpere (respectiv să fie emise) tot mai mult. Iar mari platforme ca Mastercard, Visa, PayPal au în lucru posibilități de a le include.

Totuși, deși instituțiile emitente de „stable coins” sunt reglementate prin acest tip de legi și urmează a fi supravegheate, ele introduc un strat suplimentar de risc în toată ecuația. Oricum era impropriu să fie numite stabile niște monede legate de banii statelor, care am văzut în episodul anterior cât de „stabile” sunt.

Dar a cumpăra datoria unei țări sau a ține economiile în valuta acelei țări se consideră un risc limitat. Peste care se adaugă acum niște companii private, care pretind că au niște active și că nu „tipăresc” mai mult decât se știe public. Totuși fraudele nu sunt de neimaginat. Iar într-un scenariu de acest tip, căderea unui emitent de monede stabile ar fi mai gravă decât falimentul unei bănci, pentru că ar duce la dispariția sau evitarea la cumpărare a respectivei cripto-monede cu totul.

sunt deja folosite ca armă

În martie 2026, Statele Unite și Israel au atacat Iranul, care a răspuns cu lovituri asupra statelor arabe din jur, care au baze americane și prin blocarea selectivă a strâmtorii Ormuz. Cu imposibilitatea de a folosi mesageria SWIFT, Teheranul a recurs la cripto-monede pentru a încasa taxa de la vapoarele cu petrol, pe care le lăsa să treacă. Iar flota americană a răspuns cu propria blocadă.

Șeful Trezoreriei, Scott Bessent, a anunțat că America a confiscat echivalentul unui miliard de dolari în Bitcoin și stable-coins de la iranieni. De fapt, din portofelele electronice deținute la firme occidentale de cripto. În mod special, firmei Tether i s-a cerut să blocheze 344 de milioande de dolari digitali din portofele asociate statului iranian. (Nu ale unor teroriști, escroci acuzați de fraude sau afaceriști privați, ci chiar ale statului.) Tether s-a executat.

Acel episod arată că noile monede stabile sunt deja folosite chiar mai direct decât SWIFT pentru răfuieli geopolitice. Într-un fel, el subminează încrederea în noua iterație a dolarului și deschide o oportunitate pentru alte cripto-monede (din cele care există sau viitoare), care să ofere imunitate la asemenea ingerințe politice.

riposta Europei

Cunoscută pentru zelul birocratic, Uniunea Europeană a început reglementarea „monedelor stabile” digitale încă din 2023. Și și-a înăsprit prevederile în anii recenți prin adăugiri succesive. Pachetul ei de reguli pe subiect se numește MICA. Unele din prevederi se regăsesc și în Genius Act. Li se cere emitenților să mențină rezerve integrale de 1 la 1, să aibă o licență de funcționare pe piața din Europa.

Tether, cel mai mare emițător de cripto legat de dolar, a refuzat să se licențieze pentru piața din Uniunea Europeană. Problema era prevederea care cere firmelor să țină între 30 și 60% din acele rezerve obligatorii în băncile din UE. Reglementarea mai impune și un plafon de 200 de milioane de euro în tranzacții zilnice. Iar Tether a preferat să renunțe la clienții potențiali din Europa, ca să nu se supună și să își păstreze activele în bănci americane sau din paradisuri fiscale.

Cum Marea Britanie a venit cu propriile ei reglementări, similare cu ale UE, se poate spune că țările principale își reglementează participarea la digitalizarea banilor în zonele proprii. Interesant că riposta nu a venit de la țările BRICS contra noului dolar digital „stabil”, ci de la țările aliate. Care încearcă să își păstreze monedele relevante și să nu fie absorbite de marile conglomerate tehnologice din SUA cum s-a întâmplat în internet, soft și AI. Nu e exclus să asistăm și la o luptă simulată între blocuri continentale, care vor oferi versiunile lor de euro sau dolar digital, livrând populației iluzia alegerii.

Clarity Act

În Congresul Statelor Unite e în dezbatere un nou pachet legislativ pentru subiectul cripto-monedelor, numit Clarity Act. Așa cum îi spune numele, Legea de Clarificare vrea să lămurească statutul juridic al instrumentelor virtuale. E un pachet ce ar complet Genius Act, care lămurise statutul monedelor „stabile”. De astă dată, ar fi tranșat și statutul pentru alte monede cu valoare fluctuantă, proprie, ca Bitcoin, Ethereum, Solana.

Domeniul financiar american e guvernat de instituții și legi de acum un secol. Astfel încât funcționarii respectivi nu știu unde să încadreze noile „chestii” digitale. Dacă sunt considerate instrumente financiare, de tipul acțiunilor sau obligațiunilor, ele ar urma să fie supravegheate de SEC (echivalentul Comisiei de Valori Mobiliare de la noi). Adică ar fi socotite echivalentul unor contracte electronice între părți, cu valoare negociată. Și ar fi tratate ca bursa de valori.

Dacă sunt considerate o marfă digitală, cum e aurul, argintul, petrolul sau orice altceva care se vinde, tranzacționarea lor ar fi socotită un act comercial. Și ar cădea în grija unei alte instituții de reglementare. Se așteaptă ca Bitcoin să fie clasată în această categorie. Noile token-uri ar fi inițial reglementate de Comisia de Valori Mobiliare, până ar atinge un anumit nivel de popularitate să fie trecute în rândul mărfurilor digitale.

De asemenea, legea ar reglementa și funcționarea burselor de schimb ale cripto-monedelor. Acolo există bătălii subterane între lobby-ul băncilor și al industriei cripto. Băncile acuză site-urile de cripto că au găsit o portiță să ocolească interdicția de a oferi dobândă pentru stable coins din Genius Act. Și că dacă sunt lăsate astfel să concureze băncile oferind dobânzi mai mari decât ele pe internet, ar putea „sifona” sume de ordinul trilioanelor din bănci. Astfel s-a ajuns într-un impas, iar Coinbase, care a fost în fruntea lobby-ului cripto pentru legea de clarificare, a anunțat că nu o mai susține în actuala formă.

Legea a fost aprobată în 2025 în Camera Reprezentanților, dar e momentan blocată în Senat. Un vot în privința ei s-ar putea da înainte de 4 iulie 2026, de ziua națională.