5. Noii cenzori ai TikTok și ideile lor

Miliardarii implicați în cumpărarea sub șantaj a TikTok ar merita fiecare câte un episod separat. Dar forța lor vine din păienjenișul de relații dintre ei. Unii stau de zeci de ani în penumbră, ca sponsori discreți, alții au veleități de vedete și ideologi, ca Marc Andreessen. Despre al doilea cel mai bogat afacerist al planetei, Larry Ellison, am vorbit deja în primul episod. Lista lor finală nu e încă definitivată, pentru că încă se mai poartă tratative.

Dar cel mai probabil până la finele lui 2025 o aplicație distinctă va fi ruptă din TikTok pentru piața americană. Iar până în martie 2026 se vor finaliza mutarea integral în America a datelor și un algoritm special, distinct de cel chinezesc. Nu e exclus ca și pentru țările din Europa magazinele de aplicații pentru Android (Google) și iPhone (Apple) să ofere tot versiunea americană.

aplicația de ronțăit neuroni

TikTok prostește și vântură multe fleacuri. Dacă n-o folosiți și nu vă interesează soarta ei, foarte bine. Dar asta nu face tranzacția mai puțin importantă, pentru că asta e lumea în care trăim. Are 1 miliard de utilizatori activi, vreo 2 miliarde de instalări pe telefoane. Clipurile sale de câteva secunde, care se succed fără o noimă au contribuit și mai mult la distrugerea puterii de concentrare, la scăderea numărului de cărți citite și la posibilitatea închegării unor discuții mai de substanță. Dar sunt distractive și dau dependență, pentru că folosesc același principiu al altor rețele: algoritmii care te hrănesc cu ce-ți place, într-un rimt mai năvalnic decât YouTube.

În România, 68% din populație e conectată la rețelele de socializare. 13 milioane intră constant pe YouTube, aproape 10 pe Facebook, aproape 9 pe TikTok, peste 5 pe Instagram. De altfel, suntem și singura țară unde s-au anulat alegeri sub pretextul (rămas nedovedit) al ingerinței „tiriboților” ruși chiar pe TikTok.

Ce face specială tranzacția americană e că platforma chinezească a fost amenințată cu închiderea, ca periculoasă pentru securitatea Statelor Unite și pentru datele de navigare ale cetățenilor americani. Presiunile datează încă din primul mandat Trump, ștafeta fiind preluată și de Biden. Dar, miraculos, dacă e cumpărată de cine trebuie, jucăria nu mai prezintă niciun pericol. E ca și cum ai spune că mâncatul la Mec îngrașă, dar ar fi OK, dacă acționarii ar fi români.

Consorțiul celor pregătiți să cumpere conține o sumedenie de miliardari americani de origine evreiască, alarmați de impactul pe care TikTok îl are asupra tinerei generații prin trasnmiterea în direct a genocidului din Gaza, pe alocuri filmat chiar de soldații israelieni.

Beniamin Netanyahu însuși a vorbit unor influenceri favorabili (plătiți cu 7.000 de dolari pe postare) despre cât de importantă e pentru Israel cumpărarea „armei” numite TikTok. Și despre cum va trebui să mai vorbească și cu „prietenul nostru” Elon Musk, oligarhul numărul 1, care deține X, altă platformă foarte populară în America. Anterior, șeful ADL (ceva între Institutul Wiesel și CNCD la nivelul SUA) se plânsese într-o discuție telefonică de „o mare problemă generațională” în ce privește opiniile despre Israel. Noua generație e mai critică decât cei din generațiile vechi, care încă se mai uită la televizor. O împărțire mai vizibilă decât cea între stânga și dreapta.

Așadar, un caz fascinant în care o țară mică folosește o super-putere mondială pentru a-și asigura controlul informațional, după ce părea că e o dispută între coloșii SUA și China. America a acționat ca „o societate închisă”, care insistă pentru un monopol asupra investițiilor în media (cum face și China comunistă). Dar în beneficiul unui „aliat” mai mic.

Încă din iulie 2025, în fruntea departamentului de combatere a „discursului urii” la TikTok a fost numită Erica Mindel. Aceasta are dublă cetățenie. Deși născută și educată în SUA, și-a părăsit țara natală pentru a deveni instructor al armatei israeliene. Apoi a revenit pentru a ajunge la Casa Albă, în administrația Biden, în cadrul Departamentului de Monitorizare și Combatere a Antisemitismului. Departamentul era condus de Deborah Lipstadt, cunoscută pentru contribuția la hărțuirea și pedepsirea cu închisoarea a istoricului englez David Irving, pentru cercetarea „neortodoxă” a izvoarelor documentare despre al doilea război mondial, clasată ca „negaționism”.

De altfel, TikTok practică demult o cenzură drastică, mult mai represivă decât YouTube sau Facebook în comentarii, inclusiv pentru limba română, folosind inteligența artificială. (O cenzură instantanee, deseori ridicolă.) Iar temele delicate nu sunt date de ideologia Partidului Comunist din China și de corectitudinea politică, de sorginte americană. Ce diferenția platforma, și o făcea periculoasă pentru monopolurile informaționale, era multitudinea de producători de conținut amatori, cu mijloace minimale, care sunt mult mai greu de controlat decât trusturile media.

exemplu de cenzură automată pe TikTok:

piața anti-culturală

Ar merita o discuție aparte și relația între capitalism și cultura de masă. De decenii ni s-a explicat că statul trebuie să fie cel mult un arbitru neutru. Nu poate promova nici patriotismul, nici valorile religioase ale majorității. Și că în capitalism piața liberă decide în privința programelor de la televizor, a cărților publicate. Dacă publicul vrea manele, pornografie, filme violente și divertisment tembel, asta ar fi obligate să ofere toate trusturile. Nimeni n-are voie să intervină.

Și dacă investitorii străini vând mai bine pe piața culturală a unei țări, înseamnă că sunt mai performanți, consumatorii n-au decât să crească cu valorile pe care le inspiră filmele americane, serialele turcești, mexicane. Pentru că asta-i legea liberală a cererii și ofertei. Țin minte ce scandal a fost când s-a impus până și dublarea desenelor animate, încât copiii să mai deprindă măcar limba maternă. Sau când răposatul George Pruteanu cerea traducerea bilingvă a firmelor magazinelor. A fost acuzat de populism ridicol.

Lucrurile se schimbă puțin când firme chinezești ca Huawei fac să gâfâie competitorii americani. Sau când idei precum patriotismul și independența, reticența față de Big Pharma ajung să fie etichetate ca „influență rusă”. Site-urile, televiziunile și partidele se închid ca în Republica Moldova.

noii cumpărători

La sfârșitul lui septembrie 2025, Reuters a dat o listă a celor în tratative avansate pentru cumpărarea a 80% din noua firmă, ruptă din marea platformă. Un fel de „TikTok american”. În frunte sunt: Oracle, condus de Larry Ellison, și două fonduri de investiții masiv implicate în piața noilor tehnologii: Silver Lake și Andreesen – Horowitz. Să începem cu ultima grupare, pentru că oricum aveam de gând să îi aloc un episod lui Marc Andreessen, mult înainte de această știre.

Fondul de investiții cu 46 de miliarde de dolari în administrare poarte numele a două familii influente, fiecare cu o poveste interesantă. Andreessen & Horowitz are deja participații în Facebook (condus de Mark Zuckerberg) și e chiar cel care i-a pus la dispoziție lui Elon Musk lichiditățile necesare pentru a cumpăra Twitter, între timp redenumită X. După cum se vede, e un cerc foarte restrâns, mai mult de aliați decât de competitori. Tandemul a mai investit în Substack (care găzduiește bloguri ale unor voci disidente și deocamdată nu pare a cenzura) și în platforma hotelieră AirBNB. Au avut procente și în Skype, vândută Microsoftului lui Bill Gates (care a îngropat softul de apeluri video).

La Andreessen Horowitz a fost angajat, măcar de formă, pentru „consultanță”, Larry Summers, ministrul de Finanțe al SUA din timpul marii crize din 2008, pe vremea marilor pachete de salvare a băncilor de către stat.

Familia Horowitz are o tradiție rabinică seculară, documentată în Praga acum patru sute de ani. Ramura ajunsă în America trecuse prin Imperiul Rus, de unde a plecat la începutul secolului XX. David Horowitz, era deja în New York (la fel ca Troțki) înaintea Revoluției Bolșevice. Dar a rămas comunist și chiar admirator al lui Stalin. Apoi a devenit neo-marxist, convertit la neo-conservatorism. A fost susținător al războiului din Irak și un critic necruțător al americanilor care luau apărarea palestinienilor, despre care spunea că sunt „faliți moralmente”.

A spune că era „woke” e un eufemism, întrucât comunistul David Horowitz a finanțat ascensiunea mișcării afro-americane Panterele Negre, care îmbina activismul cu terorismul, fiind o precursoare mult mai dură a Black Lives Matter. În anii 60, David Horowitz a fost activist împotriva războiului din Vietnam, apropiat de Bertrand Russell. Pe atunci, avea încă vederi internaționaliste, în linia lui Lev Troțki.

Fiul lui, Benjamin Abraham Horowitz, e cel care dă numele Fondului Andreessen Horowitz. Ben a produs sisteme de securitate pentru servere, folosite de HP și CISCO. Ca alți investitori, care nu vor să riște, s-a asigurat că acoperă ambele variante chiar și în interiorul firmei: El a donat pentru Donald Trump, soția lui, pentru Kamala Harris. Dar firma e reprezentată public mai mult de partenerul său mult mai vorbăreț.

Marc Andreessen, ideologul

La fel ca amicul lui, Peter Thiel, a făcut trecerea de la stânga la dreapta în privința politicienilor sponsorizați. Andreessen a donat mai întâi pentru familia Clinton și Al Gore, apoi pentru Mitt Romney și Donald Trump. Ultimul dintre pariuri pare a fi mult mai profitabil.

A fost un pionier în investițiile în internet, ajutat și de căsătoria cu fiica unui miliardar din informatică. Andreessen și Ben Horowitz au trecut la un alt nivel prin câteva tranzacții de firme mici pe miliarde de dolari către corporații ca AOL, HP și Microsoft. Aceasta părea rețeta lor: cumpără start-up-uri ale unor entuziaști cu idei interesante, le pompează cu fonduri și reclamă, promit creșteri exponențiale, apoi le pasează unor giganți, folosindu-și relațiile. Uneori interesul corporațiilor cumpărătoare e doar să își cumpere concurența potențială, alteori chiar folosesc una din idei sau înghit pierderile unor achiziții supra-evaluate.

Marc Andreessen are meritul de a fi contribuit la apariția Netscape, primul browser de mare succes, care domina internetul în zorii lui, acum 2-3 decenii. La fel de intuitiv a fost și când a devenit între primii investitori în Facebook, Twitter și majoritar la Skype. S-a intersectat cu Elon Musk și Peter Thiel pe vremea când era între conducătorii eBay, care deținea PayPal. A mai fost în consiile de administrație ale HP, Facebook și Oculus.

Marc Andreessen pare mai puțin sofisticat intelectual decât Peter Thiel. Multe din lucrurile pe care le spune în interviuri sună a clișee culese de la alții. Dar nu are ambiții mai moderate în a se vedea un fel de gânditor al lumii de mâine. Pozează în libertarian, dar genul care poate lucra bine cu statul și nu e deranjat de cenzură „pentru o cauză bună”.

Într-un interviu, dădea ca exemplu pozitiv vaccinurile făcute de Moderna și Pfizer „într-o săptămână, după ce au primit prin e-mail genomul Covid 19”. Părea foarte entuziast de folosirea inteligenței artificiale în genetică de acum încolo. Cu altă ocazie, lăuda folosirea AI de către dronele din războiul între Rusia și Ucraina (în care e de partea celei din urmă).

utopia libertariană

Marc Andreessen e între miliardarii care au investit în promisiunea de a crea state de la zero, pe insule sau portavioane, care să fie teritorii off-shore, chipurile separate de statele naționale în care își fac banii și unde trăiesc clienții lor. Ideea oricum e o realitate în lumea financiară prin existența sistemului bancar din umbră din pardisuri fiscale. Și nu e deloc o coincidență că investitorii în cauză sunt activi și în cripto-monede, cu care promit că vor concura monedele țărilor supra-îndatorate, care ar trebui să rămână doar cu datoriile și inflația.

Noile țări create de tehno-feudali au fost teoretizate de un indian cu nume imposibil, Balaji Srinivasan. El le prezintă ca „state – rețea”, organizate transfrontalier după modelul internetului, adică o formă digitalizată a globalismului. E doar încă un instrument pentru deconstrucția statelor naționale și națiunilor de care au fost create. Se prezintă ca o falsă opoziție „de dreapta” la stânga de tip „woke”, cu obsesiile ei egalitariste revanșarde, pentru minorități etno-sexuale. Dar, în realitate, e tot o forță corozivă, de diluare a marilor identități colective.

„Statele rețea” ar apărea întâi într-o formă virtuală, ca simple cumunități online, coagulate de oriunde în jurul solidarității pentru unele idei. Iar apoi, ele ar aduna capital prin strângere de fonduri (crowdfunding) și ar putea să își cumpere un teritoriu sau instituții materiale ale existenței lor. (Poate și o armată privată.) Definirea țărilor ca fiind doar o simplă idee e ceva ce fac și alți falși conservatori ca Ben Shapiro, care spune că „America e doar o idee”. Cu nimic diferit de cei de la polul stâng, care spun că aceea idee definitorie se întâmplă să fie chiar „diversitatea”, adică o idee dizolvantă, care justifică anularea granițelor.

Mesajul dat tinerilor trădați de statul capturat de ideologia woke / neo-marxistă e unul înșelător. În loc să lupte pentru eliberarea și apărarea țărilor lor, aceștia ar trebui să viseze la emigrarea în lumi utopice, pe insule cumpărate de miliardari. Indianul Srinivasan a fost ridicat la rangul de partener în firma Andreessen Horowitz. Între cei care au investit în ideea lui se numără și nepotul economistului liberal Milton Friedman. Firma lui, Pronomos Capital, susține cele mai multe investiții în state-rețea, de tip virtual.

manifestul tehno-optimistului

În 2023, Marc Andreessen a publicat un text, care se declară neutru politic, dar conține preponderent un punct de vedere libertarian. Manifestul teno-optimistului poate fi considerat și o contra-pondere la altruismul de fațadă al lui Sam Bankman Fried. E o versiune actualizată a optimismului iluminist, un mesianism fără o religie sau în așteptarea erei tehnocratice. Dar e cu atât mai relevant pe fondul bulversărilor pe care inteligența artificială le va aduce.

Manifestul pune accentul pe creștere, pentru care „există trei surse: creșterea populației, utilizarea resurselor naturale și tehnologia”. Susține piața liberă, care „ridică oamenii din sărăcie”:

„Credem că piața fixează salariile ca o funcție a productivității marginale a muncitorului. De aceea, tehnologia – care crește productivitatea – duce salariile în sus, nu în jos. E probabil cel mai contra-intuitiv lucru din teoria economică, dar e adevărat și avem 300 de ani de istorie ca dovadă”. (..)

„Credem că piețele sunt generative, nu exploatatoare; (un joc cu) sumă pozitivă, nu sumă nulă.”

Profitul e stimulentul pentru a crea oferta ce răspunde cererii, susține afaceristul – filosof.

„Mașina tehno-capitalului face selecția naturală a muncii pentru noi în domeniul ideilor. Cele mai bune și mai productive idei câștigă, sunt combinate și generează idei încă și mai bune.” (..) „Credem că mașina tehno-capitalului nu e anti-umană. De fapt, ar putea fi cel mai pro-uman lucru dintre toate. Ne deservește.”

Marc Andreessen incude vaccinul între realizările omenirii. Nici străvechile idei ocultiste nu rămân nereciclate:

„Credem că Inteligența Artificială e alchimia noastră, Piatra Filosofală. Facem la propriu nisipul să gândească. Credem că Inteligența Artificială e cel mai bine imaginată ca un rezolvator de probleme.”

Dar există și limitări materiale pentru acest elan visător:

„Energia e fundația civilizației noastre. Cu cât avem mai multă energie, putem avea mai mulți oameni și cu atât mai bune vieți putem avea.”

Nu ni se spune dacă și reciproca e aplicată de planificatorii viitorului, în situația în care energia n-ar mai fi suficientă pentru câtă populație există. Mesajul globalist răzbate limpede în cele din urmă:

„Credem că tehnologia e universalistă. Tehnologiei nu îi pasă de etnia ta, rasa, religia, originea națională, gen, sexualitate sau viziuni politice. (…) Tehnologia e cea din urmă societate deschisă.”

(Desigur, aceeași formulă a lui Karl Popper, făcută celebră de ONG-ul lui George Soros.) Dar nu lipsește nici o fărâmă de ideologie neocon, pentru a măguli excepționalismul american:

„Credem că America și aliații ei ar trebui să fie puternici, nu slabi. Credem în puterea națională a democrațiilor liberale, care decurge din puterea economică (puterea financiară), forța culturală (soft power) și puterea militară (hard power). Puterea economică, militară și culturală decurg din cea tehnologică. O Americă întărită tehnologic e o forță a binelui într-o lume periculoasă.”

Înșiră între inamici concepte ca: dezvoltarea durabilă, limitele creșterii și stakeholder captialism. (Formule popularizate de cercuri precum Clubul de la Roma, ONU sau Forumul Mondial de la Davos.)

„Inamicul nostru e etatismul, autoritarismul, colectivismul, planificarea centralizată, socialismul. (…) Credem în acceleraționism.”

Poate cu altă ocazie vom discuta separat și despre filosofia englezului Nick Land, care propovăduia accelararea disfuncțiilor actualului sistem capitalist liberal pentru a-i grăbi colapsul și reorganizarea. Tonuri sumbre, nihiliste, se găseau în cartea sa din 1992, „Setea anihilării”. Între timp, și el a devenit interesat de o formă mai moderată de gestionare a puterii, de genul celei reprezentate de Donald Trump.

bani din război

Fondul Andreessen Horowitz a investit sute de milioane în Anduril Industries, o firmă specializată în tehnologie militară de ultimă oră. Între „jucăriile” la care lucrează aceasta se numără:

drone și turnuri de supraveghere autonome, coordonate de inteligența artificială, folosite și de grăniceri;
platforma Lattice AI – un mijloc de centralizare a datelor de la drone și senzori pentru informare în timp real pe câmpul de luptă;
arme autonome anti-drone, drona Anduril Altius, mini-elicopterul cu patru elice (quadcopter) Ghost 4 pentru misiuni de recunoaștere și atac.

Anduril încearcă să muște o felie din tortul unor grei ca Lockheed Martin și Raytheon în țările NATO. În această firmă e implicat și fondul de investiții al familiei Mercer. Fiica lui Robert, Rebekah Mercer, a sponsorizat numeroși politicieni și ziariști de centru-dreapta din America: JD Vance, Ted Cruz, Mitt Romney. Au susținut publicația Breitbart, pe Steve Bannon și pe Tucker Carlson, precum și mai multe institute neo-liberale, împreună cu familia Koch.

noul mogul media de la Oracle

În fruntea favoriților pentru preluarea controlului asupra TikTok e Larry Ellison, care luna trecută îl depășise pe Musk în topul Forbes, pentru a fi scurtă vreme cel mai bogat om de pe glob. Omul care și-a început afacerile sub oblăduirea CIA e prezent în multe proiecte esențiale ale momentului: cursa inteligenței artificiale, cercetarea unui vaccin genetic pentru cancer finanțată de stat și forme noi de supraveghere digitală. Oracle e acum o placă turnantă între politică, tehnologie, media și înarmare.

Beniamin Netanyahu și-a petrecut o vacanță cu familia pe insula privată a lui Ellison din Hawaii. Patronul Oracle a fost martor în procesul de corupție al premierului israelian, dosar care stârnise manifestații de stradă de mari proporții. Iar în 2021 Haaretz a scris că Larry i-a oferit parlamentarului Bibi un post de conducere în Oracle, plătit cu aproape jumătate de milion de dolari. Oferta a fost respinsă de Netanyahu ca neadevărată.

În schimb, s-au confirmat achizițiile recente ale fiului său, David Ellisson, care devine un patron de media important. Al său Skydance a cumpărat conglomeratul de televiziuni CBS și celebrele studiouri Paramount Pictures. Trustul concentrează acum branduri ca: MTV, VH1, Nickelodeon, Miramax, Comedy Central, Movie Chanel și altele.

Mai mult ca un capriciu fiul lui Ellison a cumpărat recent și site-ul „Free Press” al activistei Bari Weiss, cu o sumă supra-evaluată de 150 de milioane de dolari. Activista e cunoscută pentru cartea „Cum să luptăm cu antisemitismul”, aplicată practic în campanii de pedepsire și eliminare din presă a unor voci critice cu politica israeliană. Bari Weiss a fost imediat instalată în fruntea televiziunii CBS, după achiziție.

Un alt „influencer” plătit regește de familia Ellison e fostul prim-ministru britanic Tony Blair. E conducătorul guvernului care a deschis granițele Marii Britanii pentru migrația în masă din lumea a treia și pentru politici „progresiste” care au schimbat pentru totdeauna regatul. A fost co-participant la crimele de război din Irak, soldate cu peste un milion de morți. Corupția lui a răzbătut până în România, când a dat votul decisiv pentru intrarea României în UE. Decizia a fost ajutată și de vânzarea combinatului siderurgic Sidex Galați către sponsorul său electoral, indianul Lakshmi Mittal, pe vremea guvernării Adrian Năstase.

După ce n-a mai fost prim ministru, a înființat Institutul Tony Blair pentru Schimbare Globală. Ellison a sponsorizat institutul cu sume colosale: 130 milioane de dolari în primii trei ani și alte 200 promise pentru anii următori. La schimb, Tony Blair făcea adevărate turnee de lobby în 45 de țări, ca un agent de vânzări de lux, obținând contracte de stat pentru Oracle. De altfel, firma Oracle a făcut obiectul unui dosar de corupție și în România pentru astfel de contracte, rapid mușamalizat. Deloc de mirare, ancheta DNA a fost tărăgănată până s-a obținut prescrierea.

Pe lângă promovarea globalismului multicultural, Tony Blair s-a comportat ca agent publicitar și pentru vaccinul covid, iar acum promovează inteligența artificială și legimitația digitală cu recunoaștere facială, pentru o supraveghere totală pe stradă și internet. Ironic, omul care a inundat Anglia cu migranți ce au făcut străzile periculoase pentru localnici și turiști, vinde supravegherea ca metodă de a detecta migranții ilegali și infractorii. Ei bine, tocmai Tony Blair a fost desemnat să se ocupe de tranziția teritoriilor ocupate din Gaza după doi ani de masacre și distrugere, către paradisul litoral promis de Trump.

în alte roluri

Al treilea conglomerat indicat de Reuters ca viitor acționar la TikTok e reprezentat de Fondul de Investiții Silver Lake, care deține producătorul de jocuri video Electronic Arts. Vom insista mai puțin asupra lui, chiar dacă vine cu multe personaje, care nu sunt de neglijat. Între fondatorii lui se găsește și un fost director al Oracle. Cu active de 110 miliarde de dolari în administrare, fondul are o listă lungă de investiții sonore. Între ele: Twitter, Alibaba, AirBNB, Dell, Motorola, Symantec. Se remarcă și interesul fondului pentru bio-tehnologie, domeniu care i-a adus în relații cu firmele din Big Pharma (Sanofi, Johnson & Johnson).

De altfel, e impropriu să mai vorbim de TikTok ca de o aplicație chineză. Deja firma ei mamă, ByteDance, e deținută în proporție de 60% de acționari din afara Chinei. Și e foarte probabil ca măcar unii din ei să participe și la noua variantă americană, printr-un aport de capital. Cu excepția unei bănci din Japonia, cei mai importanți cinci sunt fonduri mutuale din SUA.

Cea mai mare cotă în prezent o are Susquehana International (15%), condusă de Jeff Yass și Arthur Danchik, americani de origine evreiască. Ambii s-au implicat ca sponsori în politica din Israel, mai ales prin susținerea reformei justiției, pe care Netanyahu a încercat-o, soldată cu mitinguri uriașe de protest.

10% aparțin Sequoia Capital, un fond pomenit anterior în serial pentru multiplele încrengături în Silicon Valley. Sequoia e condus de un investitor cu aceleași origini, Michael Mortiz, care a intrat în TikTok încă de acum 15 ani. Între afacerile sonore finanțate de Sequoia Capital sunt: Bolt, Google, NVidia, Shein, Apple, CISCO, YouTube, WhatsApp și baza de date genetice 23andMe. Un partener din fond, Shawn McGuire a donat 300.000 de dolari pentru Donald Trump.

5% sunt deținute de Fondul General Atlantic. Directorul lui, William Ford, membru în CFR (Consiliul pentru Relații Externe), a donat 1,25 milioane de dolari pentru Donald Trump. Adjunctul său e Anton Levy, un fost bancher miliardar, care donează pentru veteranii forțelor armate israeliene și e premiat de UJA (United Jewish Alliance) pentru implicarea sa în comunitate.

Cu o cotă neprecizată în TikTok, fondul KKR are o istorie mult prea vastă și tenebroasă pentru a fi rezumată aici. Să notăm că fostul director al CIA, David Petraeus, conduce un institut creat de acest fond. Grupul a ajuns și pe lista firmelor boicotate de activiștii pro-palestinieni în urma implicării în extinderea colonizărilor în Cisiordania. Numele cacofonic vine de la principalii fondatori: Henry Kravis și Jerome Kohlberg, ambii americani de origine evreiască, cu experiență la banca Bear Stern. Kravis, om cu influență în CFR, a donat milioane pentru mai mulți politicieni republicani ca: George W Bush, John McCain și Donald Trump.