Rasismul elitelor oculte din rețeaua Epstein

Dezvăluirile din Dosarul Epstein sunt o privire într-o lume exclusivistă, la care noi nu avem acces; diferită de ce ni se arăta în filmele cu spioni sau în cărțile despre conducătorii care scriu istoria. 

Vorbim de cercuri din cele mai rarefiate, de la vârful puterii, care includ direct doi președinți ai Statelor Unite (Clinton și Trump), consilieri de rang înalt ai lor și ai lui Obama și Bush, conducătorii celor mai mari bănci și corporații gigant ca Blackrock, Google, Microsoft. Sunt acolo șefi de state și de guvern de pe mai multe continente, nobili din familii regale, conducători de servicii secrete, vedete de film, savanți de Nobel sau de la cele mai prestigioase universități. Între oligarhi, sunt deținători de presă și unii care au fost sau sunt cei mai bogați de pe glob, ca Bill Gates și Elon Musk.

Așadar, impactul social, politic și economic al acestei vaste rețele, cu structură încă neclară, e considerabil. Cum îi vedem în spatele scenei e diferit de cum se prezintă maselor, cum sunt portretizați în autobiografii, știri și discursuri. Presa se ocupă de aspectul moral al afacerii și de perspectiva ca decidenții să fie șantajați sau corupți în deciziile lor. (Un argument important.) Dar există un aspect de care presa mare nu vorbește deloc.

secțiunile articolului:

• Tăcerea presei woke, în contrast cu alte cazuri
• Rețeaua, descrisă de FBI
• Când Jeffrey a făcut istorie
• O noțiune intraductibilă: goyim
• Taxele, doar pentru ceilalți
• „Fără negrese”
• Agenta lui Putin
• Misticul Jeffrey și ecumenismul
• Ideile eugenice, manipularea demografiei și inteligența artificială

 

Felul cum se prezintă ei în culise e în contrast și cu ipocrizia generalizată a „corectitudinii politice”. Ei toți fac parte din elitele la vedere și din umbră, care participă la consfătuirile de la Davos; predică omenirii o ideologie a toleranței și „diversității”. Dar între ei vorbesc altfel. Această duplicitate ar trebui să facă obiectul unor ample dezbateri în presă, editoriale, talk-show-uri. Însă e acoperită de o tăcere totală. Ar avea potențialul de contrast pe care îl au dezvăluirile bombă despre căderile în păcat ale preoților. Supra-mediatizarea acelora, ne-a fost justificată prin insolitul că păcatul e mai șocant, dacă e comis de cineva care predică moralitatea. Și nu printr-o campanie voită, izvorâtă din animozitatea față de creștinism.

În modernitatea secularizată a Occidentului, Holocaustul a înlocuit Răstignirea ca epicentru al emoției colective, retrăită ritualic necontenit. Cultul victimei a devenit religia laică a elitelor. Egalitatea popoarelor și toleranța cântată de John Lennon în „Imagine”, e reprezentarea paradisului globalist pe pământ.

Dimpotrivă, rasismul și antisemitismul sunt simțite ca păcatele cele mai grave și imposibil de ispășit ale speciei, pentru omul „civilizat”. Negaționismul e considerat erezia supremă. Scepticii revizioniști ai istoriei sunt tratați ca ereticii, de inchiziția opiniei publice mobilizate de sacerdoții cultului elitist. Păcătoșii cu gândul sau cu vorba pot fi purificați doar prin arderea operei, încarcerare sau ostracizare prin „cultura anulării”.

Dacă moraliștii din presă și ONG-uri, ai acestei religii laice, nu aplică aceeași exigență nobilimii din finanțe și politică, pe care o aplică „țăranilor” din clasele de jos, poți trage două concluzii. Fie că sunt ipocriți, care nu cred în sinea lor în această religie, pe care o profesează doar în public. Fie că ea n-a fost niciodată destinată decât ca o armă selectivă împotriva religiei plebei, care era creștinismul. În acest caz, puritanismul „woke” fiind din capul locului gândit ca instrument selectiv de intimidare.

cât de puțin știm

Trebuie subliniat că dezvăluirile ridică doar un colț al cortinei. Totalul arhivei e estimat la 6 milioane de documente, hârtii, filmări și fotografii. Cele 3,5 milioane (eliberate după decizia din Congres) sunt preponderent niște e-mail-uri între Jeffrey Epstein și alte persoane. Mai sunt și niște referate ale FBI, în care notează câteva ponturi de la surse cu identitate protejată, care aduc acuze, dar nu le dovedesc.

Așadar, lipsesc probele grele, filmările făcute chiar de Ghislaine Maxwell, de partenerul ei și alți colaboratori. Lipsesc interceptările ambientale și telefonice făcute de FBI pe durata anchetelor sau de alte servicii din motive de siguranță națională, date fiind interacțiunile cu oficialități. Lipsește consemnarea discuțiilor din zecile de vizite la Casa Albă ale lui Epstein în președinția lui Bill Clinton. Nu știu cât din mărturiile victimelor și martorilor din procese sunt declasificate, câte sunt apărate de acordurile de daune și confidențialitate semnate de cele peste 200 de victime, ce s-au constituit parte în aceste procese.

Lipsesc date despre probele care au dus la condamnarea la 20 de ani pentru Ghislaine pentru traficarea de persoane. Lipsește explicația de ce nu sunt inculpați clienții beneficiari. Lipsește o privire de ansamblu asupra rețelei din partea FBI, care trebuia să pună o ordine în acele materiale, să arate ce persoane erau mai implicate și ce infracțiuni reclamate de surse s-au verificat și care nu. E logic că nu toți cu care interacționa erau și vinovați de ceva.

E-mail-urile ne arată un Jeffrey Epstein laconic, pe alocuri agramat, care în cea mai mare parte organizează niște întâlniri. E în contrast cu aura de erudiție pe care încerca să și-o creeze în interviul cu Steve Bannon, comentat într-un articol anterior: Din documentele FBI: „Trump e compromis de Israel”.

Într-un e-mail, cineva îl întreabă un lucru și J.E. îi răspunde: „da, dar asta nu e pentru e-mail.”. Deci el știa că e interceptat, nu scria orice. Fusese deja închis, anchetat, cu locuințele percheziționate. La fel și alți miliardari și personalități erau prudente cu ce dovezi produc în scris. Nu își povesteau orgiile în scris și nici nu o să găsim dovezi de șantaj sau lovituri financiare în acest fel. S-au ivit, totuși, unele dezvăluiri: ca o colaborare cu o celebră bancă și mesaje intime cu persoane din familie, prezentate în alt articol anterior: Jeffrey Epstein către Peter Thiel: „După cum știi, îi reprezint pe Rothschilds”.

Deocamdată, impresia e că amicii din vastul cerc erau mai curând interesați să colaboreze decât că erau șantajați. Miza, care îi atrăgea, pare mai curând accesul la cercurile de putere, la finanțare și informații, decât la experiențe sexuale. N-ar trebui să fim distrași de acele detalii picante. Se făcea și sex, cum probabil se bea și șampanie, dar nu înseamnă că erau primordial un cerc de alcoolici sau de obsedați, ci un grup de influență, care avea și vicii.

cât de sus era ștacheta

Înainte de a vedea câteva din noile mesaje dezvăluite zilele acestea, revin la ideea de la început, legată de ipocrizia „woke”. Cu toții știm despre ea, nu e nevoie să insist. Simt nevoia să dau doar câteva exemple, aproape la întâmplare, pentru a vedea cât de mare e contrastul între tăcerea de acum a presei și alte cazuri, despre care bătea toba.

De cel puțin trei ani, presa a vuit de o presupusă rețea „extremistă” din Germania, care plănuia să dea o lovitură de stat. E o poveste aiuritoare cu „prințul Reuss” de 71 de ani, din familia de Habsburg, numit și Henric al XIII-lea. Moșul și cu alți pensionari cu vederi „conspiraționiste” se antrenau la tir și simpatizau AfD, ni se spune. O știre bombă apare prin 2022, cu descinderi și arestări. După care citești același lucru în altă descindere în 2025. Parcă e Ziua Cârtiței.

Capacitatea respectivilor de a răsturna un stat NATO e rizibilă. Dar povestea are ecouri la noi în dosarele similare cu regretatul general Radu Theodoru, pe când avea 101 ani, și „conspirația” lui de a răsturna statul cu alți pensionari octogenari, pentru a redenumi România, Geția. Tot fantasmagorică e și teza din dosarul lui Călin Georgescu și „lovitura de stat” pregătită într-o ceainărie din Ciolpani. S-a scris enorm de extremismul acelor „conspiratori”. O mână de mercenari ar fi plecat să înceapă insurecția, urcați în vreo două automobile gonind pe DN1. Reușita părea improbabilă. Dar presa sistemului s-a inflamat, de exemplu, că Eugen Sechila ar fi scrijelit pe o troiță niște linii asemănătoare cu un simbol extremist. În toate aceste cazuri, observați contrastul între cei din cercul Epstein și niște grupuri minuscule, lipsite de mijloace.

Un scandal de proporții a fost că un arbitru a folosit expresia „ăla negru”, pentru a-l indica pe un jucător colegului. Sebastian Colțescu a fost suspendat, anchetat, deferit organelor de poliție a gândirii. Ministerul de Externe a dat comunicat, CTP și restul analiștilor l-au înfierat… România și Europa au dezbătut dacă arbitrul a căzut sau nu în păcatul rasismului. Dacă respectiva culoare are sau nu conotații rasiste în limba română. Toată planeta a dezbătut și în dungă dacă Elon Musk a făcut un gest, care era sau nu era un salut folosit în antichitate și în interbelic de mișcări extremiste.

Un tânăr austriac a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru că a produs muzică „neo-nazistă”. N-am ascultat muzica lui Mr Bond, o fi proastă, o fi de prost gust, dar vorbim de un deceniu după gratii pentru că a compus și distribuit niște cântece. De care n-a auzit nimeni! S-a considerat agravant că alții ar fi folosit muzica lui într-un atac violent la o sinagogă. (Lucru deplorabil, desigur.) Auzisem vag de caz și când am căutat acum pe internet știrea, am constatat că în 2025, doar în Marea Britanie, sunt cel puțin 7 inși condamnați pentru producerea de muzică „extremistă”. (Nu hip-hop sau trap.) Pedepesele cu închisoarea au fost între 18 luni și 5 ani. Între ei și trei membri ai aceleiași familii: tatăl, fiica și fiul. La câți oameni să fi ajuns muzica lor obscură!? Se compară cu cei care au casele de discuri și radiourile la degetul mic?

Tot în Anglia și în alte țări din Europa au fost oameni condamnați pentru postări incorecte politic pe internet sau distribuirea de manifeste. În 2024, activistul Sam Mellia de 34 de ani a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru răspândirea de mesaje naționaliste și participarea la un miting împotriva imigrației. Între mesajele incriminate se număra și o afirmație pur adevărată, desprinsă din previziunile demografilor: „Vom fi o minoritate în patria noastră până în 2066”. A fost considerat periculos pentru societate, că lipea abțibilduri pe stâlpi.

La fel de ultragiată a fost presa, când vedeta de culoare Candace Owens a apărut cu tricoul inscripționat „Viețile albilor contează”. A fost considerat un mesaj provocator în timpul campaniei BLM. În 2024, presa a fost scandalizată că devenise virală la petreceri piesa de dans de doar 14 secunde: „Germania pentru germani, străinii afară!”. S-au făcut anchete, descinderi, s-au dat ochii peste cap. În 2025, un politician AfD a fost amendat cu 13.000 de euro, pentru că a folosit la un miting expresia „Totul pentru Germania”, considerată „nazistă”.

Nu mai e nevoie să insist cu alte exemple. Cred că e clar: presa și instituțiile de forță tratează cu maximă duritate și intransigență orice ieșire din ideologia dominantă a „toleranței”. Și orice grupuscul, cât de marginal, cât de slab la scara societății, e amplificat hiperbolic la magnitudinea unei conspirații periculoase pentru stat. În comparație, să vedem cum vorbeau între ei puternicii din cercul lui Epstein, care chiar au influență pe plan mondial.

ei și restul lumii

În 2011, Jeffrey Epstein are un schimb de e-mail-uri cu un producător de la Hollywood. Barry Josephson a finanțat filme ca „Wild, Wild West” cu Will Smith și serialul „Oasele”. Anterior, a fost impresar pentru Whoopy Goldberg și Paula Abdul. Cei doi discutau despre tinere – Jeffrey îi cere o asistentă la vreo 20 și ceva de ani. Iar cu altă ocazie, îi trimite „o nepoată” de 16 ani, să o distribuie într-un film. Din una-n alta, Barry îi scrie:

„M-am tot gândit și la întrebarea, pe care i-ai pus-o lui Bill Gates – „cum scăpăm de săraci per ansamblu” și am un răspuns / comentariu despre asta pentru tine… Când pot să te sun să discutăm?” (document)

Poate chiar le pasă și discutau ca la TED, despre eradicara sărăciei. Poate chiar era vorba de secretare și aspirante la actorie. Poate au fost înțeleși greșit, ca Bill Gates în celebra filmare despre încetinirea creșterii populației „dacă facem o treabă bună cu vaccinurile…”.

În alte contexte, nu par interesați să ajute masele. Într-o înregistrare audio din dosar, Jeffrey Epstein îl consiliază pe Ehud Barak cum să se îmbogățească după ieșirea din politică. Îl învață să înceapă făcând o listă cu toți care îi sunt datori. Iar de la aceia să vadă cum poate trage beneficii. (Anterior, a fost șef al serviciului secret al armatei și premier în Israel.) Pare o schemă larg răspândită: Obama, soții Clinton, Tony Blair au devenit multi-milionari din discursuri plătite de corporații, consultanță și cărți, după ce n-au mai fost în funcție. O formă „decentă” de disimulare a unor șpăgi pentru servicii făcute în timpul guvernării.

În uriașa arhivă, există un document foarte important, pentru că e o sinteză a originilor și naturii rețelei. De astă dată, nu e vorba de un e-mail, ci de un document al FBI, cu clasificarea „secret”, care pune cap la cap informații. Prima secțiune e dedicată mărturiilor unor surse despre Susan Desmond Hellmann, directoare în fundația „Bill și Melinda Gates”, care a fost în conducerile unor corporații ca: Facebook, Pfizer și Google.

În timpul divorțului soților Gates (spune documentul) doamna Hellmann s-a panicat că vor ieși la iveală lucruri neplăcute despre legătura lui Bill Gates cu Epstein și a demisionat pe motiv de boală. Dar când a văzut că dezvăluirile grele întârzie, „s-a însănătoșit miraculos” și a apărut la o reuniune a Alpha Group, cerc al politicienilor și milionarilor „extrem de bogați”. Iar în 2020 (anul „pandemiei”) s-a alăturat conducerii Pfizer și a devenit consultat la Google Ventures. (Prescurtările incluse în citatul de mai jos înseamnă „document doar pentru uzul oficialilor”, respectiv „sursă – persoană din SUA”.)

„Comportamentul ei ne arată că mai e ceva „întunecat”, nescos la suprafață de presă, de care Hellmann știa.”

„Sursa a fost în reședința lui Epstein și crede că el era „un construct”, care juca un rol. Mai precis, Epstein derula o operațiune sponsorizată de statul Israel de colectare de tehnologie și extorcare. Această aserțiune e susținută de două variabile:

1. cine îi erau binefăcătorii și asistenții; 2) în ce activități era implicat.

Dat fiind numărul de secrete de care știa Epstein, nu e o surpriză că n-a rezistat mult după ce a fost pus în custodie.”

 

 

Urmează un pasaj mai amplu, tot cu mențiunea secret, care de astă dată nu mai e atribuit unei surse. Ci e o sinteză redactată chiar de ofițerii de la FBI:

„Epstein a început cu două surse principale de bani: 1) Epstein era foarte apropiat de Ghislaine Maxwell în toate privințele, legale și ilegale. Tatăl ei, Robert Maxwell, a fost un agent secret israelian (Mossad) foarte bogat, care a murit în anii 1980 (în noiembrie 1991, n.t.) după ce a căzut peste bordul unui yacht. Dar mulți cred că a fost asasinat.

(Ghislaine) Maxwell era foarte apropiată de Epstein și e în prezent judecată pentru că l-a ajutat să racoleze fete tinere pentru a face sex cu vizitatorii proprietăților sale. Operațiunea lui Epstein a atras unele din cele mai puternice și influente persoane din lume la el acasă, unde au avut ocazia să facă sex cu fete tinere în situații extravagante. Acestea ar fi fost filmate cumva și folosite pentru a controla și extorca pe viitor pe cei necooperanți.

2) Miliardarul american Leslie Herbert Wexner, fondator al firmei Limited Brands, e născut în SUA din părinți de origine ruso-evreiască. Wexner a format legături strânse cu Epstein în anii 1980 și a devenit principalul lui binefăcător. Wexner l-a lăsat pe Epstein să îi conducă afacerea dintr-una din casele lui.

Cu sursele sale misterioase și aparent nesfârșite de fonduri, Epstein a devenit unul din cei mai mari donatori în tehnologia de vârf, dezvoltată la Harvard și MIT. Ca urmare, a primit acces total la facilitățile de cercetare. Epstein a fost reprezentat de profesorul de la Harvard Alan Dershowitz, care e un evreu susținător fervent al sionismului, suspectat de legături cu Mossad.”

Interesul pentru tehnologie e evident din multe convorbiri. În această secventă audio inedită, Jeffrey Epstein îi spune lui Ehud Barak de Peter Thiel și firma lui, Palantir, apărută cu sprijinul CIA. La data respectivă, n-aveau idee nici cum se scriu corect numele patronului și firmei respective, care e creată împreună cu Alex Karp, evreu obsedat de cabala. Dar Palantir urma să fie masiv implicată în războaiele duse de Israel, folosind inteligența artificială pentru selecția țintelor. Tot Epstein îi spune cât de important e și investitorul Marc Andreesen, un alt tehno-oligarh, despre care am scris anterior.

Numele lui Ronald Lauder, președintele Congresului Mondial Evreiesc, apare în arhivă de peste 900 de ori. Sunt consemnate apeluri telefonice (doc) și întâlniri la masa de prânz, după micul dejun luat cu principalul sponsor, Leon Black (doc). Unele sunt din 2017, când faima negativă a lui Epstein era globală. Dar Jeffrey pare mic pe lângă el, pentru că cele mai multe urme sunt de la discuții cu secretara lui Lauder, pentru ore libere pe agenda întrevederilor. Recent, Donald Trump l-a anunțat pe ginerele lui Ronald Lauder la șefia Rezervei Federale, instituția care tipărește dolarul. 

când Jeffrey a făcut istorie

Jeffrey Epstein a avut câteva persoane, care l-au introdus în anturajul celor mai frumoase femei din lume. S-a folosit nu doar de averea și vila mentorului său de la Victoria’s Secret, Les Wexner, dar într-o vreme se recomanda ca agent de modelling pentru celebrele defilări cu top-modele în desuuri. Peggy Siegal l-a introdus în cercurile de la Hollywood. Era o persoană, care cunoștea pe toată lumea în cetatea filmului. Avea o agendă cu 30.000 de date de contact din show-biz, petrecerile ei erau ca decernările de Oscaruri. Afacerile sale publicistice și de marketing au avut de suferit după ce s-a aflat că l-a adus între vedetele de cinema.

În 2010, J.E. are un schimb de mesaje cu Peggy Siegal, pregătind să se vadă la petrecerea de Yom Kippur. El îi scrie că vor fi: avocatul Alan Dershowitz, miliardarii Glenn Dubin și Mortimer Zuckerman. Ea îi răspunde amuzată: „Deci 100% o noapte evreiască?” (..) Dar mai sugerează alți invitați, ca faimosul ziarist Charlie Rose și vedeta de film Jane Fonda. „Noua mea prietenă cea mai bună. Nimic nu se compară cu una care ura evreii, care acum are iubit evreu.” (doc) Jeffrey îi răspunde că vor fi și destui ne-evrei, „WASP sclipitori de la JP Morgan”. (Acronimul se referă la „protestanți albi anglo-saxoni”.)

Cei doi miliardari pomeniți au avut un rol important în ascensiunea lui Epstein. Soția mogulului imobiliar Glenn Dubin, care a fost Miss Suedia în 1980 și prezentatoare de modă, a fost mulți ani concubina lui Epstein. Mortimer Zuckerman are mari investiții imobiliare și a deținut publicații progresiste ca The Atlantic și New York Daily. Iar între fostele concubine ale lui s-a numărat și Arianna Huffington, fondatoarea Huffington Post, un bastion al presei woke. Zuckerman a fost președinte al Conferinței Marilor Organizații Evreiești din SUA, colaborator al președintelui Bush și între donatorii majori ai universității Harvard, unde avea și Epstein un birou.

Forbes scrie despre sursa averii lui Jeffrey Epstein într-o sinteză. Din care rezultă că în momentul presupusei sinucideri avea o avere de 600 de milioane de dolari. Majoritatea ei trecuse printr-un off-shore al lui din Insulele Virgine Britanice, care a avut încasări de 800 de milioane. Încasările directe de la clienți, care erau cam jumătate, veneau de la vreo cinci miliardari evrei pentru așa zise servicii financiare. În frunte era Les Wexner (vânzătorul de chiloți de damă) de la care au venit 200 de milioane, Leon David Black (cu fondul de investiții Apollo), cu 170 de milioane achitați, Glenn Dubin, cu 15 milioane; apoi soții Arianne și Benjamin de Rothschild, cu plăți de 25 de milioane. De la Mortimer Zuckerman, primește 20 de milioane de dolari, într-o tranzacție imobiliară.

În această din urmă tranzacție, apare ca beneficiar al unui comision de 1 milion de dolari un înalt deminitar norvegian. Terje Rod-Larsen e un om care a făcut istorie. Ca reprezentant al Norvegiei la ONU, a avut un rol determinant în semnarea Acordurilor de la Oslo din 1993 și 95. Atunci s-a crezut că sunt mult așteptata pace între Israel și Palestina. Sub patronajul lui Bill Clinton, au fost semnate de Yasser Arafat și Yitzak Rabin, premier asasinat ulterior pentru asta de un extremist sionist (chiar în anul semnării celui de-al doilea acord). Tot atunci, Clinton era destabilizat de scandalul sexual cu stagiara Monica Lewinski, cea cu rochia albastră, pătată de Bill. Larsen a fost trimis ca emisar în Israel și Palestina de doi președinți ai ONU, Boutros Ghali și Khofi Anan.

(sursa: fotograful Casei Albe, Vince Musi)

În spatele scenei, atât Clinton cât și Larsen erau foarte apropiați de Epstein, care a contribuit masiv la averea diplomatului norvegian prin mai multe afaceri. Wikipedia notează că Larsen a folosit metode mafiote, apelând la Epstein, pentru a-l determina pe un armator să îi vândă la jumătate de preț un apartament. Proprietarul s-a plâns că cei doi l-au șantajat cu situația familiei lui și prezentându-i fotografii și date despre toate afacerile lui.

În arhiva scoasă la iveală acum apare o intensă corespondență între diplomatul norvegian Larsen și Epstein, care îl corupea să facă jocurile Israelului în cadrul ONU. Între ele, e și un e-mail din 2013, care are atașată o adevărată mapă de presă de aproape 30 de pagini cu articole din ziare și reviste diplomatice pe acest subiect. Titluri de genul: „Cum să negociem cu Iran?” sau „Are șanse SUA în tratativele nucleare cu Teheranul?” sau „Există două Egipt-uri și se urăsc între ele”. (Larsen îi trimitea frecvent asemenea colecții de articole relevante din presă strict despre Orientul Mijlociu.) Majoritatea emană din cercurile grupării neocon, pro-război, cu autori ca Bill Kristol, zona dreaptă a eșichierului, influentă în administrația Bush și, ulterior, Trump.

Dar există și un articol din ziarul de stânga al lui Michael Bloomberg (miliardar, care a candidat la președinția SUA.) Alături de George Soros, e între cei mai mari sponsori ai democraților și în campaniile pentru Obama, soții Clinton și Kamala Harris. Necrologul scris în Bloomberg de Jeffrey Goldberg, se intitulează: „Să ne amintim de Ovadia Yosef, ayatollahul Israelului”. De ce e important? Pentru că ne permite să explicăm și să ilustrăm o noțiune intraductibilă, care apare frecvent în corespondența lui Epstein.

o noțiune intraductibilă

În ebraică și în idiș există un cuvânt care îi desemnează pe „ne-evrei”. La singular, goy, la plural masculin goyim. (Deși e tehnic incorect să îi mai adaugi sufix de plural, o să-l românizăm ca „goyimi”.) În Biblie e tradus prin eufemismul „neamuri” (în engleză, gentiles). E un cuvânt controversat, pentru că poate avea atât sensuri neutre de – „ceilalți”, „popoarele”, „străinii”. Dar a fost treptat încărcat cu multe sensuri peiorative, disprețuitoare, care merg până la „cireadă de vite”. Enciclopediile îi consemnează multiplele sensuri depreciative. Unii merg până la a-l socoti echivalent cu nigger, cu referire la afro-americani.

O ierarhie între evrei și goyim transpare încă din Tora (Vechiul Testament), care introduce conceptul de „popor ales”. Însă acolo era vorba de o alegere pentru o misiune precisă, nașterea Mântuitorului, nu pentru o dominație perpetuă a unora în dauna celorlalți. După demolarea templului de către romani, școlile de gândire ale fariseilor, deveniți treptat rabini, s-au regrupat în diaspora, pentru a produce cărțile componente ale Talmudului. O culegere de dezbateri juridice și comentarii speculative pe marginea Legii, scrisă la mai multe secole după Evangheliile creștinilor, pe alocuri încercând să le combată polemic.

În Talmud, goyim apare cu multiple sensuri peiorative, cu indicații despre cum să li se aplice un dublu standard defavorabil. Vă recomand pentru început un articol mai vechi al meu, intitulat „Ce e sionismul?”. Sunt explicate sensurile multiple ale respectivei ideologii, foarte vehiculate azi. La final, e și o secțiune despre „Celălalt în Talmud”, cu versete relevante și comentariile rabinice pe marginea lor. Nu le mai reiau acum.

În articolul lui Jeffrey Goldberg, trimis de diplomatul norvegian prin e-mail amicului Epstein, apar pasaje edificatoare, ca să înțelegem noțiunea.

„Peste 700.000 de persoane s-au adunat ieri la Ierusalim, să plângă moartea marelui învățat Ovadia Yosef, fostul rabin șef al Israelului și mentorul suprem al partidului Shas. Țara nu a mai văzut o înmormântare de așa amploare. Masa pelerinilor e o mărturie a magnetismului lui Yosef, erudiției lui și operei de ridicare a comunității. (..) Partidul pe care l-a creat l-a făcut un „făcător de regi” în politica israeliană.”

Autorul din Bloomberg din 2013 notează însă că liderul spiritual a avut un rol nefast în radicalizarea societății, în ascensiunea partidelor extremiste. (Care între timp formează coaliția lui Netanyahu.) El consideră că personajul avea vederi „medievale”, care îl pun pe aceeași treaptă cu Ayatollahul Khamenei din Iran.

Când Ariel Sharon a vorbit de retragerea din Gaza, rabinul șef l-a blestemat să doarmă și să nu se mai trezească. Iar enoriașii lui au fost extaziați când fostul premier (el însuși vinovat de grave crime de război) a suferit un atac cerebral și a stat în comă opt ani înainte să moară. În 2005, spusese că până și uraganul Katrina, care măturase America, era o pedeapsă pentru retragerea din Gaza din acel an, cerută de Bush lui Sharon.

„Goyim-ii s-au născut doar să ne servească”, a spus într-o predică din 2010. „În afară de asta, n-ar avea niciun loc pe lume – doar să servească poporul lui Israel”. Despre musulmani spunea: „Sunt proști. Religia lor e urâtă ca ei.”

Ura lui față de palestinieni era evidentă. Vorbind de președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas și acoliții lui, Yosef a spus: „Toți oamenii ăștia răi ar trebui să piară de pe fața pământului. Dumnezeu să-i lovească cu o ciumă, pe ei și pe acești palestinieni.”

Cred că e suficient de ilustrativ pentru a înțelege cam ce forme extreme poate lua acel cuvânt. Desigur, nu toți rabinii și nu toți evreii gândesc așa. Cel care scria articolul mustrător în Bloomberg era tot evreu, la fel ca patronul publicației. Dar sensul disprețuitor e prezent ca posibilă interpretare, atunci când cei din cercul lui Epstein, atât de influenți la scară mondială, vorbesc între ei despre „goyim”. Dacă erau nemți, alți europeni, australieni, presa ar fi luat foc scriind că sunt o grupare de extrema dreaptă, a „supremației albilor”.

Firește, Jeffrey Epstein nu era „ușă de sinagogă”, adică nu părea tocmai un om religios. Însă folosea prejudecăți ancestrale în dialogurile private și în mod limpede își împărțea amicii în „de-ai noștri” și „de-ai lor”. Am arătat într-un articol precedent, cum se mândrea față de un savant cu sumele câștigate din speculații financiare avansate, zicând: „așa face bani un evreu (…) lasă-i pe goyimi să se ocupe de economia reală”.

O amantă cu nume ascuns îi reproșează lui Jeffrey că o tratează „ca pe goyimii pe care nu îi respecți”. Totuși, îi spune de mai multe ori că îl iubește. (document)

Când Steve Bannon e înlăturat de la Casa Albă, Michael Wolff îi scrie lui Jeffrey Epstein încântat de decizie. (Poate neștiind că „naționalistul” Bannon avea o prietenie subterană cu Jeffrey.)

„Război între evrei și ne-evrei. Iar acum evreii câștigă.” (doc)

Ziaristul Michael Wolff e un inamic al lui Bannon și al lui Trump, despre care a scris o carte best seller. Susține că are o sută de ore de interviu cu Epstein în care Trump e desființat. Actualul președinte a încercat să minimalizeze întregul scandal ca fiind o invenție a lui Wolff contra lui.

taxele, doar pentru ceilalți

Un dialog captivant, dar care are nevoie de explicații fiind foarte criptic, e inițiat de Larry Summers. Conducătorul Harvard fusese ministrul de Finanțe al stângistului Obama. Între timp, fusese înlocuit de alt evreu, Steven Mnuchin, ca șef al Trezoreriei sub Trump. (Am văzut într-un articol anterior că Epstein se opunea schimbării lui Mnuchin, zicând că „el e OK”. Discuția de atunci era chiar cu Bannon, cei doi vorbind de schimbarea altui șef de la Fed.)

În 2017, Trump iese cu marele plan de tăiere a taxelor, un sacrificiu bugetar de 1,5 trilioane. Larry Summers făcea mari valuri în presă criticând tăierile de taxe ale lui Trump, cu argumente aproape populiste. Susținea că ele vor avantaja bogații, care deja se folosesc de portițe legale să nu plătească taxe. Și că legea lui Trump face ca societatea să fie mai inegală. Asta susținea în public.

În privat, îi scrie lui Epstein, milionar aflat în paradisul fiscal din Insulele Virgine Britanice,  să îi ceară ponturi:

„Scriu încă un discurs împotriva legii fiscale. Nu vreau să trag cu pușca în beneficiile miliardarilor din Insulele Virgine. Dar caut exemple de acest gen. Zi-mi două.”

Epstein îi răspunde cu ceva despre formularul de deduceri 1031 și alte scutiri pentru burse școlare, colecții de artă și fundații. Dar adaugă despre Insulele Virgine: „sunt un caz special 🙂 Nu intra în asta.” (Adică să nu-l aducă în atenția publicului.)

Summers răspunde dezamăgit, cerând alte ponturi de portițe pentru evitat în mod legal taxele: „Pe astea le știu… trebuie să fie ceva, pentru niște prieteni din Congres.” La care Epstein răspunde:

„Nu mai știu altele… au făcut făcut treabă bună să închidă cele mai multe din ele… cel puțin pentru goyim.”

Uneori atitudinea se ivea și în cele mai mărunte contexte. David Stern, director al campionatului de baschet NBA, plătit cu 9 milioane de dolari pe an, se zgârcea să plătească invitația la un eveniment. Și îl întreabă pe Jeffrey cum să pătrundă în zona VIP. Acesta îl învață: „du-te și tu și socializează pe hol.”
– „Asta e pentru goyimi”, replică dezamăgit Stern. (doc)

fără negrese

Într-o discuție cu Roger Schank, expert în inteligența artificială, Epstein îi reproșează că a ales colaboratori mediocri. „Pamay” e probabil Pamay Bassey o negresă, la care se referă ca la „un simplu birocrat negru”, iar apoi ca „shvartza”. Cuvânt în idiș jignitor la adresa negrilor, pomenind și de „înapoiata Nigeria”. (doc) Roger se scuză că lucrează cu ce găsește, oameni deștepți, dar nu sclipitori. (doc)

În mai multe depoziții culese de FBI de la victime se repetă cerința expresă a lui Epstein, ca fetele să fie albe. De pildă, acest tabel cu datele extrase de la o victimă violată prima dată la 14 ani:

„JE a cerut să nu fie fete negre sau cu tatuaje.”

 

În mărturia altei victime, racolată la 16 ani:

„Își amintește că i-a spus prima dată lui Epstein că are 16 ani și toate prietenele ei au 16 sau mai mult. Cu timpul, a înțeles că dorea fete mai mici de atât. Știa asta pentru că odată (..) a adus o fată de 18 ani și Epstein a turbat. I-a spus să n-o mai aducă. 

Avea câteva reguli pentru fetele aduse în casă, inclusiv: fără tatuaje, fără negrese, fără fete care au avut copii și fără fete prea mature. Epstein dorea fete de vârsta ei și a început să înțeleagă văzând ce îi cerea și cele pe care le respingea.”

Tăcerea presei mari e asurzitoare în privința acestui tip de detalii. Unde e scandalizarea de altă dată a presei feministe? a grupării #metoo, a influencerilor și editorialiștilor, care văd un pericol existențial dacă „extremiștii” flutură un steag… sau dacă scapă cineva un cuvânt zis „rasist” într-un comentariu…

agenta lui Putin

În schimb, curg articolele care strigă: rușii! rușii! E mai „corect (geo)politic”.

Presa din Marea Britanie, America și România a încercat să împacheteze toată rețeaua ca încă o lucrătură a rușilor. Între cele invocate, e și Masha Drokova, fostă activistă într-o organizație de tineret pro-Putin, care a scris și o carte despre asta. (Am pomenit-o într-un articol anterior.) Doar că aceeași presă n-o să arate și acest e-mail din decembrie 2017, în care îi propunea lui Epstein să lucreze doar cu evrei.

„Am găsit un criteriu să găsim oameni deștepți.
Cu cât ești mai evreu, cu atât ești mai deștept. Tu ai zis că ești 98% evreu. Ești foarte deștept. Fostul meu șef era 78% evreu. E super deștept, dar mai puțin ca tine.
Am un prieten/partener de afaceri, care e 99,3% evreu. E nebun de deștept.
Luăm numai evrei, prin relații de rudenie. Le cerem să facă test pe 23&Me. Faci eveniment pentru cine e 98% evreu. De asemenea, toți nu sunt religioși.
Crezi că are sens?”

 

La o așa idee năstrușnică, până și Jeffrey Epstein îi răspunde stânjenit că totuși „sunt oameni inteligenți în toate națiile”. Oricum, „fata lui Putin” părea destul de stângace în tentativa de a-l flata în cel mai deșănțat mod. Și nici nu părea să aibă mare habar despre genetică, dacă își imagina că testele pot indica în felul ăsta o identitate etno-culturală. 

un mistic nebănuit

Sunt și semne că ar fi fost totuși religios. Răspunde cu mici donații către Chabad Lubavitch, la solicitări. Și își salvează un e-mail de la un rabin, cu instrucțiuni de folosire a filacterelor. Sunt un obiect de cult iudaic, constând în benzi negre de piele, care se înfășoară în jurul mâinii stângi și două mici cuburi negre, care se așează pe creștet și pe umăr, în dreptul inimii, inscripționate cu rugăciuni. Apelul din titlu era la o rugăciune pentru armata israeliană: „Pune-ți filacterele astăzi, ca frații și surorile noastre din IDF să fie în siguranță.” (doc)

Purta corespondență cu unii destul de habotnici. De pildă, David Gelernter, un hasidic, care se prezintă public drept conservator. În corespondență folosește substitute superstițioase pentru cuvinte precum „creștinism” și „creștini”. Înlocuiește cu X oriunde ar fi apărut numele lui Hristos (traducerea greacă pentru ebraicul Mesia). Pentru că a-L folosi echivalează cu aprobarea ideii că Mesia de care vorbeau profeții Vechiului Testament a venit deja și nu mai trebuie așteptat altul. (Aceeași superstiție a impus în occident și cuvântul X-mas, în loc de „Christmas”, Crăciun.)

Gelernter e un suporter al lui Donald Trump și un critic al stângismului din universități. E profesor de informatică la Yale și un cercetător în inteligența artificială. Dar Epstein îl cam umilește în dialogurile pe teme științifice și îi explică de sus ceva despre teoria relativității. (doc) Mai e cunoscut și pentru un detaliu biografic: a fost mutilat de una din scrisorile explozive, trimise de teroristul – filosof Unabomber.

 

Apar implicați și în fenomenul ecumenist. Edward Kessler, profesor la Cambridge, îi scrie lui Ghislaine să o anunțe că mama ei va fi omagiată pentru un deceniu de contribuții la strângerea legăturilor între creștinism și iudaism. Elisabeth Maxwell, soția celebrului spion și om de afaceri Robert Maxwell, a înființat în 1987 o revistă dedicată studiului Holocaustului. Și a publicat mai multe cărți importante pe subiect, inclusiv ale lui Elie Wiesel, la editura moștenită de la soț. Edward Kessler a creat la Cambridge mai multe asociații dedicate ecumenismului și primirii de refugiați. (doc)

Jeffrey era abonat la o publicație online, care la un moment dat îi trimite un newsletter de 5 pagini despre „Protocoalele înțelepților Sionului” și cum controversata scriere de acum un secol a ajuns populară în Palestina. (doc)

Preferințele treceau fără probleme peste diferențe, când era vorba de afaceri și răutăți. Epstein avea legături foarte strânse cu mulți șeici și potentați din țările Golfului. Foarte intim îi era sultanul Ahmed bin Sulayem, printre cei mai bogați investitori în Dubai și demnitar în Emiratele Arabe Unite. Acesta îi trimitea orice, de la relatări erotice la informații de spionaj.

În 2010, îi trimite pe mail un articol despre cum șeful Mossad, Meir Dagan, ar trebui demis după scandalul asasinării unor lideri Hamas în Dubai. Dagan a devenit cunoscut românilor prin firma pe care o crease, Black Cube, implicată în scandalul cu tentativa de a aduna materiale de șantaj contra șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, pentru a contracara dosarul cu Benny Steinmetz.

Cu altă ocazie, sultanul are și reclamații de făcut. Îi scrie lui Epstein: „au sosit ucraineanca și moldoveanca. Moldoveanca a fost o dezamăgire, nu arăta ca în poze.”

vedetele de la Hollywood

În mailuri se fac schimburi de invitații la petreceri cu Al Pacino, George Clooney, Roman Polansky (regizor cu antecedente de pedofilie cunoscute), la fel ca Woody Alen. Cu acesta din urmă, Jeffrey face și glume despre pedofilie.

Disprețul față de ne-evrei e extins până și la adresa celor mai faimoși dintre convertiți, ca Madonna. Într-un document apare acest pasaj dintr-un e-mail, care are șters și emițătorul și destinatarul. Limbajul e dur, îl traducem ca atare pentru ilustrarea prejudecăților vehiculate în acest cerc elitistist:

„Am văzut-o pe Madonna la emisiunea evreului Larry King, vorbind de „Qaballah”. Tonții de la Hollywood, mai ales alte nații care vorbesc de lecții de ”Qaballah” de la un vreun escroc de rabin sunt o glumă bună. Larry nu părea amuzat să vorbească de religia evreilor cu o vită. Nu că ar da doi bani pe spiritualitate, nici pe a jidanilor. N-am putut să-mi dau seama dacă Larry era plictistit, nervos sau doar constipat. Rabinul probabil cere o tonă de bani pe aceste „lecții” pentru celebrități credule, care vor să se lipească de identitatea evreiască, fără să se convertească cu adevărat.”

 

idei eugenice

Există mai multe dovezi că unii din cercul lui Epstein aveau idei eugenice de îmbunătățire a raselor prin selectie controlată. O perspectivă, care e respinsă ca scandaloasă de actualul establishment, cel puțin în public. Sau cel puțin pentru țările euro-atlantice.

Într-un fragment de convorbire audio între Ehud Barak și Epstein, fostul premier susține că trebuie adus un milion de slavi din Rusia și Belarus, care să îmbunătățească genetic populația din Israel. Pentru asta, ar trebui renunțat la criteriul avizului dat de rabini pentru apartenența la comunitate, dovedită prin strămoși, pentru cei care doresc să emigreze. E o neașteptată deschidere a granițelor, dar altfel decât pentru Europa:

„Cred că trebuie să spargem monopolul rabinatului ortodox asupra căsătoriilor și înmormântărilor, și pentru definiția unui evreu. Să acceptăm, într-o manieră sofisticată, subtilă, deschiderea porților pentru o convertire în masă la iudaism. E o țară de succes, mulți s-ar înscrie. La început să nu fie o pre-condiție, că nu poți… dar de la a doua generație să se adapteze… sub presiunea societății. Se va întâmpla.

Și putem controla calitatea mult mai eficient decât strămoșii noștri. Sau decât fondatorii Israelului. Care s-au descurcat cum au putut cu valurile de salvare din nordul Africii, țările arabe. Au luat ce a venit, doar să salveze oamenii. Acum putem fi selectivi.

Și cred că putem, cu o minte mai deschisă despre cum poți deveni evreu… Putem să absorbim ușor încă un milion. Îi ziceam lui Putin: ne mai trebuie doar un milion. Schimbă Israelul într-un mod dramatic, cu un milion de ruși.

Și cred că mulți ar prefera. Să fie din Belarus… Multe fete tinere, frumoase ar veni… Înalte, slabe…”

Aici e vorba și de un ușor rasism în interiorul populației israeliene actuale. Care include nu doar cunoscuta varietate de evrei așkenazi (din zona central și est-europeană) și evrei sefarzi (din peninsula Iberică), dar și mizrahi (evrei din arealul arab) și evrei etiopieni (numiți chiar de sursele oficiale „evrei beta”).

Amicii lui Jeffrey citeau și site-ul de extremă dreaptă VDare și își trimiteau articole despre IQ-ul evreilor așkenazi (doc) sau studii despre ADN-ul evreiesc, care îl făceau pe Jeffrey să se gândească la „fenotipul evreiesc”. (doc)

Epstein era abonat la newslettere de profil sau amicii îi trimiteau tot felul de informări, care arată o mare preocupare etno-centrică. De exemplu, articole despre legătura genetică dintre azeri și evrei (doc), inclusiv sublinierea că azerii sunt o comunitate importantă în Iran și Azerbaidjanul o țară cu poziție geostrategică. Altul, cu identitate protejată, îi trimite un istoric al evreilor în Belarus (doc).

Într-un articol pe care i l-am dedicat anterior lui Elon Musk, am notat deja înclinațiile lui transumaniste și conexiunea cu Epstein. Reiau un pasaj de acolo, pentru că unii din savanții menționați atunci reapar cu mesaje și în arhiva desecretizată între timp:

Dintr-un articol mai vechi din The Guardian, aflăm că Jeffrey Epstein dorea să creeze „o super-rasă cu ADN-ul lui”, prin impregnarea a 20 de femei deodată.

Interesul rețelei Epstein pentru savanți e eclipsat de cel pentru politicieni, dar e fascinant. Deși avea doar liceul terminat, Epstein a primit un birou la Harvard, unde sponsoriza cu milioane de dolari departamentul de „Dinamica evoluției”. La fel cum sponsoriza Fundația Mondială Transumanistă.

În cercul proxenetului au fost stele ale lumii academice: fizicianul Stephen Hawking, laureatul Nobel Murray Gell-Mann, care a propus conceptul de quark în studiul particulelor elementare, profesorul de evoluționism de la Harvard Stephen Jay Gould, geneticianul George Church, un pionier al studiului genomului uman și neurologul Oliver Sacks, jucat de Rober De Niro într-o ecranizare a propriei cărți.

Într-o serie de e-mail-uri dezvăluite zilele trecute, Jeffrey Epstein discuta despre posibilitatea creșterii inteligenței negrilor prin manipulări genetice, cu savantul german Joscha Bach. Acesta e implicat în proiecte de fuziune a inteligenței artificiale cu științele cognitive. Discuțiile dintre cei doi erau foarte „incorecte politic” și îl implicau și pe lingvistul stângist Noam Chomsky, care era de asemenea finanțat de Epstein, despre care vorbea elogios.

Bach scria în acele e-mail-uri despre cum femeile și persoanele de culoare sunt defavorizate genetic în unele domenii ale științei, cu avantaje atletice pentru cele din urmă.

Joscha Bach e un pioner al inteligenței artificiale, colaborator al fundației care produce Chat GPT, trecut pe la Harvard, MIT și Intel. Corespondența cu el, dezvăluită acum, are în centru atât AI cât și selecția genetică de tip eugenic. În același mesaj, îi amintește, în trecere, că echipei i-a rămas cam gol contul, iar Jeffrey îi răspunde prompt că rezolvă. Într-un mail din 2018, Bach îi scrie:

„Sunt puține cazuri recente când evoluția ne-a dat ocazia sau a creat presiune ca selecția să fie spre o inteligență mai mare. Cu excepția mutației așkenazilor și a câtorva evenimente similare. Societățile pre-moderne aveau o selecție fatală (adică, dacă erai prost, copiii îți mureau sau rămâneau nenăscuți). Societățile moderne pun bariera reproductivă la a fi în stare să faci sex. Și stimulează indivizii cu IQ mare, în mod disproporționat, să nu aibă copii.

Se pare că Grecia și Roma aveau o societate (împărțită în) clase, care permitea claselor superioare să aibă mai mulți urmași decât clasele de jos. Și o mai mare mobilitate socială pe bază de IQ, decât aranjamentul nostru actual. Societățile medievale încă se foloseau de un bazin de minți excepționale. Dar tindeau să le închidă în mănăstiri și să le reducă numărul de urmași.”

mistică și conștiința inteligenței artificiale

Discuțiile cu el sunt mult mai elevate decât cu majoritatea interlocutorilor din arhivă. În 2017, Joscha Bach îi trimite un eseu filosofic dens de patru pagini. Prima jumătate, e o interpretare foarte stranie a religiei din perspectiva unui ateu evoluționist, ca un „virus al minții”. Acel virus ar fi fost protejat genetic în linia lui Avraam, dar deschis oricui în universalismul creștin. După ce se referă succint la teologia Vechiului și Noului Testament, autorul ajunge la o ipoteză explicativă pentru apariția unei noi teologii iudaice. Detașarea de dogma teologică prin liberalizarea speculativă lasă loc pentru filosofie.

„Mi se pare că mutația medievală a așkenazilor a transformat Dumnezeul evreilor în ceva nou: Dumnezeu a devenit un principiu transcendent, extinzând vectorul unui țel comun dincolo de comunitatea locală, către o țintă în afara societății și a universului. Aceasta a permis slujirea scopurilor comune: adevărul, sensul și integritatea – dincolo de identificarea cu tribul și cultura, dar ocolind afacerile societății feudale.

Conspirația evreiască nu e doar una a familiilor, a tradițiilor culturale, religiei sau geneticii tribale, ci a unor suflete construite asemănător. Și a făcut posibil ca părți semnificative din societate să servească la descoperirea adevărului de dragul adevărului.”

A doua jumătate a eseului virează de la telologie la inteligența artificială și posibilitatea ca ea să fie înzestrată cu o formă de conștiință. Bach laudă performanțele uluitoare ale computerelor de a depăși mintea umană la jocul de Go. Și e încrezător că se vor putea produce cât de curând computere, care să conțină modele de simulare a realității.

„Un computer universal e un sistem care poate implementa toate funcțiile ce pot fi calculate. Toate funcțiile care pot fi aproximate pot fi aproximate de un computer universal, și nu există o modalitate mai bună de a face asta.”

Partea de calcul se va face, dar se va împotmoli în problema conștiinței.  

„Dacă se alocă suficient timp și resurse, pare inevitabil că vom putea crea și un model al funcționării minților noastre. Și inteligența artificială universală s-ar putea să se întâmple mai devreme decât cred cei mai mulți oameni.

Totuși, se va vedea cum conștiința noastră, cu bucla ei subiectivă de acțiune instantanee și percepție asupra prezentului, nu poate să se întâmple în actualitate, și trebuie să fie o falsă memorie a unei narațiuni ficționare, creată de mințile noastre.

Mai rău decât degradarea noastră la stadiul de „zombie filosofic” (un robot fără conștiință, n.t.), vom descoperi că paradigma computațională ne izolează de orice cauză primară a lucrurilor din universul nostru. Iar întrebarea „de ce e ceva, când ar fi putut să nu fie nimic?”, rămâne pentru totdeauna de neatins pentru noi.”