Comentariu la întâlnirea dintre Diana Șoșoacă și Vladimir Putin

Diana Șoșoacă a reușit ceva neobișnuit: să-l facă pe Vladimir Putin să râdă. Lidera SOS a fost singura prezență românească la forumul de la Sankt Petersburg și, într-o intervenție de câteva minute, și-a exprimat admirația pentru președintele rus, care a părut încântat și amuzat să audă lingușelile.

Permiteți-mi să comentez critic prestația (video mai jos). Mă simt oarecum obligat, întrucât i-am luat apărarea Dianei Șoșoacă în multe momente cheie, când puțini au făcut-o. Dar i-am taxat și desele ieșiri în decor.

Am spus de pe 6 octombrie 2024, că interdicția de a candida din partea CCR, marchează sfârșitul scurtei democrații post-decembriste și intrarea într-un regim nedemocratic condus din afară. N-am fost din numeroșii suveraniști cu memorie selectivă, care s-au trezit doar de la „turul 2” și nedreptatea făcută lui Călin Georgescu, sărind cu încăpățânare peste acel precedent.

Am demontat făcăturile de dosare pentru delicte de opinie făcute atât ei cât și lui Călin Georgescu, remarcând diferențele de poziționare față de acesta și George Simion. Cei doi sunt adepți ai continuității supunerii față de Israel și Statele Unite, iar între timp au dat suficiente dovezi pe înțelesul oricui că sunt și deschiși la colaborări cu partidele de la guvernare, pentru menținerea sistemului actual.

Am taxat și abuzul făcut în Parlamentul European, când i s-a ridicat imunitatea tot pentru opinii. Diana Șoșoacă e vocea cea mai curajoasă dintre parlamentarii actuali, cu cele mai puține compromisuri. Dar stilul jalnic în care și-a ambalat multe din intervenții au ridicat inclusiv suspiciunea dacă nu are și rolul involuntar de a discredita ideile naționaliste.

Sunt total împotriva felului grobian în care e atacată la persoană, pentru cum arată, fără a-i fi discutate ideile. Acest gen de linșaj, permis doar în cazul ei, care a mai fost exersat recent la cote mai mici pe Viorica Dăncilă și Elena Udrea, e anormal și nu face cinste bărbaților și femeilor care îl practică. Mai ales că vine de la cei care se cred parte din crema societății, educați, feminiști, „pro-europeni”.

Mai adaug și că partidul pe care l-a creat, mai mult ca fan-club decât ca organizației viabilă, a produs tot rezultate contradictorii. Pe de o parte, s-au strecurat în parlament, în cârca ei, oportuniști grețoși gen Luis Lazarus și alții neștiuți. Care au trădat-o după ce și-au văzut sacii în căruță, ca dovadă că partidul nu mai are grup parlamentar după hemoragia de membri.

Dar tot Șoșoacă are meritul de a fi tras în parlament persoane remarcabile, care n-ar fi fost primite la alte partide. Cum sunt Miron Manega, ziaristul care a formulat proiectul de anulare a legilor cenzurii. (Pe care toți de la putere și o parte de la AUR nu l-au votat în Senat.) Și Tudor Ionescu, activ pe tema importantă a migrației. Cu această necesară introducere:

impresiile despre prestația la Sankt Petersburg.

În sine, e un lucru bun prezența la un forum organizat de cea mai mare țară de pe glob, cu care geografia (și extinderile ei din ultimul mileniu) au făcut să ne învecinăm. Ar trebui să căutăm să ne protejăm interesul național, nu ce ne dictează puterile dominante. Și să încercăm să reînnodăm relații diplomatice și comerciale cu Federația Rusă.

Dacă Statele Unite poartă negocieri cu Rusia și președintele Trump vorbește prietenește cu Putin, e o prostie imensă noi să rămânem încleștați pe picior de război. Vede oricine acest adevăr simplu: marile puteri se înțeleg peste capul nostru și sunt dispuse să ne tranșeze sau să ne dea la schimb, ori să ne folosească pe post de carne de tun în războaiele lor. E un statut extrem de periculos, din care trebuie să ieșim cât mai curând, formulându-ne propria politică externă.

Asta nu înseamnă schimbarea unui stăpân cu altul. Era bine ca România să aibă emisari oficiali la conferința internațională organizată de Rusia. Nu să expulzeze diplomați.

Deja înainte să dea ochii cu Putin, Șoșoacă a făcut o gafă, pe care am consemnat-o, afișându-se cu Ilan Șor, un escroc condamnat la 15 ani de închisoare pentru fraude bancare. E un personaj care susține cu bani partide nu doar euro-sceptice, moldoveniste, dar ostile României. Iar pozându-se cu el, Șoșoacă nu face decât să dea apă la moară propagandei oficiale că oricine critică UE sau SUA e plătit de ruși.

În sala de plen, europarlamentarul a avut oportunitatea să îi adreseze o întrebare lui Vladimir Putin, din miile de participanți. N-a fost o întrebare, ci mai curând o declarație de iubire. Adică partea română a participat, dar nu ca să spună ceva din propria perspectivă, ci pentru a face plecăciuni marelui cârmaci.

Șoșoacă a vorbit într-o engleză mai fluidă decât a lui Nicușor Dan sau Călin Georgescu, presărată cu câteva greșeli de emoție. (A spus că România conduce comisia de la Bruxelles, când încerca să spună invers.)

De remarcat, tonul foarte calm și prietenos, plin de zâmbete. De ce nu se stăpânește să vorbească așa tot timpul, fără să se dea în stambă!? Că ar avea numai de câștigat și inteligența i-ar permite să convingă mult mai multă lume cu argumente, dacă ar renunța la zbierete și blesteme… De data asta a fost îmbrăcată sobru, fără batic de florăreasă sau costume de folcloristă.

N-a mai făcut scandal și panaramă, cu botnița de câine, pe care a purtat-o în Parlamentul European, la ani de zile după plandemie. Deși motive erau și la Sankt Petersburg pentru acel gen de protest simbolic: și Putin a fost pandemist, și el a închis lumea în case și a forțat vaccinarea cu Sputnik. Iar la figurat, și regimul de la Moscova pune botniță rușilor, având deținuți de conștiință chiar pentru așa zisul extremism de dreapta.

În scurta intervenția în fața președintelui rus, Diana Șoșoacă i-a spus că:

„Românii nu vă urăsc, românii vor pace cu Rusia, nu vrem să ajutăm Ucraina, să le dăm bani și arme, dar din păcate, România e conduce (sic!) de la Bruxelles”.

Chiar dacă se poate spune că n-are mandat să vorbească în numele tuturor românilor, întinderea unei ramuri de măslin e un lucru bun. Nu e „trădare de țară”, cum sar cei spălați pe creier de propagandă să spună. E chiar un serviciu adus țării, presupunând că un eventual război ar putea fi evitat cu declarații împăciuitoare.

Da, e adevărat că România e condusă din afară, în direcția războiului și că mulți români s-au săturat să susțină acel război cu sume care nici măcar nu le sunt divulgate.

„Nu vă pot transmite un salut călduros și din partea președintelui, pentru că nu avem un președinte. Din punctul nostru de vedere. Reprezint SOS, care e partid parlamentar și euro-parlamentar, și singura opoziție în România.”

Chiar dacă legitimitatea lui Nicușor Dan e umbrită de faptul că a câștigat alegeri semi-democratice, nu era cazul să aducă pe tapet în străinătate teme de politică internă. Iar Putin i-a dat de înțeles exact asta, subtil, când și-a început răspunsul chiar spunând că nu va comenta subiecte de politică internă ale României.

Apoi Diana Șoșoacă s-a lăudat că nu l-a lăsat să vorbească pe Volodimir Zelenski în parlamentul României și l-ar fi dat afară. Ceea ce e o exagerare, ca să nu-i zicem o amintire cam gogonată. Mai mult l-a bruiat. Sigur, a smuls ceva aplauze de la rușii din sală pentru acea ispravă. Dar de ce ar fi de laudă să nu lași pe cineva să vorbească într-un parlament!?

Dacă îl consideri pe Putin un interlocutor viabil, nu văd de ce n-ai sta de vorbă și cu conducătorul Ucrainei. Sunt multe de reproșat bizarului personaj Zelenski, care are o mare vină în prelungirea războiului. Acel război, care nu a început cu invazia rusă din 2022, are mulți vinovați, din față și din culise. E lipsit de onestitate să faci doar din unul din cei doi lideri vinovatul și pe altul să-l consideri imaculat. Dacă militezi pentru pace prin diplomație, ar trebui să ai aceeași deschidere să stai de vorbă și cu Putin și cu Zelenski.

La secvența cu alungarea lui Zelenski, Putin a zâmbit foarte satisfăcut. Deci, măcar captarea bună-voinței s-a făcut mai cu succes decât la tentativele lui Nicușor Dan de a da mâna cu Trump, strecurat printre agenți de pază.

„Și vreau să vă transmit din adâncul inimii românilor și europenilor care gândesc mult (sic) și care au creier, că vrem să cooperăm cu Rusia. Nu suntem dușmani. Sunteți cea mai mare țară din lume, una din cele mai mari economii.

Vă admirăm pentru forța dumneavoastră. Și admirăm întreg poporul rus. Și vrem să vă felicităm pentru tot ce ați făcut și faceți, pentru acest forum. Felicitări și e o lecție pentru Uniunea Europeană.

Sper că în timp scurt nu o vom mai avea pe Ursula von der Leyen ca președinte a Comisiei Uniunii Europene. Vă mulțumesc atât de mult!”

Propunerea de cooperare cu Rusia e una rațională și bine venită. E ceva ce se poate face și din interiorul UE și NATO, cum fac și alte țări din Europa, care au păstrat raporturi mai rezonabile.

Dar ea putea fi formulată și fără potopul de felicitări și bezele pentru Putin, periat ca un sultan la Înalta Poartă. Ce-a făcut așa grozav Putin de merită atâtea felicitări!? Provocat de extinderea NATO și abuzurile ucrainene contra minorității ruse, e totuși cel care a decis să escaladeze confruntarea la un război cum nu s-a mai văzut în Europa de la al doilea război mondial încoace.

În acel război au murit sute de mii de est-europeni ortodocși, într-o perioadă în care Europa e invadată de milioane de înlocuitori de pe alte continente, aduși cu concursul conducătorilor din fiecare țară și ai UE. Măcelul prelungit din Ucraina nu e ceva glorios sau care să merite laude. Felul dubios în care e tărăgănat de patru ani, ridică mari semne de întrebare că e coordonat cu cei care au orchestrat și operațiunea pandemică, pe care a întrerupt-o brusc.

În modul cel mai cinic, a relansat industria militară globală, când cea civilă nu mai mergea, continuând să tureze motoarele îndatorării și inflației. Deocamdată acesta e singurul efect concret, în afară de distrugere, morți, schilodiți, orfani, văduve, milioane de refugiați, care s-au revărsat inclusiv în România. De ce-ar trebui să-i mulțumim pentru asta lui Putin!?

În răspunsul dat liderei SOS, Putin i-a întors amabilitățile. Înainte să înceapă să vorbească, a pufnit în râs (probabil la gesticulațiile pe care Diana continua să le facă spre public). 

„Vă mulțumesc foarte mult. Nu pot și sincer nu vreau să comentez aspectele de politică internă ale României. Dar, cum a menționat vorbitorul din Arabia Saudită, Rusia e în mare parte ortodoxă. Ei bine, și România e o țară ortodoxă. Deci mesajul meu e să transmiteți cele mai calde salutări și urări de bine, întregului popor ortodox al României.”

Sigur, mesajul de politețe e pozitiv. Mai ales în condițiile în care mulți conducători ai Europei de azi se feresc de moștenirea creștină a continentului, când nu au la vedere un program de descreștinare. Asta nu înseamnă că Putin ar fi un far al ortodoxiei. Așa cum am arătat, sutele de mii – poate milioanele – de bărbați care sunt uciși sau mutilați de războiul pe care îl poartă sunt preponderent creștin-ortodocși.

„Davosul rusesc”

G4 Media scrie foarte critic pe marginea evenimentului, remarcându-i decăderea. Pe vremuri era un fel de Forum Mondial de la Davos, la care participau lideri de primă mărime: Jean Claude Juncker (președinte al Comisiei UE), Ban Ki Moon (secretar general ONU), Xi Jin Ping, Angela Merkel, Emmanuel Macron, Narendra Modi, Shinzo Abe, Matteo Renzi, Antonio Guterres. Tot acolo veneau directori de mari corporații: Boeing, Goldman Sachs, Shell, Siemes.

Dar acum reuniunea e boicotată de liderii occidentali. Au fost totuși vice-președintele Chinei, Han Zheng, prințul Abdulaziz bin Salman al Arabiei Saudite, un reprezentant al partidului german AfD, comentatorul militar Scott Ritter. Ar fi fost în preajma evenimentului și proxeneții virtuali Frații Tate, scăpați de arestul din România prin intervenția Casei Albe.

Pe lângă Ilan Shor, Diana Șoșoacă s-ar mai fi afișat și cu fosta parlamentară din Republica Moldova, Marina Tauber, tot de origine evreiască, și ea cu o condamnare dictată în lipsă, de 7 ani și jumătate pentru finanțare ilegală a partidului. Afișarea cu cei doi e un prejudiciu de imagine pentru Șoșoacă, fiind doi îmbogățiți din corupția tranziție, nu niște disidenți ai regimului Maia Sandu, care are manifestări tot mai anti-democratice.

În concluzie, Diana Șoșoacă s-a prezentat la fel de supus la tronul lui Putin, cum se prezintă și politicienii „pro-occidentali” la ambasadele SUA, Israelului, Franței, Germaniei, Austriei, Olandei, Suediei șamd. Și primele două din enumerare fac crime de război pe scară mare, fără ca politicienii noștri să se sfiască să le frecventeze. Dacă mai vertical de atât nu se putem prezenta, măcar să avem o pluralitate de vasali. Iar dacă diplomația ne ajută să evităm un război al nostru, ar trebui să o folosim. Deocamdată, atât s-a putut.