Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări

Justiția ca poliție politică. Prin publicarea motivării interzicerii candidaturii Dianei Șoșoacă, CCR a căzut de la abuz la penibil

După ce a comunicat cu poporul „pe surse”, Curtea Constituțională a ieșit cu textul motivării respingerii candidaturii la președinție a Dianei Șoșoacă. După ce democrația post-decembristă fusese deja ucisă și îngropată de abuzul de sâmbătă seara, nu era de așteptat că vor putea drege busuiocul cu o expunere de motive. Dar mă așteptam la un text rece, birocratic, care să invoce laconic eventuale articole de legi. Nu mă așteptam să citesc ceva atât de comic, de lung și de aberant, un adevărat delir cu atacuri la persoană, zvonuri și presupuneri.

De fapt, textul amplu n-are nicio tangență cu un act de judecată. Ci seamănă izbitor cu un dosar de urmărire întocmit de fosta Securitate unui „dușman al poporului”. Vă rog să aveți răbdare să râdem împreună citind acest delir juridic stupefiant. Vă asigur că merită.

Documentul de 16 pagini de reproșuri la adresa Dianei Șoșoacă e însoțit de încă 5 pagini scrise împotrivă de judecătoarea Iulia Scântei, membră a CCR. Aceasta nu doar justifică de ce a votat împotrivă (votul a fost 5 la 2). Dar face observații incredibil de grave despre abuzul pe care Curtea îl face, despre ilegalitatea unei asemenea sentințe și implicațiile ei pentru stat. Voi rezuma la final și argumentele doamnei Scântei. Dar stilistic nu pot să nu remarc ce contrast e între raționamentele puerile și aberante din textul însăilat de majoritatea din CCR (sau livrat ca atare de vreun serviciu secret), și profunzimea textului părții învinse la vot. Prin acest procedeu romantic al antitezei, cu cele două texte în opoziție totală, documentul de 21 de pagini devine curată operă de artă! Deci putem spune că democrația noastră a murit frumos, a murit de râs.

așadar, de ce au respins-o pe Șoșoacă!?

Din prima pagină a motivării nu aflăm nimic relevant, decât că se judecă o contestare depusă de „doamna Amalia Bellantoni”. Te aștepți să vezi ce-i reproșează „doamna cu tigaia” de la protestele din pandemie. Și apoi curtea să delibereze dacă se susțin acuzele sau nu…. nu? Aiurea. Tot ce aflăm e că petenta a reclamat că unele semnături prezintă unele similitudini…. Atât. Acuză pe care CCR o lasă în coadă de pește, fără să ne zică nici dacă s-a dovedit, nici dacă ba (pentru că oricum nu era de competența sa, ci a BEC, instituție de la care dosarul primise viza.)

De la această firavă contestație, judecătorii fac o piruetă prin care ne spun că acelea sunt criterii de formă, dar ei se vor referi în cele ce urmează la fond.

Teza lor de căpătâi e că au de apărat „valorile democrației” – prin cel mai anti-democratic mod cu putință: împiedicarea de alegeri libere. Și că aceste „valori” nu pot fi concepute fără Uniunea Europeană și NATO. Cea din urmă e invocată hilar prin expresia latină „manu militari” (cu mână armată), ca un fel de garant al lui „democracy” cu armele și bazele militare americane. Deci e fără ocol descris un regim de ocupație cu o democrație supervizată de o juntă constituită din pușcași marini, care ne apără sfânta democrație să nu ne-o ia rușii.

 

Tema cu cele două – NATO și UE – se va regăsi obsesiv în textul lor, deci mă simt obligat să explic în locul lor baza firavă pe care și-au construit„raționamentul”. România a aderat la UE abia în 2007 și, evident, a avut Constituție încă din 1991, cu mici amendamente ulterioare. În textul Constituției există două articole despre cele două instituții supra-naționale: 148 și 149. În ele sunt referiri mai mult tehnice, aproape banale, despre cum aderarea se va face prin legi votate de Parlament. (Sunt amendamente care datează dinainte de intrarea propriu-zisă!) Și alte sub-puncte despre cum tratatele pe care le vom semna vor avea prioritate în fața unor legi interne, despre cum vom putea adopta moneda euro în locul leului. Despre NATO se spune doar că vom adera tot prin votul Parlamentului. Atât și nimic mai mult!

Nu reiese de nicăieri că NATO și UE sunt scopul pentru care s-a născut poporul român și pentru care s-a constituit statul. Nu reiese că fără ele nu mai avem valori de niciun fel, devenind un loc viran și un vid axiologic. Nu scrie că toți cetățenii sau demnitarii trebuie să facă ceva special față de acele organizații – să le iubească, să le slujească, să li se supună necondiționat. Nimic de genul. Fac precizarea pentru că am impresia că judecătorii Curții au mizat tocmai pe această necunoaștere a Constituției de către cetățeni când au respins un candidat pentru orice motiv în legătură cu cele două organizații.

Dacă citiți cele două articole pomenite din Constituție, vi se va părea cu atât mai absurdă prima motivare sugerată pentru respingere. Anume: „lipsa atașamentului la valorile constituționale”. Deci CCR pune semnul egalității între NATO & UE și însăși esența Constituției României. Cine nu e cu ele, n-are valorile noastre. Cel puțin nu e atașat lor.

Cerința atașamentului e orwelliană. Ți se cere nu doar să-l respecți pe Fratele cel Mare, să te temi de el. Dar să-l și iubești. E o aberație ce nu trebuie bagatelizată, pentru că vine în prelungirea ideologiei neo-marxiste, care cere pedepse pentru „discursul urii”. Așadar, ți se cere să dovedești că iubești democrația, prin a arăta că iubești NATO, o structură războinică din care țări democratice ca Austria, Elveția, nici nu visează să facă parte. Cum poți dovedi că nu urăști? Nu poți. Asta decid „instanțele”. Și dacă n-ai atașament – ești „contrar Constituției” deci, dușman al poporului.

După care încep acuzele concrete din dosarul de urmărită a pârâtei Șoșoacă. Încep bine, cu o formulă dragă lui Stalin: „e de notorietate că…” (Stalin avea formula „se știe că…” prin care era scutit să mai demonstreze ce-i trecea prin cap.)

Nu e grozav că o instanță care nu te citează și nu-ți dă drept de apel și contestare, își începe rechizitoriul cu o concluzie extrasă dintr-un zvon!? „Se menționează” (de către cine!??) „că este de notorietate comportamentul doamnei…”. (Adică? Toată lumea a auzit de ea. Deci e vinovată.)

A doua acuză a inchiziției staliniste e că Șoșoacă a fost cu soțul (!) invitată de onoare la o recepție la Ambasada Rusiei. (Ce treabă are soțul, de care a divorțat deja…. „lucru de notorietate”, ca să-i citez) cu Ambasada și cu Președinția!? Scrie în vreo lege că n-ai voie să mergi la o ambasadă înainte să candidezi? În ce articol, ce paragraf!? Dar cum sunt lăsați să candideze cei care au fost la alte ambasade!?

După care CCR ne povestește un vag „scandal la Palatul Parlamentului”. (Când!? În ce zi!? Cu cine a fost scandalul!?) Oameni buni, e text juridic, în baza căruia s-a decis cine să NU fie președintele României, nu bârfă la o cafea! Acești oameni primesc lefuri nesimțite și pensii de belferi ca să scrie că au auzit de un scandal la televizor!!

Mai mult, ni se spune că Șoșoacă (în acea zi neprecizată) „a avut calitatea de agresoare”. (Pe cine a agresat!? Ce instanță a decis că a fost ea agresoare și nu agresată!? Sau dacă a existat o agresiune…)

Culmea, chiar în fraza imputată la presupusul scandal, „agresoarea” se plânge că nu e destulă democrație în România. Deci militează pentru „valorile democratice”… E de-a noastră, nu?

De la scandalul misterios, rechizitoriul CCR trece la relatarea celui cu Gorraci de la Rai Uno. În continuare sunt stupefiat că instanța cea mai înaltă a țării mele redactează elucubrații pe baza unor lucruri văzute la televizor.

Fără cea mai vagă probă și prezumție de nevinovăție, Curtea speculează că Șoșoacă a agresat și răpit niște persoane. E o acuză șocant de gravă, nedovedită de nicio instanță. Diana Șoșoacă n-a fost condamnată pentru răpire nicăieri pe glob. Știu că fostul soț a fost judecat pentru disputa cu polițistul și am impresia achitat sau a primit o pedeapsă minoră. În tot cazul, nu ea.

Ditamai Curtea Constituțională se apucă să relateze ce a strigat Șoșoacă la soț: „Silviu, încetează!” (Ce relevanță are asta și ce dovedește!? Că nici nu îi e defavorabilă. A intervenit pentru calmarea unei alte persoane. Ce e neconstituțional în asta!?) Dacă oprim oamenii pentru insulte sau scandaluri să candideze, cum l-ați validat pe Băsescu, stimați judecători!?

Mai grav, Șoșoacă ar fi zis: „nu dau doi bani că sunteți (de la) presă”. Bravo ei. Nici eu nu dau. (Scandalul avea loc în casa ei, chiar nu valora nimic calitatea musafirilor pentru ce aveau ei de împărțit.)

La patru ani de la farsa Covid, cineva încă îi mai reproșează că a făcut deranj în pandemie. Că a întârziat vaccinul de pe urma căruia între timp au murit sau au fost îmbolnăviți atâția oameni. Pe ce lume trăiesc bezmeticii ăștia!? Și în ce lege scrie că nu poți candida dacă n-ai crezut în Covid, dacă ai întârziat vaccinarea sau ai incitat la revoltă!? Nu e dreptul cetățeanului de a protesta față de îngrădirea libertăților!? Unde a fost curtea când era sechestrat în casă un popor întreg pentru o răceală!? Cum ne-a apărat Curtea sau UE sau NATO drepturile și „valorile” atunci!?

Ia să mai vedem: de ce nu mai are voie Șoșoacă să candideze!?

 

Că a contribuit la „diseminarea propagandei ruse prin discreditarea NATO, fapt ce a pus România într-o poziție dificilă la nivel internațional”. Vasăzică a discreditat NATO. Păi, iertați-mă, dar dacă organizația aia de milioane de militari e discreditată de vorbele unei singure femei, nu face nici cât o ceapă degerată.

Și în ce constă discreditarea? Că a zis că România va fi veșnică după ce Europa (în sensul de UE) va dispărea? Să sperăm că așa va fi – nu văd de ce ar trăi România mai puțin decât o organizație creată acum câteva decenii, care se transformă într-o închisoare a popoarelor. Și cum adică a pus țara într-o situație dificilă!? Au râs de noi „partenerii occidentali” că o avem pe Șoșoacă? Din nou…. în ce articol din Constituție e sintagma „partenerii occidentali” și obligația candidaților să îi facă pe aceia să se simtă cumva!?

De la acuze bazate pe zvonuri și secvențe video filmate cu telefonul, Curtea trece direct la calomnie. O descrie pe candidată ca „instabilă”. Termenul medical nu a fost dovedit de nicio clinică. E ca și cum o Curte Constituțională ar declara-o nebună.

I se reproșează că a primit un premiu de la publicația Sputnik. Din nou… în ce lege scrie că nu poți candida, dacă ai primit premiu de la Sputnik!? Și ce control are un candidat ca să NU primească premii de la un site!?? Cum se poate opune?

Acuza care li se pare grea de tot judecătorilor inchizitori e că Șoșoacă a cerut ieșirea din UE. Păi în acest caz, ce facem cu toți politicienii britanici, care au susținut și pus în practică BREXIT? Ei sunt în afara valorilor democratice? Mai pot candida la vreo funcție în țara lor, în opinia „onoratei” curți!?

Tot delirantă e și acuza că Șoșoacă a jignit NATO când a descris-o ca pe organizația „cea mai agresivă, periculoasă și potențial distructivă…” Unde-i neadevărul? Milioanele de morți din Irak, Serbia, Afganistan…. stau mărturie. Dar ce lege interzice candidaților să își exprime opinia despre o organizație militară supra-națională!?

Tot un delict de opinie care i se pune în cârcă Dianei Șoșoacă e predicția că Rusia va avea graniță directă cu România. Perfect plauzibil la cum merge războiul. Și pentru observația că „UE e aservită SUA. Este o colonie, care joacă rolul de prostănacul Americii”. (Mi se pare o simplă observare a unei evidențe.) Iarăși: în baza cărei legi oprești candidatul din cursă că a ironizat o organizație străină!?

După ce mai repetă șocanta informație că a fost Șoșoacă la ambasada Rusiei (parcă nevenindu-le a crede) judecătorii se lansează în presupuneri bazate pe bârfe. Țineți-vă bine, e formulare dintr-o motivare a unei sentințe de importanță istorică a Curții: „În spațiul public (unde??) sunt făcute afirmații (de către cine??) inclusiv în legătură cu colaborarea doamnei Șoșoacă (ce fel de colaborare? în ce constă!??) cu persoane influente din țară și străinătate... (cum îi cheamă!???)”… „prin care i-a fost facilitată (cum??) organizarea de evenimente în Europa (unde? cum intri dinspre Asia, pe dreapta…) cu mesaje pro-ruse” (care!?). 

Și scrierea continuă în același stil al notelor informative la Securitate cu se pare că se bănuiește că ar fi…. Sunt insinuări care ar vrea să spună că respectiva doamnă e agentă străină. Doar că o acuză atât de gravă trebuie probată de un tribunal pentru că infracțiunea de înaltă trădare se pedepsește cu ani grei de închisoare. Magistrații nu pot arunca vorbe, chipurile auzite de ei „în spațiul public” – care poate fi și tramvaiul 16 și Piața Matache… Nu pentru asta le plătim salarii uriașe.

De la bănuieli și insinuări, Curtea trece la reproșul că un politician a dat interviuri presei ruse. Din nou, doar în dosarele de poliție politică mai exista acuza că X a vorbit la Europa liberă. Cum ar fi să ne pomenim și cu alți politicieni excluși din cursă că au dat interviuri presei americane sau franceze!?

Altă dovadă pentru pericolul public reprezentat de candidatura liderei SOS e și că a declarat că România ar putea fi neutră, ca Elveția. Deci nu e bine nici cu rușii, dar nici cu elvețienii! Trebuie partizanat pro-american și nimic altceva. Ori slăvești Ucraina, ori nu mai exiști pe scena politică.

Delirul cu pretenție de justiție inatacabilă continuă cu altă calomnie – că Șoșoacă e agentul unor servicii militare ruse. Curtea citează un obscur grup de lobby, Robert Lansing, de care n-am auzit de când sunt și chiar consum presă în exces de atâția ani. Care ONG nici el nu pretinde că ar avea vreo dovadă, ci face presupunerea că

„este probabil ca doamna Șoșoacă să fi intrat în atenția serviciilor secrete rusești ca fostă membră a partidului de extremă dreapta neonazist antisemit prorus Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) din care a fost exclusă”…

Vasăzică „inculpata” n-a fost judecată vreodată pentru înaltă trădare, nu s-a dovedit în niciun fel calitatea de agent al nimănui. Dar Curtea citează presupunerea unui ONG că ea ar putea fi intrat în atenția serviciilor. Ba că a fost și citată laudativ de răposatul Prigojin, șeful mercenarilor Wagner. Iarăși, la fel ca la acuza că a fost premiată de Sputnik: cum faci să nu intri în atenția unui serviciu și cum faci să nu te citeze cineva!?

Dar fraza aberantă citată de la obscurul ONG Lansing conține o grozăvie mai mare. Pentru că judecătorii CCR iau de bună afirmația că AUR e un partid neonazist, antisemit, pro-rus. Atunci de ce aceeași curte a avizat candidatura la președinție a chiar liderului său, George Simion!? Că după logica lor trebuia scos în afara legii. Din două, una. Ori ONG-ul citat aberează și partidul nu e nazist, și atunci mărturia lor despre Șoșoacă poate fi și ea ignorată; ori ce spune ONG-ul e literă de lege și li se aplică egal tuturor candidaților. Cum e lăsat să candideze un neonazist și oprit altul!?

Tot fără bază constituțională e și referirea la discursul din Parlamentul European în care candidata a cerut neutralitate pentru România. Aici iarăși magistrații dezinformează. De fapt, încearcă să acrediteze ideea pentru neștiutori că actuala Constituție ar spune ce nu spune. Anume că nu putem ieși din NATO și UE niciodată și nici nu le putem critica în vreun fel. Cum am spus deja mai sus, articolele 148 și 149 vorbesc doar despre cum urma să intrăm în ele – prin ce proceduri. Nu că ieșirea din ele ar fi imposibilă prin vreo prevedere din actuala constituție.

Profesionalismul curții e la un așa nivel că în Motivare e citat site-ul de știri „ura.ru”. (Ura și la gară!) Aș fi curios care e jurisprudența Curții Constituționale? Citesc zilnic ura.ru și își notează din el una alta, sau au dat Google după „Șoșoacă cu botniță” și le-a ieșit site-ul ăla la căutare!?

Și ce lege interzice cuiva să candideze dacă a purtat botniță!? Absurdul e colosal: la precedentele alegeri n-am putut să votez că n-am vrut să port botniță în școala unde se ținea votarea. La cele de acum nu poate candida cineva pentru că a purtat botniță. Parcă suntem în bancul cu iepurașul și șapca.

Cireașa de pe tort e când magistrații Curții Constituționale îi reproșează candidatei  că a mers cu viteză mare în localitate! Se știe că nu poți conduce România dacă nu ai carnet de conducere. Ăștia sunt judecători constituționali sau polițiști la circulație!?? Cine e în completul ăla, Marian Godină!?? Cum să treci într-o hotărâre de constituționalitate că era limita de 40 km la oră în localitatea respectivă!?? Sigur n-a fost zonă rezidențială cu 30 la oră!?

Cum tâmpiții nu sunt capabili de auto-ironie, nu se abțin nici să consemneze că Șoșoacă a spus atunci că „sistemul vrea să o oprească din campania electorală”. Bravo, geniilor magistraturii… cu sentința voastră de a o opri din cursă, ați demonstrat total nefondată ipoteza ei. Clar, era paranoică să creadă că sistemul ar împiedica-o să candideze. Acum chiar ați făcut-o de râs prin sentința voastră!

Cică Șoșoacă ar fi încercat și „să exercite suveranitatea în nume propriu”. Cum vine asta!? Adică și-a declarat independența!? Păi așa nu merge! Noi aici suntem suverani doar împreună, nu e suveran fiecare cum îl taie capul, pe persoană fizică!

Și iar e strecurată în Motivare minciuna că ieșirea din NATO sau UE ar contraveni „literei și spiritului Legii fundamentale”. Am pus deja link mai sus. Citiți acele două articol invocate. Nici vorbă să interzică vreunul ieșirea. Sunt doar descrieri despre cum se va face (procedural) intrarea și atât. Judecătorii își permit să mintă în față o țară întreagă insinuând că ar fi ceva în chiar litera Constituției contra disocierii de cele două. Nu e nicăieri.

După care o declară inaptă să fie președinte. Iarăși: ce tribunal a constatat că ar fi inaptă? Niciunul, dar ei se eschivează că ar fi inaptă „moral”. Că așa li se pare lor, ca experți constituționali în moralitate.

Și, jap, o despoaie de drepturile fundamentale. Ba chiar fac și o filosofie de doi bani despre cum ai drepturi fundamentale, dar nu sunt absolute. Și la o adică se mai poate tăia din ele, cum consideră statele. Și statul cine e? Statul suntem noi, bă, judecătorii de la Curtea Constituțională!

Ca orice tribunal care se respectă, CCR ne anunță că nu e deloc nevoie să își probeze în vreun fel suspiciunile. Pentru că „acestea sunt fapte notorii, nefiind nevoie de o probă a verității lor”. Din nou, formula dragă lui Stalin: se știe deja…

Pe la pagina 7, se mai apucă și să invoce de vreo trei ori „idealurile Revoluției din 1989” ca temei pentru respingerea candidaturii. Se răsucesc în mormânt tinerii aceia nevinovați, care au strigat „vom muri și vom fi liberi!” după ce strigaseră „vrem alegeri libere!”. Nu se mai poate, pentru că cinci inși numiți politic au decis că e de datoria lor să filtreze candidații înaintea poporului.

Abia la punctul 40 din rechizitoriu, magistrații au un fulgurant moment de luciditate. Atunci când realizează (ca pe o evidență!) că, totuși, orice cetățean poate la o adică să și critice Constituția și chiar să militeze pentru schimbarea ei. Comic, nu? Deci era în aria liberei exprimări tot ce ați incriminat până acum?

Dar își revin repede, ca dintr-un vis urât și decretează. Poți să vrei să schimbi Constituția dar nu oricum, doar în direcția progresului! Deci o schimbi, dar cum îți spunem noi. S-o faci mai bună, nu s-o strici. Dacă vrei s-o strici, nu-ți dăm voie să o modifici! Avem cei mai „progresiști” judecători cu putință. Oare în baza cărei legi au hotărât ei acest traseu ascendent al legilor viitoare în țara noastră? Și, mai ales, cum au de gând să măsoare dacă o modificare de Constituție duce textul în progres sau în regres!?

De exemplu, îmi pun problema dacă o propunere ca aceea de la Referendumul Familiei va mai fi posibilă a fi supusă la vot cu această curte… Pentru că ei ar putea respinge referendumul înainte de organizare sub pretext că riscă să ducă Legea fundamentală în direcția opusă progresului.

Între motivele pentru care Diana Șoșoacă nu poate candida, magistrații citează chiar textul jurământului. Dându-și seama că ea n-a fost încă aleasă și, prin urmare, n-a depus un astfel de jurământ, ei se repliază în paragraful următor, devenind filosofici. Ni se spune că un jurământ trebuie să îl respecți și înainte de a-l face, din moment ce candidezi la o funcție pentru care va trebui să îl depui…. Cică jurământul trebuie privit „dintr-o dublă perspectivă, temporală și valorică”. (Pe axa timpului, încă nu l-ai rostit, dar pe axa valorilor, trebuie să te comporți ca și cum ai fi deja în viitor cu mașina timpului…)

Dar se pare că nici judecătorii CCR n-au ajuns pe axa timpului la tot jurământul. Pentru că, dacă-l citeau, dădeau acolo de cele două cuvinte, pe care președintele se angajează să le apere: suveranitatea și independența. Păi nu se bat ele cap în cap cu tot rechizitoriul de mai sus, care conține inclusiv acuza de a fi cerut neutralitate!?

Pe la punctul 56 ni se servește și o stranie definiție a democrație, care cică ar fi în incompatibilă cu „voluntarismul” și „bunul plac”. Adică e un regim al nevolnicilor și al neplăcerilor!?

După ce i-au făcut cel mai lung rechizitoriu, cu tot cu cazierul rutier, membrii Curții o asigură că îi vor evalua conduita. (Când!? Își continuă evaluarea după sentință!??) Și să stea liniștită, că va avea parte de toată libertatea de exprimare și de diversitatea opiniilor. Cum vine vorba: în țara noastră ai libertate de exprimare, dar n-ai libertate după exprimare!

Dar nu trece un paragraf și iar auzim „argumentul” lui Stalin cu „se știe”, formulat hotărât cu „e de notorietate”. (Deci nu mai trebuie demonstrat cumva, că doar se știe.) Și, pac, o etichetează pe Șoșo și ca anarhistă. (Nici aici n-au avut vreo tentativă să probeze, din moment ce oricum „se știe”.)

În fine, la finalul lungului atac la persoană, judecătorii strecoară și o amenințare sumbră la adresa partidului. Ni se dă de înțeles că nici SOS n-ar fi tocmai kosher pentru CCR, doar că deocamdată nu e momentul. Vasăzică ne-am putea trezi și cu partidul scos în afara legii în preajma alegerilor parlamentare.

 

Judecătoarea care a considerat decizia Curții ilegală

Așa cum am spus, scandaloasa motivare a unui uriaș abuz a primit 5 voturi pentru și 2 împotrivă. Unul din cele două voturi de onoare și conștiință au venit de la judecătoarea Iulia Scântei. Spre cinstea domniei sale, ea nu s-a mulțumit doar să nu ia parte prin vot la samavolnicie. Ci a ținut să rămână consemnat că a făcut opinie separată. Din tonul formulării și gravitatea frazelor, rezultă că a fost chiar scandalizată de cele petrecute.

Repet, e un contrast flagrant între tonul pueril al celor care au dat verdictul pe bârfe și aiureli inexistente în Constituție, și profunzimea observațiilor cu care vine Iulia Scântei împotriva deciziei lor.

Magistratul consideră că prin acest act CCR și-a adăugat atribuții care nu sunt prevăzute în Constituție și a introdus noi criterii, subiective, de triere a candidaților.
 
Judecata Curții nu ar fi trebuit să vizeze „discursuri, acte politice sau de propagandă electorală”. Atribuțiile Curții sunt prevăzute expres în legea 370/3004 și privesc condițiile de formă și fond ale candidaturii.
 
Curții i se dă să verifice niște criterii formale precum numărul de semnături, încadrarea în termen, documentele însoțitoare.
 
„Prin esența lor, aceste condiții nu privesc comportamentul, opiniile, afirmațiile sau atitudinile persoanei care își depune candidatura”.
 
Curtea nu are atribuții în sancționarea limitării exprimării în public.
Hotărârea pronunțată nu se bazează pe niciuna din aceste condiții de fond și formă.
 
„Nicio dispoziție constituțională sau legală nu permite Curții Constituționale ca, pe calea interpretării propriei competențe (la rândul ei, expresă și limitativ prevăzută de Constituție si lege), să-și extindă și să completeze sfera atribuției de soluționare cu două noi condiții pentru depunerea candidaturilor, condiții care au o vădită natură subiectivă (întrucât vizează aspecte ce țin de comportamentul, opiniile și declarațiile unei persoane) și care nu au fost prevăzute nici în Constituție, nici în Legea nr. 370/2004 sau Legea nr. 47/1992.”
 
(..) „prin hotărârea majorității, se legiferează în afara competenței Curții Constituționale, două noi condiții de eligibilitate”.
 
Judecătoarea Scântei mai subliniază că interzicerea pentru un număr de ani a dreptului de a fi ales se poate face doar prin hotărâri judecătorești ale unor tribunale, în baza articolelor din Codul Penal, după procese cu probe și depoziții, care nu sunt în sfera Curții Constituționale.
 
Hotărârea majorității completului nu a oferit garanțiile specifice unui proces echitabil. (Evident, neexistând citare, forme de audiere, administrare și verificare a unui probatoriu, mărturii, căi de recurs…)

 

evadare.ro
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact