Boris Johnson, adept al controlului populației: „supra-popularea e adevărata problemă”

Am mai scris în două rânduri despre tatăl premierului britanic, autor de cărți despre reducerea populației. Ba chiar și despre un virus ucigaș, eliberat de un guvern rău intenționat. Sau despre cum populația țării sale ar trebui redusă de la 70-80 de milioane, la un 15-20 de milioane.

Dar s-ar fi putut spune că Boris e un tip cu multă personalitate, care are propriile idei, nu e necesar să fie de acord cu părerile tatălui. Desigur, mai scriam și că în discursul de la ONU din 2019, actualul prim ministru a descris practic distopia în care își conducea țara un an mai târziu, vorbind despre vaccinuri, manipulare genetică, supravegherea populației prin inteligența artificială și multe altele. Din nou, se putea spune că acela era doar un discurs îngrijorat, din partea unui om bine intenționat, care își pune problema viitorului omenirii.

Iată însă că iese la suprafață un articol scris chiar de premierul Boris Johnson în 2007. Și el se află chiar pe propriul lui site, nu se pune problema să fi fost citat greșit sau scos din context. Când am văzut acest articol, nu mi-a venit să cred. Mi-am pus problema că poate e o farsă, poate cineva a creat un site cu numele premierului, ca să-l compromită. Întrucât pe site sunt articole semnate de Boris Johnson mai bine de un deceniu, între 2004 și 2016, m-am întrebat ce s-a întâmplat.

Și am descoperit acest articol din The Guardian, care confirmă că site-ul e autentic și a aparținut premierului (pe atunci primar al Londrei și fost ziarist). Povestea e una halucinantă: un oligarh din Uzbekistan, Alisher Usmanov, care deținea aproape un sfert din Arsenal Londra, a obținut în instanță o decizie împotriva unui blog englezesc, care chipurile îl defăima. Printr-un bizar ricoșeu, site-ul lui Johnson a devenit indisponibil, după închiderea firmei care îl găzduia, deși nu avea nicio legătură cu scandalul dintre miliardar și blogul în cauză. Nu știm ce s-a întâmplat mai departe, cum a revenit site-ul online și de ce l-a abandonat Boris, care inițial protestase pentru pierderea proprietății virtuale. Important e că avem o dovadă certă că site-ul e autentic. Și premierul nici nu s-a îngrijit să mai șteargă articolul, cam jenant în contextul actual, în care pretinde că toate restricțiile sunt pentru a salva vieți.

Așadar, iată articolul. Se intitulează chiar așa: „Controlul global al populației” și are subtitlul lămuritor: „Supra-popularea globală e adevărata problemă”.

„indiferent ce e convențional să spui, cea mai mare provocare nu e încălzirea globală. Aceea e o problemă secundară. Prima provocare pentru specia noastră e însăși reproducerea ei”.

La data când scria articolul alarmist, încă populația Terrei nu ajunsese la 7,8 miliarde, deci e probabil ca acum împuținarea oamenilor pe orice căi să i se pară o urgență și mai mare:

„Populația mondială e acum 6,7 miliarde, aproximativ dublu față de când m-am născut. Dacă trăiesc până la 85, atunci se va fi triplat în decursul vieții mele.

ONU și-a revizuit în creștere anul trecut predicțiile, anunțând că vom fi 9,2 miliarde până în 2050. Pur și simplu nu înțeleg de ce nimeni nu discută această calamnitate iminentă și de ce niciun lider mondial nu are curajul să trateze subiectul cu seriozitatea necesară.”

Apoi este evocată direct moștenirea din familie. Ironic, ultimele două generații din familia Johnson au fost foarte prolifice în paralel cu dăscălirea omenirii despre cât de iresponsabil ne înmulțim. Boris Johnson a produs cel puțin 6 copii, cu trei femei diferite. Tatăl lui, Stanley Johnson, a avut tot șase copii, cu două soții.

„A fost o vreme, în anii 60-70, când oameni ca tatăl meu, Stanley, erau interesați de problema demografică și ONU ținea conferințe gigantice pe subiect. Era perfect respectabil să vorbești despre salvarea planetei prin reducerea creșterii numărului de ființe umane.

Dar cu anii, discuția s-a schimbat, și anumite cuvinte au devenit tabu, anumite concepte au fost interzise, până s-a ajuns ca discuția despre fertilitatea umană, maternitate, să fie mai mult sau mai puțin stopată.

Se pare că am renunțat la controlul populației și s-au dat tot felul de explicații despre asta. Unii zic că Indira Gandhi i-a dat un nume rău prin planul ei dement de a steriliza bărbații indieni, momindu-i cu un radio cu tranzistori.

Alții atribuie delăsarea noastră Revoluției Verzi, care părea să îl infirme pe Malthus. Părea să fie acceptat că populația lumii poate ajunge la miliarde, pentru că putem obține mai multe recolte de porumb în loc de una.”

Cel care a reușit să încheie acordul de divorț cu Uniunea Europeană sublinia în 2007 că nu se referă la imigrație, căreia îi găsea beneficii economice.

E timpul să avem o discuție de adulți despre cantitatea optimă de oameni în această țară și pe planetă. Vrem ca sud-estul Angliei, deja cea mai dens populată țară mare din Europa, să arate ca o gigantică suburbie? (…) Toate dovezile arată că putem ajuta la reducerea populaței, a sărăciei în lume, promovând alfabetizarea și emanciparea femeilor, accesul la contraceptive. Nu e oare timpul ca politicienii să înceteze a mai fi timizi și să vorbească despre adevăratul număr care contează?”

Și iată că Boris Johnson a ajuns un deceniu și jumătate mai târziu în fruntea clasei politice. Și nu e deloc timid, nici în declarații, nici în decizii, dictând mai multe runde de închidere în casă a populației regatului. Doar că de data asta pretinde că o face pentru a salva sistemul sanitar, pentru a salva bătrânii, pentru că „fiecare viață contează”. Și tot din același motiv insistă și pentru cel mai rapid și extins program de vaccinare a întregii populații într-un ritm accelerat. Pentru că vrea să salveze fiecare viață.