Justiția îi hăituiește pe cei care le fac parastase, președintele țării se laudă cu eroii anticomuniști în America

În timp ce organele de anchetă îi hăituiesc pe cei care cultivă memoria luptătorilor anticomuniști din munți, șeful statului, Nicușor Dan, s-a lăudat în America cu vitejia acelorași eroi.

Președintele a scris un editorial în presa americană, în care îl perie și pe Donald Trump, cu ocazia împlinirii a 250 de ani de independență pe 4 iulie. În textul din Newsmax, Nicușor Dan amintește un fapt istoric:

„După al doilea război mondial, românii au purtat una din cele mai îndelungi rezistențe armate contra comunismului, din toate țările de dincolo de Cortina de Fier, prin luptători care au rezistat în Munții Carpați până la începutul anilor 1960.

Cei care s-au refugiat în munți s-au agățat de o singură speranță: că americanii vor veni să elibereze România.

Mulți au dus acea speranță cu ei în mormânt, fiind uciși de comuniști, o credință care vorbește apăsat despre legătura dintre cele două popoare.

Românii înțeleg acut importanța libertății – individuale, politice și economice. Convergența cu valorile americane se extinde în principiile noastre fundamentale: credință și familie, importanța unor granițe sigure și primatul democrației și libertății.”

În mesajul aniversar, fostul lider al USR, evacuat din partid pentru că n-a fost destul de „progresist” la referendumul pentru familia tradițională, sună ca un conservator, interesat de credință, familie și libertate.

Sigur, trece discret peste detaliul că americanii n-au mai venit să ne elibereze, ci abia după ce ne-am eliberat singuri, lăsându-i să piară cu acea speranță pe luptători și deținuții politici. Totul, după ce Roosevelt și Churchill ne vânduseră demult lui Stalin pe un șervețel, în înțelegerea secretă, de care românii aveau să afle multe decenii după.

Față de Trump, Nicușor Dan se arată interesat și de „granițe sigure” – temă fundamentală a dreptei americane și europene. Asta, deși în țară sau în relația cu Uniunea Europeană nu pare să se fi manifestat contra migrației în masă, importului de muncitori afro-asiatici, care a continuat în primul său an de mandat, sau redistribuirii cotelor de refugiați între țările UE. Totuși, trebuie lăudată această încercare a președintelui Dan de a se reinventa într-o direcție corectă, conservatoare.

Cu un an în urmă, în iulie 2025, Nicușor Dan a contestat la Curtea Constituțională Legea Vexler. Motivele avansate de juriștii de la Cotroceni erau de bun simț, indicând pericolul reprezentat de inexistența unor definiții pentru noțiunile pedepsite cu mulți ani de închisoare, care permit interpretări abuzive.

Interogat atunci de o presă ostilă, Nicușor Dan a exemplificat cu o situație din localitatea natală, Făgăraș, arătând că vrea să fie lămurit dacă va fi pedepsită omagierea eroilor acelei epoci.

La mănăstirea Sâmbăta de Sus, la poalele masivului Făgăraș, există un monument comemorativ, o cruce a rezistenței anticomuniste. Pe ea sunt gravate numele celor morți în luptele cu Securitatea, în timpul ocupației sovietice. Anual, la acea cruce au loc manifestări comemorative, care au ajuns să fie contestate de presa neo-marxistă ca adunări legionare.

Ceva mai sus în munte, se află și chilia de sihastru a părintelui Arsenie Boca, recent canonizat de Biserica Ortodoxă Română. Călugărul era duhovnic pentru „haiducii” din munții Făgărașului, dintre care mulți fuseseră membri sau simpatizanți legionari, sau membri în frățiile de cruce, organizații pentru elevii de liceu sau studenți naționaliști.

Cel mai cunoscut dintre luptătorii în Munții Făgărașului a fost legendarul Ion Gavrilă Ogoranu, care a studiat la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit și Nicușor Dan, ca olimpic la matematică. Timp de șapte ani, Ogoranu a condus Grupul Carpatin Fărărășan. Securitatea l-a căutat fără succes 29 de ani, chiar după ce se dăduse amnistia pentru deținuții politici din 1964. Între 1951 și 1954, gruparea sa și altele similare au avut un firav sprijin din partea Statelor Unite și altor state din Europa de Vest, care le parașutau dispozitive de comunicare și alte lucruri.

Abia în 1976 a fost arestat și anchetat de Securitate, care intenționa să aplice cele două condamnări la moarte, pe care le primise în lipsă. A fost salvat prin intervenții la președintele Statelor Unite, Richard Nixon, cum s-a întâmplat și cu preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa, fost deținut în experimentul de la Pitești, care ținea predici tinerilor și pe timpul lui Ceaușescu.

În zilele Revoluției Române din decembrie 1989, Ion Gavrilă Ogoranu a venit la București și a încercat să pătrundă în Televiziunea Română „Liberă”, pentru a rosti un mesaj. Pe ecranul ei se perindau personaje din cele mai bizare, mulți foști securiști și activiști de partid, ofițeri, actori, într-o aparentă debandadă. Totuși, nu a fost lăsat să pătrundă, întrebat fiind „împotriva cui a luptat în munți!?”.

A trăit până în 2006 și a scris mai multe cărți de memorii, ca „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”. În tot acel deceniu și jumătate, deși devenise cunoscut printr-un impresionant episod din Memorialul durerii, a avut parte de aceeași blocadă și pe televiziunile comerciale, pretins anti-comuniste. Post-mortem, a fost personaj de film, în lung metrajul „Portretul luptătorului la tinerețe”.

Scriitorul Octavian Paler a rememorat scena din timpul Revoluției, subliniind cât de rușinos e pentru o țară să nu își cunoască eroii. Și că ar fi fost de negândit ca în alte țări să întrebe cineva „împotriva cui au luptat ei…?”.

În ultimii ani, la presiunea Institutului Elie Wiesel, s-a încercat o nouă ostracizare a lui Ogoranu și a sfinților închisorilor. Refrenul „extremiștilor” pedepsiți meritat de regimul stalinist, și care nu mai pot fi menționați pozitiv, a fost preluat și de presa militantă neo-comunistă ce-și spune „pro-europeană”.

După anularea alegerilor prezidențiale din 2024, s-au efectuat mai multe percheziții, inclusiv la președintele fundației culturale „Ion Gavrilă Ogoranu”, Florin Dobrescu. În 2025, acesta a fost între cei trimiși în judecată pentru participarea la comemorările de la Tâncăbești, unde a fost ucis Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu 13 lideri legionari, aflați în custodia poliției, la ordinul regimului Carol al II-lea.

În 2024, două organizații comemorative – Fundația Ogoranu și Fundația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei – au fost oprite să deruleze programe educative în liceele din București, în cadrul programului Școala Altfel, în care se permite prezența organizațiilor cu agendă LGBT.

În fundația Gogu Puiu activa și profesoara Zoe Rădulescu, de 77 de ani, născută într-o închisoare comunistă. Ginerele său, Eugen Sechila, e anchetat în alt dosar pentru că a sculptat o troiță cu o decorațiune interpretată ca simbol legionar. În acel dosar, s-a încercat o asociere cu Călin Georgescu derutantă pentru public având în vedere că Sechila fusese angajat în Legiunea Franceză, organizație militară legală a statului francez.

Altă fundație care cultivă memoria rezistenței e Fundația George Manu, după numele fizicianului care ținea cursuri neoficiale pentru restul deținuților. A murit în 1961, torturat în cadrul programului de reeducare de la Aiud.

apropiere de Trump

Scrisoarea pe care a publicat-o în presa americană e încă o tentativă de realiniere a lui Nicușor Dan cu puterea de la Washington. Aceasta are relații reci, mai ales după ce JD Vance a criticat deficitul de democrație din Uniunea Europeană, cenzura pe care o practică împotriva celor care se opun migrației și agendei progresiste. Un raport din Congresul SUA, coordonat de un republican din partidul lui Trump, acuză UE de ingerințe în alegerile din România și Moldova.

Cel puțin în versiunea sa „pentru export”, Nicușor Dan se arată mare fan al democrației și libertății. Dar a câștigat niște alegeri la care n-au fost lăsați să participe mai mulți candidați, ca Diana Șoșoacă sau Călin Georgescu. Și încă nu a produs dovezile serviciilor secrete, în baza cărora s-a produs intervenția abuzivă a CCR de anulare a alegerilor.

Din această perspectivă, putem înțelege altfel războiul surd și inexplicabil cu PNL și USR. Ilie Bolojan a exprimat unele critici la adresa programului de construire de mici reactoare nucleare, făcut cu o firmă americană. Și, conform, directivelor de la Bruxelles, a direcționat mare parte din împrumutul de aproape 17 miliarde de euro pentru înarmare către firme din UE, mai ales Germania. Nicușor Dan a devenit și „bestia neagră” pentru influencerii din presa guvernamentală după acea ruptură.

Așadar, încercarea lui de a rupe PNL cu aripa Veștea, ni se deslușește ca o bătălie internă între o tabără mai fidelă UE și alta mai fidelă SUA. Ambele manifestă maximă obediență și față de Israel.

În încercarea de apropiere față de Donald Trump, Nicușor Dan se găsește și pe aceeași poziție cu Călin Georgescu și George Simion, care au trimis insistent mesaje de dragoste către sultanul de la Washington. Deocamdată, cu mai puțin succes decât feed-back-ul pe care l-a primit Diana Șoșoacă de la Vladimir Putin și pe bani mai mulți.

Mediafax leagă apariția lui Nicușor Dan în presa americană de contractul de consultanță prin care Președinția plătește peste o jumătate de milion de euro unei firme de lobby. În acel contract s-ar regăsi și Matt Schlapp, o prezență constantă în emisiunile Newsmax. Schlapp e un suporter fervent al Israelului, căsătorit cu Mercedes Schlapp, pe care a întâlnit-o când lucrau amândoi la Casa Albă.

tributul militar

O mare parte din conținutul scrisorii se referă la contribuția armatei române în calitate de aliat de nădejde și cumpărător devotat al producției de profil americane. Președintele amintește că românii au luptat în Irak și Afganistan „pentru securitatea globală”. (De fapt, în războaie inutile, sub pretexte false, care au produs un milion de morți și au aruncat regiunile respective în haos și la discreția unor grupări teroriste.)

Se mai mândrește cu găzduirea avioanelor de realimentare C130 (fără a menționa că erau destinate susținerii bombardamentelor asupra Iranului, un eșec de răsunet al administrației Trump.

„Angajamentul continuă prin cheltuieli în creștere de apărare și procurare de tehnică militară americană avansată.”

E invocat și un misterios „ecosistem strategic la Marea Neagră”, care ar urma să fie „o ancoră pentru pace, securitate și stabilitatea în regiune”. (E de presupus ceva care implică Ucraina, poate și alte țări, cum ar fi Georgia, pe care Occidentul încearcă să le absoarbă în sfera sa de influență. Dar e greu de ghicit la ce face aluzie.)

„Lucrăm activ să facilităm întărirea prezenței SUA la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, la parterneriatele pentru energie nucleară de la Cernavodă, programul pentru mici reactioare nucleare (SMR) dezvoltat cu tehnologie din SUA, și propunerea de a înființa o giga-fabrică de inteligență artificială în Dobrogea.

Inițiative adiționale includ dezvoltarea Portului Constanța într-o platformă regională mai eficientă, care să joace un rol critic în reconstrucția Ucrainei, dezvoltarea lanțurilor critice de minerale (rare) și avansul Coridorului Vertical de Gaz și proiectul Neptun Deep, pentru a reduce dependența europeană de gazul din Rusia.”

Printre rândurile acestor promisiuni se întrezăresc noi și noi cheltuieli pe datorie de la buget. Atât pentru înarmare cât și pentru programe cu dedicație. Fabrica de inteligență artificială e probabil un centru de date, de genul celor care au produs dezastre ecologice și au scumpit energia utilizatorilor casnici, prin zonele pe unde au fost construite. (Înghit cantități mari de energie și apă.)

Cedarea resurselor de gaz din perimetrul offshore al Mării Negre și folosirea gazului lichefiat, adus cu vaporul din America, pentru a-i face în ciudă lui Putin, sunt alte sacrificii prostești pentru a câștiga prietenia marelui aliat, care ne ignoră cu grație. În 2020, firmele din China au fost eliminate de la licitațiile pentru dezvoltarea reactoarelor de la Cernavodă. În schimb, cheltuim tot atât pe micile reactoare experimentale, care încă nu s-au construit nicăieri pe glob, dar cu firma americană.

E neclar dacă se are în vedere și o cedare a Portului Constanța și a unor zăcăminte de minerale rare. Cum am arătat în trecut, ideea de a cere mineralele Ucrainei în schimb pentru ajutorul de război, i-a fost livrată lui Donald Trump de fondatorul PRO TV, Ronald Lauder, fostul său coleg de facultate. Între timp, Trump l-a instalat în fruntea Rezervei Federale (Banca Națională a SUA) pe ginerele lui Lauder, care e și președintele Congresului Mondial Evreiesc.

Deja o parte din mineralele românești sunt exploatate și de companii din SUA, conectate politic, una din ele fiind interesată de cumpărarea Oil Terminal din Portul Constanța. Deci nu e exclus ca Nicușor Dan să dea aceste semnale public în urma unor discuții subterane, despre care noi să nu avem detalii.

temenele pentru marele cârmaci

E cunoscută sensibilitatea lui Donald Trump la lingușeli, așa că nu puteau lipsi elogiile în această misivă:

„În România, susținerea populară pentru conducerea americană, în special pentru președintele Trump, rămâne foarte puternică, reflectând atât afinități istorice, cât și o perspectivă comună asupra provocărilor și priorităților de azi.”

Pe 4 iulie, Nicușor Dan promite să sărbătorească independența (lor, nu a noastră) alături de prietenii americani.

„Pe 4 iulie 2026, mulți români se vor opri să ofere mulțumiri și urări de bine, recunoscând că nașterea Statelor Unite a pus în mișcare forțe care au modelat lumea în bine”.

Deja, la ambasada SUA a fost înghesuială de politicieni, de n-au mai încăput în cadru. Au fost acolo și Adrian Veștea și Sorin Grindeanu. Au fost și Ilie Bolojan și Nicușor Dan separat. Au fost și opozanții George Simion, Petrișor Peiu, Dan Dungaciu, liderii AUR proclamând 2026 „Anul SUA în România”. Ca să nu mai amintim de multiplele mesaje similare transmise de Călin Georgescu. Sunt indicii despre ce variantă de guvern va încerca președintele să treacă prin parlament data viitoare.