A cui a fost ideea cedării mineralelor Ucrainei
Pe 5 februarie publicam un articol mai amplu intitulat:
La final, era o secvență video cu însuși președintele american și traducerea vorbelor pe care le rostea în clip:
„Transmitem Ucrainei că are metale rare foarte prețioase. Vrem ce-am băgat. Să fie ca o garanție. Vrem o garanție. Le dăm bani cu duiumul, le dăm echipament. Europa nu ține pasul, ar trebui să pună tot atât. Noi avem un ocean între (noi și Rusia n.t.). Ei n-au. E mai important pentru ei, decât e pentru noi. De fapt, ar trebui să plătească mult mai mult decât noi. Dar hai să zicem, să plătească la fel. Și dau multe miliarde mai puțin. Deci căutăm să facem o înțelegere cu Ucraina, prin care să garanteze ce ne dau cu metalele rare și alte lucruri.”
Formulările fruste ale lui Donald Trump nu lăsau loc niciunei interpretări. Cerea țării aflate în plin război niște lucruri în contul susținerii financiare și în armament de pe vremea lui Biden. Pe care, altfel o consideră o prostie, rod al „incompetenței” predecesorului. Aparent, la el, continuitate între guvernele aceleiași țări funcționează selectiv, doar pentru avantaje, nu și pentru cheltuieli, inclusiv când n-a existat vreun contract știut că acele ajutoare ar fi o „investiție”.
Cu o zi înainte, pe 4 februarie, Agenția Reuters publicase o depeșă cu exact conținutul de mai sus, mai puțin filmarea doveditoare. Nu putea fi un fake news. Ideea rezultată era aceeași: Trump cere ceva, în contul cheltuielilor anterioare. Reuters notează în știre și o estimare a valorii mineralelor: „aproape 300 miliarde de dolari”.
Apoi Trump începe să vehiculeze o sumă de 300-350 de miliarde, care ar fi fost cheltuită de America în acești ani cu înarmarea și ajutorarea Ucrainei. Versiune contrazisă dinspre Ucraina, care estimează la ceva peste 100 md. ajutorul american. Dar cifra de 350 face înconjurul presei mai multe zile. După care, brusc, apare prima dată în Al Jazeera informația că pretențiile Casei Albe au crescut la 500 de md. Revin, deci, cu un nou articol despre mersul lucrurilor, pe 21 februarie, intitulat:
Abia după cearta de pomină din Biroul Oval, pe piață apare o altă ipoteză. Am auzit-o prima dată de la reputatul politolog John Mearsheimer, care susținea că Zelenski a fost cel care a venit cu ideea de a oferi mineralele țării sale încă din septembrie 2024, când Trump nu era încă instalat. În această versiune, era o încercare disperată de a-l convinge pe viitorul președinte să continue livrarea de armament. Deci oferta avea cu totul alt sens, decât ce spusese până atunci Trump și înțelesese toată lumea: era o plată pentru ajutorul viitor, nu pentru cel anterior.
Nu îl contrazic pe celebrul analist, e posibil să fi circulat acea informație, și să n-o fi remarcat nimeni în oceanul de știri. Am încercat să caut o consemnare a ei în acea perioadă, dar nu am reușit să găsesc. Poate a circulat în cercuri mai bine situate în septembrie. În schimb, am găsit confirmarea ei retroactivă, într-un articol din februarie, de care nu știam.
omul cu ideea
În ediția din 12 februarie 2025, New York Times scrie despre: „Cum a încercat Ucraina să îi ofere lui Trump mineralele rare”. Povestea ar avea un istoric mult mai lung. Citez:
„Campania a fost lansată după ce investitori conectați politic din SUA au început să se arate interesați de bogăția subterană a Ucrainei la finele lui 2023, în ciuda războiului care dura din 2022. Un consorțiu care include TechMet, o firmă de investiții în energie, parțial deținută de statul american și de Ronald S Lauder, un prieten bogat al domnului Trump, a abordat Kievul pentru un zăcământ de litiu, potrivit unei scrisori către domnul Zelenski, văzută de New York Times.
Domnul Lauder, moștenitorul unei companii de cosmetice i-a plantat în mintea dlui Trump și ideea ce a cumpăra Groenlanda, bogată în resurse. Acesta a spus printr-un purtător de cuvânt că nu a discutat despre mineralele Ucrainei direct cu dl Trump. Dar „a ridicat problema cu persoane interesate din SUA și Ucraina de mai mulți ani.””
Articolul conține un link către altul, tot din New York Times, din 14 septembrie 2022, cu doi ani înainte ca Trump să fi emis public pretențiile despre anexarea Groenlandei și Canadei. Se intitulează foarte explicit: „Miliardarul cosmeticelor l-a convins pe Trump că ar trebui să cumpere Groenlanda”.
Firește, la acea dată, Trump era un politician de opoziție, bântuit de nenumărate dosare penale, de care nu se știa cum va scăpa. Avea foarte puține perspective să cumpere țări din acea postură. Dar să vedem ce scria ziarul new-yorkez:
„Potrivit unei cărți, Ronald Lauder, moștenitorul Estee Lauder, s-a oferit să negocieze cumpărarea Groenlandei de la Danemarca. Dar aceasta a refuzat. (…) Ideea i-a fost sugerată lui Trump de Lauder, care i-a fost coleg de facultate.”
„Un prieten de-al meu, foarte, foarte experimentat om de afaceri, e de părere că ar trebui să luăm Groenlanda, a spus dl Trump consilierului său de securitatea națională. Ce credeți? Acea întrebare a condus la formarea unei comisii speciale, care să evalueze perpectiva, care a întocmit un raport.”
Aparent, discuția a avut loc în primul mandat al lui Trump. Și e relatată în cartea ziaristei Susan Glasser de la The New Yorker, intitulată: „The Divider”. Ea sugerează că ideea i-a șocat pe colaboratorii de la Casa Albă, care s-au străduit să o acopere, ca să nu stârnească un incident diplomatic.
Trump oferise ca soluție să se ia fonduri federale alocate pentru Puerto Rico pentru noua achiziție. După care s-a uitat la o hartă și a zis: „Îmi plac hărțile. Uite cât de mare e! E masivă. Ar trebui să fie parte din Statele Unite.”
afacerea
Bogățiile Ucrainei sunt, într-adevăr, considerabile. NBC News, citând Forbes Ucraina, susține că în subsolul țării vecine s-ar putea afla resurse de până la 14,8 trilioane de dolari. Pe lângă minerale, ar fi vorba și de rezerve considerabile de cărbune, petrol și gaze. Dar jumătate au căzut în zona ocupată deja de ruși.
Ucraina ar avea 5% din mineralele rare, de pe o listă de 30 de substanțe considerate critice pentru noile tehnologii, civile și militare. E în top 10 deținătoare de titan, metal dur folosit și în componente din avioanele F35. Are 3% din rezervele de litiu, unele din cele mai mari din Europa, vitale în producția de baterii pentru vehicule electrice și alte electronice. Din acesta, un sfert ar fi în zona anexată de Rusia. Grafitul, un metal folosit la plăcuțe de frână, ambreiaje și alte componente auto, ar fi important din alt motiv competitiv: China controlează 75% din depozitele cunoscute. Pentru baterii ar fi utile și zăcămintele de nichel și cobalt.
Acordul intrat în impas după scandalul public are multe părți necunoscute publicului. Dar informațiile ce au răsuflat în presă vorbesc de o propunere pentru crearea unui fond de investiții, în care Ucraina și Statele Unite să vină cu 50:50. Ucraina ar contribui cu aceste resurse naturale, iar America ar veni cu bani pentru investiții și înarmarea viitoare. Într-un loc am văzut chiar prevederea ca veniturile din extracție să fie investite în Ucraina.
Având în vedere că Ucraina e încă în război, deci orice contract implică o mare incertitudine și riscuri ulterioare, putem observa că într-o asemenea formă, ar reuși o afacere de zece ori mai bună decât România pe timp de pace. De fapt, politicienii noștri au înstrăinat resurse ale subsolului prin contracte de privatizare sau concesionări, după descoperirea zăcămintelor de gaze din platoul continental al Mării Negre, ca și cum am fi fost o țară ocupată.
Guvernul României se laudă cu o redevență de 5% pentru metale rare, pietre prețioase, aur, ape minerale, substanțe radioactive și multe altele. Pentru petrol și gaze, redevențele pleacă de la 3,5% pentru zăcămintele mai mici de 10 tone pe trimestru, și ajunge la 13,5% pentru cele mai mari.
Deși, de fiecare dată la lansarea concesiunilor s-a vorbit de zecile de miliarde de euro, pe care le vom câștiga, realitățile au fost puțin diferite. O știre mai veche, de acum șapte ani, nota că România încasase 30 de milioane de euro pentru 10% din producția de gaze. Dar, spera să ajungă la 1 miliard pe an, printr-o nouă lege de taxare a extracției off-shore, încercată pe vremea lui Dragnea. Tentativa a eșuat într-un scandal politic, urmat de arestarea fostului lider PSD, aparent din alte motive. Anul trecut, după acordul cu Germania, prin care i se vindea o parte din gazul din platoul Mării Negre, eram iarăși liniștiți de ProTV cu promisiunea că într-un viitor oarecare vom ajunge să încasăm 2 miliarde de dolari pe an.
implicat în România
Ronald Lauder ar trebui să fie foarte cunoscut românilor, pentru că puține persoane au avut un impact similar asupra societății noastre în ultimele decenii. Actualul președinte al Congresului Mondial Evreiesc e cel care a deschis PRO TV și trustul Media Pro, condus de Adrian Sârbu la mijlocul anilor 90. A fost un adevărat fenomen social, care a creat ce s-a numit „generația Pro”, pe lângă influențarea decisivă a felului cum s-a votat la toate rundele de alegeri din 96 până în prezent. Pe lângă filme americane de ultimă oră, știrile cu Andreea Esca sau de la Ora 5, divertisment și talk-show-uri cu mari personalități, se poate spune că trustul a avut o contribuție deloc neglijabilă la schimbarea mentalităților românilor.
Deloc neglijabil e și impactul avut asupra Ucrainei. Pentru că Volodimir Zelenski a fost inventat ca vedetă de televiziune de magnatul Igor Kholomoisky, care a devenit asociat cu trustul media al lui Lauder, prezent în mai multe țări din est.
Înainte de a face aceste investiții, în iunie 1990, Ronald Lauder a cerut binecuvântarea de la rabinul Menachem Mendel Schneerson, liderul spiritual al mișcării Chabad Lubavitch. În filmarea de atunci, Lauder se prezintă împreună cu mama sa, deținătoarea imperiului cosmetic, cu soția și fiica. „Nu am uitat ce ne-ați spus, despre Estul Europei. Se așază lucrurile la Budapesta, în Ungaria, la Viena, mulțumită rabinului Biderman. Acum se mai pune problema de Polonia și Germania.” spune criptic Ronald Lauder. Iar rabinul îi răspunde: „Cum ți-am mai spus, vei ajuta și oamenii bătrâni din Polonia, pentru că nu pot să emigreze. Și știi răspunsul. Domnul să te binecuvânteze!”
Deloc întâmplător, e același rabin la mormântul căruia s-a închinat Donald Trump înainte de preluarea celui de-al doilea mandat. Ocazie cu care a citit și o rugăciune, însoțit de Ben Shapiro.
Ronald Lauder a mai lăsat o urmă importantă a trecerii prin România: grădinița, transformată ulterior în liceul Laude-Reut. La festivitățile ei anuale participă o pleiadă de politicieni, cum ar fi primarul Capitalei Nicușor Dan, premierii Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu. Unele persoane au speculat că școala are un statut special, urmând să pregătească viitorii specialiști în diplomație și magistrați, lucru neobișnuit pentru un liceu.
Consiliul mandatarilor școlii are o componență impresionantă. Pe lângă 5 ambasadori ai statului Israel, regăsim acolo personalități ca: Simona Miculescu, ambasador al UNESCO, Emil Hurezeanu, actual ministru de Externe, Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe, Titus Corlățean, fost ministru de Externe și al Justiției, Lazăr Comănescu, fost ministru de Externe și ambasador, director al Camerei de Comerț și Industrie, Luminița Odobescu, fost ministru de Externe și consilier prezidențial, Luca Niculescu, fost ambasador în Franța și ziarist la RFI, Andi Cristea, europarlamentar, Alexandru Rafila, ministru al Sănătății, Adrian Barbu, președinte de onoare al lojei B’nai B’rith („Fiii Legământului”), Dante Stein, patronul dealerului Autoitalia, Mugur Șteț, viceguvernator BNR, Șerban Matei, director de Relații Internaționale în BNR, Sergiu Manea, director BCR, Michael Schmidt, forumul româno-german, Teodor Dragoman, director la Pfizer, Nicoleta Munteanu, avocat Euroinsol, Radu Tudor, analist militar la Antena 3, Doru Giugula, fost prefect al Capitalei, Ion M Ioniță, ziarul Adevărul, Daniel Jinga, directorul Operei Naționale.
Mai multe despre: Externe • Donald Trump • razboi • Ronald Lauder • Ucraina • Volodimir Zelenski