Cearta din Biroul Oval

Donald Trump, JD Vance și Volodimir Zelenski au oferit presei mondiale o jumătate de oră memorabilă, de scandal în direct. Cu totul neobișnuită, față de amabilitățile protocolare, fără un rezultat promițător, dar de preferat decât trecerea altora pe acolo. Ne amintim de șapca trântită în capul lui Iohannis, cu rânjetul prostesc de „plecat bou și întors vacă”. Cum democrația noastră „hibridă” e la cote de avarie, măcar atâta consolare să aibă și omenirea: sentimentul că i se permite accesul în miezul lucrurilor, că asistă la luarea deciziilor și scrierea istoriei. (Iluzoriu, dar reconfortant.) În rest, e de rău…

Ambele părți au obiective în defavoarea noastră – a europenilor în genere, și a românilor cu atât mai mult. Zelenski vrea să continue un război pe care nu-l poate câștiga cu implicarea directă sau indirectă a altor țări europene și a Statelor Unite. „Te joci cu al treilea război mondial și n-ai cărți în mână…” – i-a spus corect și abrupt Donald Trump.

Trump pretinde că vrea o pace cât mai rapidă, și asta e absolut lăudabil. E un obiectiv corect, la care ar trebui să se ralieze și țările Europei. Dar mai vrea și niște lucruri murdare, pe lângă acest țel pozitiv. Vrea să șantajeze Ucraina în cel mai josnic mod cu putință să se lase jefuită în contul înarmării date anterior cu titlul de ajutor sau pentru a susține un război prin intermediar cu o mare rivală a Americii. Și vrea asta cât e încă parțial ocupată de Rusia, punând un cuțit în spate țării pe care a trimis-o să se bată pentru ea. 

Chiar și în cearta de azi, Trump s-a dat de gol că teza lui că America nu e răspunzătoare de la o guvernare la alta, e o cacealma. „Obama v-a dat cearceafuri, eu v-am dat lansatoare de rachete…”. Doar cine n-a vrut nu s-a putut informa că pregătirea Ucrainei de război n-a încetat sub Trump și nu e doar opera democraților. Ea s-a petrecut și în cei patru ani din primul lui mandat, care veneau imediat după orchestrarea revoluției portocalii de la Kiev de către Departamentul de Stat. În ce scop le dăduse acele „javeline”? Ca să se bată cu rușii, nu pentru altceva.

Iar felul în care îi pretinde azi Ucrainei să se lase prădată de resursele subsolului, ca să-i obțină pacea, mai confirmă o „teorie a conspirației”. Exact același scop era urmărit și în cazul Rusiei: slăbirea prin război și sancțiuni economice, care să producă fie un colaps, fie schimbarea de regim, încât la putere să revină un regim slab, manevrabil, cum a fost pe vremea lui Elțin sau poate și Gorbaciov. Iar astfel să poată fi capturate vastele resurse naturale ale Rusiei, piețele de desfacere și părțile esențiale ale economiei.

Schema n-a funcționat, pentru că Rusia n-a fost doborâtă nici militar, nici de sancțiuni. Iar acum America lui Trump a trecut la planul B. Care e celălalt obiectiv catastrofal pentru noi. Anume: să se extragă din conflictul pe care l-a patronat cu cât mai mult din pradă, și să lase Europa fie să-l continue, fie să-i achite costurile incomensurabile. Aceste obiective se arată prioritare pentru Trump, deci rapacitatea trece înaintea bunăvoinței de a face pace.

garanțiile de securitate

Așadar, Trump pretinde în aceste negocieri garanții economice de la Ucraina și de la Europa (în absență). Iar Zelenski cere garanții de securitate, pe care America nu vrea să le acorde, dar ar putea presa Europa să o facă în locul ei.

Ce reprezintă concret aceste garanții e mai dificil de spus. La modul maximal, ar fi ca și cum Ucraina ar deveni instantaneu membră NATO, adică un număr oarecare de țări și-ar lua angajamentul să intre într-un război, dacă e atacată. Răspundere colosală, cu implicații greu de anticipat.

O altă formă a garanțiilor ar fi trimiterea de trupe de menținere a păcii după un acord ruso-ucrainean. Ceea ce iarăși vine cu multe capcane. Chiar dacă fostele combatante nu mai reaprind conflictul, tot e o problemă de mari costuri. România ar trebui, în acest scenariu, să fie între țările care trimit, la fel ca în Afganistan și Kosovo, niște contingente, care costă mult și chiar pe timp de pace pot avea pierderi umane. Trump a spus destul de străveziu că ar fi țări din Europa și chiar din vecinătate, dispuse să participe…

Dar țara noastră n-a fost direct pomenită la discuția din fața presei. Un reporter a întrebat de trupele numeroase trimise „în țări din flancul estic, cum ar fi Polonia”, dacă vor fi menținute. Iar aici Trump face o distincție foarte casantă: „sunt foarte dedicat Poloniei”. E clar că o consideră un activ important, de ținut sub umbrela NATO. Dar pe celelalte, implicit România, le-ar putea scoate la mezat într-o negociere. Când a întrebat explicit de țările baltice, acolo n-a mai fost așa ferm ca pentru Polonia, a dat de înțeles că le vede mai periclitate. (Deci le-ar putea lăsa din mănă. Dacă n-o fi făcut-o deja.) De noi nici nu s-a pus problema, dar mă tem că nu valorăm mai mult în ochii lui pe taraba istoriei. (La ce politicieni am avut, nu te miri, dar nu ei vor suferi prețul.)

o mare diferență

A fost, într-adevăr uimitor să vezi cum se ceartă și își fac reproșuri un președinte din Est cu președintele și vicepreședinte SUA, la ei acasă. În decurs de o lună, doi conducători evrei, ai Israelului și Ucrainei, au fost la Casa Albă. Dar ce diferență de tratament, ca de la cer la pământ. Pentru Netanyahu, Trump a jucat rolul valetului, care îi trage scaunul să se așeze, l-a gratulat și s-au tratat prietenește. A vorbit despre mormanul de moloz care a devenit Gaza, ca despre ceva apărut de la sine după vreo ploaie, nu în urma bombardamentelor neîntrerupte 15 luni, ordonate chiar de Netanyahu. Iar armata Israelului nu a avut o altă armată în fața ei, ci populația civilă, masacrată metodic, fără nicio apărare.

Războiul din Ucraina a produs probabil mai mulți morți, de ambele părți, dar în contextul încleștării a două armate profesioniste, ultra-dotate. Când Trump îi spune lui Zelenski că Ucraina e distrusă, acesta îl contrazice că nu e deloc așa, orașele sunt în picioare, oamenii pot trăi în ele. Adulții lucrează, copiii merg la școală. Ceea ce nu se poate spune despre palestinieni, pe care tandemul Netanyahu – Trump îi vor pasa tot Europei într-un final demult calculat.

Cine e vinovat de războiul din Ucraina e o discuție foarte complicată. E o vină împărțită de Rusia, Ucraina, Statele Unite și câteva puteri din Europa. În ce proporții, îmi e foarte greu să spun, pentru că nici nu avem toate datele și versiunile părților diferă mult. Dar e anormal ca Ucraina să fie tratată de Trump ca vinovată de tot dezastrul. Oricât de nefericit ar fi rolul jucat de Zelenski, nu poți să-l tratezi ca și cum el ar fi cel vinovat de un genocid, când îl lauzi pe cel care chiar a făcut astfel de orori.

o negociere în impas

Zelenski se justifică de ce nu vrea să încheie un armistițiu, spunând că Putin a încălcat de 25 de ori angajamentele. Trump intervine și îi spune: „nu și-a încălcat cuvântul față de mine”. „Ba nu, erați președinte în 2016”, îl contrazice tăios Volodimir.

Strategia lui e să îl facă pe Putin să respecte o Ucraină temeinic înarmată și se plânge că Putin nu îi respectă țara, nu recunoaște că există un popor ucrainean. Dar nu spune ce obligație ar avea Europa sau America să îi asigure paza și înzestrarea militară.

Ideea lui Trump nu e să îi arate această evidență, ci să pună Europa să suporte aventurile respective, în timp ce „muncitorii americani vor săpa după minerale, de care avem nevoie, pentru produse minunate”… Vasăzică, unii cu ponoasele, alții cu foloasele.

Zelenski vine cu o idee fantezistă: că Putin trebuie să plătească toate pagubele, pe principiul de grădiniță, că el a început. Și ne anunță că activele rusești sechestrate de euro-americani (300 miliarde) nu sunt suficiente să acopere daunele. Dar lucrurile nu merg așa în lumea reală a războiului: cei care pierd plătesc, nu învingătorii și nu vinovații. Mai mult ca sigur că eliberarea activelor și banilor rușilor din bănci străine a fost deja acceptată de Trump în negocieri.

Trump se declară neutru în conflictul ruso-ucrainean, „la mijloc”. Fără să explice cum a devenit America din aliată, neutră, dar vrea și costurile pentru susținerea efortului de război pe vremea când nu era defel neutră. A devenit astfel pentru că a pierdut pariul făcut pe viețile altora.

Are totuși multă logică atunci când spune că nu poți să obții un acord de pace cu Putin, dacă te apuci să îi arunci vorbe grele prin presă, cum au făcut Biden și restul liderilor euro-atlantici până acum. „Nu sunt aliniat cu Putin, sunt aliniat cu America, sunt aliniat cu Europa și pentru binele omenirii. Vedeți ce ură are el (Zelenski) pentru Putin (..) Pot să fiu și eu dur, dar n-o să obții niciodată o înțelegere așa.”

JD Vance are o intervenție inteligentă, în care îi reproșează lui Zelenski că refuză diplomația. Zelenski își spune versiunea despre Rusia, care ar fi vinovată de încălcarea acordurilor de la Minsk. Deși, garanții europeni au făcut deja mărturisiri că aceea a fost doar un angajament, pe care l-au semnat ca să nu-l respecte și să permită înarmarea Ucrainei.

schimb fabulos de replici

– „Ce diplomație să facem?” (cu cineva care nu respectă înțelegerile) întreabă Zelenski.
– „Diplomația care să oprească țara voastră de la distrugere”, ripostează Vance. „Acum umblați prin țară și luați băieți cu arcanul că aveți deficit de militari…” (..) „E lipsit de respect să generați astfel de discuții în fața presei (..) Ar trebui să îi mulțumiți președintelui că încearcă să rezolve…”
– „De ce nu veniți în Ucraina să vedeți ce fel de probleme avem?”
– „Am văzut….”
– Veniți măcar o dată!
– Am văzut ce faceți, duceți oamenii într-un tur al propagandei… E lipsit de respect să veniți la Casa Albă să faceți astfel de reproșuri..
– În timp de război, toți au probleme. Chiar și dumneavoastră, care aveți un ocean să vă apere și acum nu simțiți. Dar veți simți în viitor.
(nota trad: când spune „veți simți presiunea”, Zelenski duce mâna la piept, ca și cum ar vrea să arate „din partea noastră”. Să fi fost o aluzie inconștientă la puterea lobby-ului internațional? Acel limbaj al trupului nu știu să fi fost comentat de cineva.)
– Nu știi asta… intervine dur Trump. Nu ne spune ce-o să simțim. Încercăm să rezolvăm o problemă. (..) Nu ești în postura să dictezi ce o să simțim noi. (..) Nu ai cărțile în mână, în situația în care ești.
– Nu joc cărți, domnule președinte!
– Ba te joci cu viețile a milioane de oameni. Te joci cu al treilea război mondial! E lipsit de respect pentru țara asta. Care te-a ajutat, unii zic, mai mult decât trebuia.
– Am tot respectul…
– Ai spus măcar mulțumesc o dată? (sare și JD Vance să-l încolțească pe musafir)
– De multe ori… și azi…
– Nu, în această întâlnire? Ai fost în Pennsylvania și ai făcut campanie pentru opoziție în octombrie. (Era vorba de puterea de atunci…)

– Țara ta e în mare necaz, strigă Trump.
– Știu.
– Ai o mare șansă să ieși cât de cât bine datorită nouă. (…) Va fi foarte greu să ajungem la o înțelegere cu atitudinea asta….