Noile alegații despre misterele lui Călin Georgescu

Continuă să apară investigații legate de legăturile lui Călin Georgescu la Viena și în cercurile serviciilor secrete. Așa zisele dezvăluiri sunt mai mult circumstanțiale, deși pot avea un miez de adevăr. Însă noua teză, că Georgescu a fost propulsat de rezerviști sau ofițeri activi din SIE sau MApN, contrazice chiar pretextul anulării alegerilor, adică implicarea Rusiei ca „actor statal”, rămasă tot nedovedită.

Tot împotriva versiunii oficiale vine și scenariul confirmat de CT Popescu, respectiv anularea alegerilor prin influența PSD la CCR, că n-a intrat Ciolacu în turul 2. (După ce acesta și Alfred Simonis dăduseră de înțeles că filialele locale ale partidului ar fi dat voturi lui Simion, ca să-l ajute să fie un fel de sparing partner în finală. Și după revelația că PNL a plătit o campanie pe TikTok, presupusă a-l fi ajutat involuntar pe CG.)

Că Georgescu e un produs al sistemului globalist, ajutat în carieră de numeroși demnitari din mai multe partide, masoni recunoscuți și colaboratori ai Securității, e un fapt dovedit. L-am documentat suficient cu peste un an în urmă. (Mai pun link pentru cei care au descoperit pagina între timp.) Simpatizanții săi care nu acceptă asta, se mint singuri împotriva realității.

În schimb, masiva propagandă a puterii preferă să ocolească aceste aspecte documentate în favoarea unor speculații fanteziste despre legături cu ruși și legionari, pentru că le contrazice narațiunile. Ce a rămas mai nebuloasă e perioada de la Viena spre prezent, după părăsirea Clubului de la Roma și reinventarea ca suveranist. La ele se referă articolele apărute ieri, pe care le voi sintetiza cu unele remarci personale.

Între timp, Călin Georgescu rămâne, la fel ca Diana Șoșoacă, victima unei flagrante nedreptăți electorale de importanță sistemică. În sensul că a anulat caracterul democratic al statului și a introdus o falie ireconciliabilă în societate, cu o frustrare justificată din partea celor cărora li s-a luat dreptul cetățenesc de a-și exprima o preferință de vot. Și sunt ambii ținta unor procese pentru delicte de opinie, care nu ar trebui să existe într-o societate liberă.

Sunt aspecte care depășesc cu mult orice alt aspect legat de persoanele în cauză, dacă îți sunt antipatici sau simpatici, dacă ești de acord cu ce au de spus sau ți se par lucruri năstrușnice. Adversarii lor, care nu pot privi dincolo de partea emoțională, practic susțin o tiranie și exercitarea forței cu orice preț asupra altor segmente din societate, care gândesc altfel decât ei.

În cei aproape doi ani scurși între prima intervenție a Curții Constituționale, din octombrie 2024, și acum, multe s-au degradat în societate, care a devenit radicalizată în tabere ostile, ce se disprețuiesc și nu își acceptă perspectivele. E sub semnul întrebării dacă arcul globalist mai are majoritate, dacă și cum ar mai organiza alegeri știind asta.

Pozițiile celor doi eliminați din cursă s-au nuanțat și ele. Ambii sunt critici cu Uniunea Europeană și programul progresist, ecologist (valabil și pentru George Simion, liderul partidului cel mai bine cotat de sondaje). Diana Șoșoacă a trecut de la neutralitate la afirmarea deschisă a unei opțiuni pentru apropierea față de Rusia, fără implicarea în război, foarte critică la adresa Israelului și a cenzurii legii Vexler, cu o poziție nuanțată față de America lui Donald Trump.

Călin Georgescu și George Simion s-au profilat ca suporteri fără rezerve ai Israelului și Statelor Unite, pentru continuarea vasalității față de cele două și deschiși la negocieri cu partidele vechi, PSD și PNL, dar adversari ai USR. Georgescu ignoră deplin genocidul din Gaza și legea Vexler.

Între timp, a avut loc o ruptură și față de tribuna Realitatea TV și Anca Alexandrescu, susținători ai unei aproprieri mai grabnice de guvernare a AUR, prin negocieri subterane cu PSD și o parte din PNL, pe care Nicușor Dan a rupt-o cu facțiunea Veștea. Aparent, încercarea era de a muta puțin centrul de greutate al coaliției guvernamentale de la preponderent sub comanda UE, la o apropiere de SUA.

Economic, linia lui Călin Georgescu e mai autohtonistă, dar și mai visătoare, pășunist-populistă, deocamdată, la fel de vagă ca în cazul SOS. În timp ce Simion are mai curând o înclinație neo-liberală, de continuitate, marcată și de predarea partidului unor persoane din sistem, ca Petrișor Peiu și Dan Dungaciu, pentru politica externă.

Călin Georgescu e probabil cel mai popular personaj politic, menținut în atenția publicului printr-o perpetuă campanie electorală, cu vizite prin sate, și de campania negativă din partea propagandei puterii. A cărei pierdere de credibilitate joacă în favoarea lui. Guvernarea catastrofală îl ajută să capitalizeze nemulțumirea, fără să facă opoziție în mod concret.

Personajul mi se pare o uriașă iluzie colectivă, construită și menținută artificial, de cei care îl percep exclusiv emoțional. La fel de puțin justificat: fie cu uriașă aversiune și teamă, fie cu simpatie indiferentă la orice ar face sau spune. E o falsă alternativă, care nici nu promite o mare ruptură geopolitic vorbind, dar arată mai prezidențial decât caricaturalul Nicușor, e mai calm și mai civilizat decât Șoșoacă și Simion. E menținut ori ca sperietoare pentru suporterii puterii, ori ca așteptare vagă pentru nemulțumiții unei crize tot mai apăsătoare, în galopul scumpirilor și datoriilor.

„rețeaua” de la Viena

Ziarul Adevărul scrie ieri despre o așa zisă rețea de la Viena. După ce Emil Hurezeanu a părăsit postul de ambasador, pentru a conduce Ministerul de Externe, între favoriții la succesiune ar fi Andreea Amza Andraș, care conduce interimar ambasada. Publicația încearcă să o lege de familia Hanț, susținătoare a lui Călin Georgescu.

Că Laura Hanț și Andreea Amza apar într-o fotografie la un eveniment public ținut de ambasadă, e o dovadă discutabilă. Pentru că mai jos, în același articol, se vorbește și de organizarea vizitei lui Ilie Bolojan în Austria și de alt eveniment cu Oana Țoiu, superiorul ierarhic din minister. Deci se putea deduce la fel de bine și că ar fi o rețea cu Țoiu și Georgescu.

Laura Hanț e fosta șefă a PSD Austria și președinta fundației „Mihai Eminescu” din Viena. În această din urmă calitate era prezentă și la evenimentul de unde e poza cu diplomata Amza.

Soțul ei, Constantin Dănuț Hanț, apare menționat în stenograme DNA, ca angajator fictiv al lui Călin Georgescu. Un anume Silviu Ularu spune:

„Costi l-a angajat pe Georgescu în Austria că ăștia nu-i dădeau voie să plece din țară. Și face notificare acum că, știi, n-au voie, conform legii, să îți interzică dreptul la muncă. (..) Și i-a făcut hârtie Costi că e așteptat la serviciu în Austria.”

Aici problema pe fond e că Georgescu n-ar fi trebuit să aibă asemenea restricții de circulație, care decurg din dosarul aberant cu tentativa de lovitură de stat, pe care ar fi pregătit-o într-o ceainărie la Ciolpani cu doi băieți. Și pentru cele câteva declarații controversate din interviuri. Alt aspect, e punerea în mișcare a unui dispozitiv disproporționat de urmărire, ce miroase a poliție politică. Stenograme și agenți pentru un dosar fără miză economică clară sau relevantă. Alt fapt e că și după ridicarea controlului judiciar, Georgescu n-a fugit din țară. Deci e un balon de săpun, dar să urmărim firul mai departe.

„Conform anchetatorilor, întreaga operațiune ar fi fost coordonată de Nicolae Iana, general în rezervă al SIE. Din rețea ar mai face parte și Silviu Pîrvu-Ularu. Atât Constantin Hanț cât și Silviu Pîrvu-Ularu sunt urmăriți penal de DNA într-un dosar de trafic de influență.”

Din nou, suspectă coincidența că Georgescu e agățat într-un dosar de corupție al unor persoane necunoscute, care probabil n-ar fi avut necazuri cu procurorii fără acea legătură vagă cu el. Cel mai greu nume e al unui general SIE, dar fără dovezi concrete ce treabă are cu CG și cum coordonează zisa rețea.

Constantin Hanț s-ar fi afirmat ca susținător al lui Georgescu și ar fi intenționat să facă o firmă de consultanță împreună cu el. Cam astea sunt datele relevante din articolul din Adevărul.

În replică la acel articol, cercetătorul Marius Oprea vine cu alte informații. Acesta susține că Viena era înainte de 1989 un cap de pod al spionajului, folosit și de Securitate. Aceasta ar fi înființat acolo două ONG-uri paravan. Prima, numită ACIER (Asociația Culturală Internațională a Exilului Românesc), ar fi fost o acoperire pentru spionii români din comunism.

ACIER ar fi fost coodornată politic chiar de Marin Ceaușescu, fratele dictatorului, (sinucis sau ucis în ambasadă în zilele Revoluției, în condiții suspecte.) El superviza și conturile prin care Securitatea încasa bani din comerțul exterior. (În timpul procesului din ziua de Crăciun, Nicolae Ceaușescu a fost acuzat și de extragerea unui miliard de dolari în conturi în străinătate. Între timp, e destul de clar că erau fonduri ale statului, mare parte însușite de securiștii puși să le administreze. Dar Marius Oprea pare să continue să le trateze ca pe conturile personale ale lui Ceaușescu.)

A doua era „Asociația Mihai Eminescu”, despre care Oprea susține că era rezidența Securității. Se afla în același bloc, donat în mod inexplicabil de o bătrână din Austria statului român comunist.

Marius Oprea povestește că a fost în 1990 la fața locului, pentru a cerceta „sinuciderea” lui Marin Ceaușescu și soarta conturilor, pe care spune că ar fi preluat-o Teodor Meleșcanu (fost ministru de Externe și candidat prezidențial).

Oprea susține că la sediul ACIER a găsit două doamne care tocau documente. (Coincidență destul de cinematografică.) Și că Fundația „Mihai Eminescu” din Viena ar fi fost susținută după Revoluție de Iosif Constantin Drăgan (milionar român din Italia, fost legionar, care ajunsese în legături cordiale cu regimul Nicolae Ceaușescu.) Cam astea ar fi „dezvăluirile” zilei, deocamdată firave pentru a explica perioada de la Viena a lui Călin Georgescu și nisterul creșterii bruște de popularitate din toamna lui 2024.