Grecia e strivită de povara migranților. Presa progresistă exultă

Cu ochii ațintiți pe spectacolul mediatic din pădurea de la granița Poloniei cu Belarus, scăpăm din vedere alte teatre de operațiuni în vastul război de supraviețuire al Europei. Site-ul ultra-progresist Politico salută cu entuziasm că „Atena a devenit un nod de rețea pentru femeile afgane”. Pentru început, articolul se concentrează pe vârful presupus atractiv al icebergului.

„În doar câteva săptămâni, în oraș au aterizat 700 de femei din Afganistan, judecătoare, legislatoare, jurnaliste și avocate împreună cu familiile lor.”

Și știm cu toții că femeile afgane pot fi productive. Dat fiind războiul, rata fertilității a cunoscut o scădere (dar poate reveni rapid și depăși precedentele niveluri când te muți într-o țară care-ți asigură toate condițiile). În 2009, o femeie afgană năștea în medie 6 copii. Indicele fertilității a scăzut între 2009 și 2019 de la 6,18 la 4,32. Ca să aveți un termen de comparație, româncele nu au atins niciodată performanța de a naște în medie 2 copii, în același interval. (Nivelul de înlocuire naturală pentru 2 părinți.) Între 2009 și 2019, fertilitatea românească a variat într-o marjă neglijabilă statistic, de la 1,66 la 1,76.

Dar unde am mai auzit noi povestea asta cu femeile afgane, care sunt toate experte în drept și legislație? Exact, la bărbații sirieni, afgani și libieni, care urma să fie toți „arhitecție, doctori, IT-iști”. Cum a mers acea poveste de succes? Așa și așa, potrivit presei de stat. Deutsche Welle vede jumătatea plină a paharului: „În 5 ani, jumătate din refugiați își găsesc loc de muncă”. Doar 5 ani, vorba aia. O îmbunătățire din deceniul precedent, când succesul integrării era la 44%. Datele de anul acesta sunt și mai pesimiste. La un deceniu de la începutul războiului din Siria, două treimi din refugiații ajunși în Germania supraviețuiesc tot din ajutoarele de șomaj. Datele se repetă și pentru afgani și somalezi.

Dar să revenim la articolul feminist din Politico. Strecurată undeva după mai multe paragrafe entuziaste, găsim informația că Grecia găzduiește 160.000 de migranți, pe care se străduiește să „îi proceseze”. Adică să îi răspândească în restul țărilor UE, ca parte a solidarității europene. Cifra e dată de Ministrul Migrației din Grecia. Asta înseamnă că există un nou venit de susținut pentru fiecare 67 de greci din țară. Asta, excluzând minoritățile deja existente, care se numără la populația băștinașă. Cred că înțelegeți acum ce măr otrăvit era oferta intrării României în spațiul Schengen și ce noroc că ne țineau olandezii și francezii la ușă. (Altfel abuziv după propriile lor reguli.) Dacă România s-ar fi pomenit cu o povară similară, per capita, ar fi însemnat un aflux de peste 280.000 de musafiri.

Citiți pe aceeași temă:

Publicația elitei progresiste Politico a fost cumpărată recent pentru 1 miliard de dolari de grupul Axel Springer. Coincidență, din chiar țara Angelei Merkel. Grupul e unul dominant pe piața germană, unde deține cel mai popular tabloid, Bild, dar și ziarul serios Die Welt. Din America a mai cumpărat și Business Insider.

Doi foști agenți CIA au dezvăluit că grupul Axel Springer a primit 7 milioane de dolari de la CIA pentru a-i influența politica editorială, care niciodată nu critică interesele americane.

La parafarea achiziției, ziarul israelian Haaretz a scris că grupul Axel Springer a impus Politico să mențină o linie pro-israeliană. „Această politică se va aplica fiecărui angajat al companiei, chiar dacă nu va trebui să facă promisiunea în scris”, a spus directorul grupului. Mathias Dopfner a mai spus că „susținerea Israelului e o datorie germană”.

Putin, Trump și o nuntă evreiască

Prevederea contractuală pare să fi venit după vâlva creată de un articol mai vechi din Politico, înainte de achiziția germană. Aceasta se referea la organizația Chabad Lubavitch, despre care spunea că e „grupul vesel”, care îi leagă pe Vladimir Putin și Donald Trump.

Deși autorul era el însuși evreu, Ben Schreckinger, articolul a stârnit proteste de la ADL (Liga Anti-defăimare). Din articol aflăm că încă din 1999, când Putin a început preluarea de putere de la vechea gardă a oligarhilor apăruți în regimul Boris Elțin, noul țar de la Kremlin s-a bazat pe doi magnați apropiați: Lev Leviev și Abram Abramovici. Ambii, membrii de bază ai Chabad.

(Abram Abramovici nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind faimos ca patrol al echipei de fotbal Chelsea Londra. Și Lev Leviev ar putea fi cunoscut românilor ca patron al Cotroceni Mall. Mai a ales după ce mallul a ajuns în atenția presei pentru găzduirea unei scandaloase expoziții, în care erau batjocorite crucea, veșmintele preoțeși, calendarul ortodox și alte simboluri creștine. Acestea erau prezentate ca „obiecte kitsch” și mall-ul din București chiar plătea reclamă la Facebook să popularizeze expoziția.)

Leviev și Abramovici, ni se spune în articolul din Politico, au devenit apropiați ai lui Berel Lazar, supranumit „rabinul lui Putin”. Tot afaceriști din cadrul Chabad i-au făcut intrarea și lui Donald Trump, atunci când a încercat să deschidă o investiție imobiliară la Moscova. Trump a găzduit la Mar-a-Lago, stațiunea sa din Palm Beach, nunta dintre mâna dreaptă a lui Leviev și fiica lui Tamir Sapir, care era intermediar al afacerii sale moscovite. Ginerele lui Trump, Jared Kushner, a cumpărat de la Leviev o clădire de 300 milioane de dolari, înainte de a se căsători cu Ivanka Trump. (Nu se precizează în articol, dar e de notorietate, că tatăl lui Jared, Charles Kushner, e cel care i-a facilitat lui Donald Trump intrarea în afacerile imobiliare la New York.) Trump s-a împrietenit și cu soția lui Abramovich, Dasha Zhukova, care i-a fost amfitrion în 2014 la Moscova.

În 1999, Putin i-a încurajat pe Lev Leviev și Roman Abramovici să înființeze o altă organizație evreiască, alternativă la cea condusă de oligarhul rival Valeri Gusinski. Pe care îl considera un rival politic legat de era Elțin. În 2013, Abramovici a finanțat cu 50 de milioane de dolari un Muzeu Evreiesc și Centru al Toleranței. Iar Putin și-a donat salariul pe o lună pentru proiect, cu acea ocazie. De asemenea, a deschis arhiva KGB cu documente pentru muzeu. Rabinul Berel Lazar l-a însoțit pe Putin la multe din evenimentele lui notabile, de la vizita la Ierusalim, la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Soci, la anunțul anexării Crimeei, la ceremonia de realegere.

Chabad Lubavitch – un lobby pragmatic

Fondată în 1775 în Lituania, organizația a ales o a treia poziție între strictețea iudaismului ortodox și liberalismul evreilor asimilați de țările gazdă. Ei au o înclinație spre latura tradițională, hasidică, dar sunt înțelegători cu slăbiciunile fiecăruia, acceptând de la fiecare „să țină câte porunci poate”. În schimb, e foarte eficientă în strângerea comunității evreiești, colecta de fonduri și întrajutorare. De asemenea au o prezență vastă pe tot globul, în peste o mie de orașe. Inclusiv acelea unde comunitate evreiască e ca și inexistentă. „Dacă există un McDonald’s, există și o casă Chabad”, glumesc ei.

Cel mai faimos rabin al mișcării a fost Menachem Mendel Schneerson, decedat în 1994, despre care cei mai fideli adepți au crezut că e mesia.