Scandalul blocului pentru migranți

Credeam că scap de neofertanta campanie pentru primăria București cu un articol în care spuneam că nu-mi place niciunul dintre candidați, câteva păreri despre cei înscriși în cursă și concluzia că spun pas acestei întreceri. Dar un alt subiect, de mult mai mare interes național, a fost deschis cu ocazia acestei campanii electorale. George Simion a încercat să o ajute pe Anca Alexandrescu printr-o postare, în care apar amândoi între două blocuri din cartierul Militari, sector 6.

Fotografia e grăitoare, mesajul, scurt și la obiect: în stânga e un bloc dărăpănat, în care locuiesc români, în dreapta un bloc cu fațadă modernizată, în care sunt cazați migranții.

Imaginea a declanșat un val de isterie în bula progresistă, care turbează la cea mai mică atingere a subiectului. Vedetele îl acuză nici mai mult nici mai puțin de rasism, adică cer în subtext dosar penal pentru delicte de opinie, cum au ceilalți lideri ai opoziției în minunata noastră democrație. În mod hilar, unele înjurături din comentarii sunt chiar rasiste la adresa celor doi din poză, dar dublul standard e normă pentru o cauză bună. Majoritatea fierbe de ură, în timp ce strigă că „extremiștii” cultivă ura și vor să ne dezbine de srilankezii noștri dragi.

Practic, nu există străin pe care progresiștii să nu-l idolatrizeze instantaneu și să nu-l considere superior și preferabil unui român. Aceia sunt harnici, muncitori, serioși, modești, ieftini, noi suntem înapoiați, medievali, puturoși, știrbi, lacomi la pretenții salariale și pupători de moaște. Sunt minunanți și ucrainenii, în felul lor, pentru că ne apără de ruși. (Stând în tranșeele săpate prin cartierele bucureștene unde s-au mutat, sau în buncărele din stațiunile de la munte și mare, pe care le vizitează.) Dar cu cât vin mai de departe din afara Europei sunt mai doriți, în număr cât mai mare de „pro-europeni”.

În oglindă, nu există categorie de români săraci, pe care pretinșii elitiști anti-naționaliști să nu îi disprețuiască și să nu le provoace repulsie. Dacă le citiți comentariile, veți deduce fără echivoc că, pentru ei, înlocuirea nu e „teorie a conspirației”, cum încă se mai prefac. Ci o adevărată fantezie de răzbunare pe conaționalii din clasele de jos, pe care i-ar vrea exterminați, dispăruți în neantul istoriei, cu mirosul lor de la coada vacii și credințele lor neștiințifice.

În mintea alegătorului useristo-liberal, țăranii și locuitorii periferiilor sunt ultima racilă comunistă, care ne mai desparte de visul capitalist. Sunt în jurul lor doar să le aducă aminte ghinionul că nu s-au născut la Paris sau Amsterdam. Iar când vor fi înlocuiți cu „diversitatea” pe care au văzut-o ei în excursiile prin metropolele Europei, vom avea în sfârșit o țară ca afară!

Atitudinea lor e atât de naiv-aberantă, încât mă face să iau apărarea unor politicieni, care nu îmi sunt deloc agreabili. Și să încep prin a întreba:

ce e neadevărat!?

Înțeleg că subiectul îi irită, că îl vor cenzurat cu măsuri polițienești, că îl consideră incorect politic…. Dar e neadevărat? Sau e, din contră, foarte legitim și ar trebui să fie în prim-planul agendei publice, cum e în toată Europa?

Verificatorii de conținut de la Factual au sărit ca pompierii din cazarmă și au dat verdictul: e fals. În articolul lor, ajung la următoarea concluzie: blocul din dreapta e administrat de o firmă privată, nu e făcut de Primăria Sector 6, care ar fi dat doar autorizația de construcție. 

„Clădirea nu este exclusiv destinată migranților, aceasta având scopul de a caza echipe de muncitori, indiferent de naționalitatea acestora.”

Din formularea cerberilor internetului rezultă că sunt și migranți și muncitori imigranți, din Asia și Africa. Proporția lor nu e precizată, poate fi ca la rețeta de salam, un cal și un pui.

Avem, așadar, două categorii aduse în număr mare la noi în țară în ultimii ani, cu încălcarea articolului din Constituție, care interzice colonizarea unor populații străine pe teritoriul național. Ei vin cu formalități diferite din punct de vedere birocratic și îndeplinind sau nu un rol în economie, mai important sau marginal. Ca de exemplu, mișcarea unor pachete cu mâncare între un restaurant și ușa biroului. Dar efectul final e același: schimbarea definitivă a demografiei României, pentru toate generațiile ce vor veni după noi.

Pedanții verificatori pretind că e fals pentru că se folosește termenul generic de „migranți”, devenit popular în toată emisfera vestică. Da, unii au statut de refugiat de război sau invocând felurite discriminări în țările de origine. Dar abuzează acel statut, pentru că nu se refugiază în țara vecină, cum spun convențiile internaționale, ci aleg să migreze la mii de kilometri distanță, parcurgând multe țări pașnice și sigure.

Cei mai mulți sunt, în realitate, migranți economici, dintr-un bazin practic nesfârșit. Din cei 8 miliarde de locuitori ai Terrei, mulți sunt în situația să considere mai atractive salariile și condițiile de trai din Europa. În acel caz, doar invocă niște pretexte sociale sau politice.

Similară e și situația celor interesați de angajare, care devin imigranți la mutarea în altă țară. Nu puțini devin o masă, care continuă să se mute și din a doua țară, fiind parte din uriașul fenomen global al migrației. Deci acea vocală, care separă migranții de imigranți e puțin relevantă în practică. Deopotrivă sunt parte dintr-un fenomen de care autohtonii au voie și trebuie să vorbească.

Cetățenii României nu au fost consultați dacă vor aceste transformări, nici prin aducerea refugiaților, nici a muncitorilor. Cu atât mai puțin nu au fost întrebați în privința acordării cetățeniei române după doar 3 ani de ședere minimă. Li se închide gura total anti-democratic cu argumentul aberant că și unii români au plecat în alte țări ale Europei. Ca și cum alegerea unor români de a părăsi țara și a trăi între străini, ar anula dreptul la propria opțiune pentru românii care au ales să trăiască între ai lor. O retorică, pe care am demontat-o demult în alt articol.

cotele de migranți

Pe lângă muncitorii aduși de corporații și patroni avizi să își maximizeze profitul, există și cotele de „refugiați”. Pe care Uniunea Europeană le impune sub șantajul unor sancțiuni țărilor membre. Din motivul explicat mai sus, ei sunt numiți impropriu refugiați, pentru că deja migrează între țări care nu sunt în război. Sunt colonizatori aduși deliberat de politicienii continentului pentru a schimba coloratura etno-culturală a țărilor pe care le guvernează.

În cazul lor, se dau subvenții de la bugetul de stat pentru cazarea și hrănirea lor fără a fi obligați să presteze vreo muncă. Primesc și bani de buzunar. În această situație, revolta cetățenilor din țările invadate e cu atât mai îndreptățită. De ce preferă guvernanții Europei și ai României să îi considere o prioritate, cât există persoane fără adăpost, copii orfani sau care sunt mult sub pragul sărăciei!? Cine a întrebat vreodată alegătorii dacă sunt de acord cu acest aranjament?

Nu e demagogie să pui astfel de probleme, e bun simț. Cu atât mai mult cu cât susținem de la buget inclusiv furnizarea de muniție pentru genocidul din Gaza. Acolo unde guvernul statului Israel militează la vedere pentru alungarea a milioane de arabi în alte țări. Adică produce deliberat migrație pe alte continente, pentru a-și rezolva o extindere teritorială.

Verificatorii lasă să se înțeleagă că e pur și simplu treaba unei firme private, care ar fi luat doar autorizație de la primărie. Cum ar veni un merit al capitaliștilor că au făcut o clădire să arate mai bine. Dar dacă în bloc sunt și migranți subvenționați cu totul, cum rezultă chiar din verdictul lor, înseamnă că acolo n-a fost vorba doar de autorizare, ci și de fonduri bugetare, virate prin acea firmă.

Cititorii sunt lăsați cu falsa impresie că ar fi un bloc ridicat cu totul de firma particulară. În acest caz, n-ar fi așa mare surpriză că un bloc mai nou arată mai bine decât unul vechi. Dar chiar „verificatorii” furnizează o imagine lămuritoare din 2019, de pe Google Maps:

Din ea rezultă clar că nu e deloc un bloc nou, făcut de firma particulară. Amândouă erau la fel de ghetouri, dar unul a fost preferat la modernizare. Nu cel pentru români. În plină „pandemie”, când puteau ieși din țară doar culegătorii de sparanghel pentru Germania, s-au găsit fonduri pentru renovarea cazării imigranților. Era și perioada când eram ținuți în casă și încurajați să comandăm de la livratori, un punct din care a devenit izbitoare pe stradă schimbarea de populație.

Natural, îți pui problema: dacă în stânga sunt români, care muncesc teoretic pe salarii mai mari, cum de arată mai modernizat blocul străinilor? Care teoretic lucrează pe salarii mai mici. Dacă e al firmei, înseamnă că diferența de bunăstare s-a oprit în averea patronului, în loc să permită și forței de muncă locale să evolueze într-o direcție ascendentă. E doar o constatare.

firma cu trei hoteluri

Firma în cauză se numește Dorm Facilities SRL. Care mai evoluează și sub numele de scenă Komitat, fiind reprezentantă de directorul Valeriu Nicolae. Simplă coincidență de nume cu ONG-istul cunoscut pentru investigațiile prin CV-urile impostorilor. Dar amândoi militează pentru aceleași lucruri și sunt foarte încântați de politica înlocuirii.

Firma are trei astfel de „hoteluri” pentru muncitorii aduși din Asia și pentru refugiații africani. Unul în Timișoara, pe strada Simion Bărnuțiu, altul în sectorul 6, pe Strada Preciziei, în cartierul Militari, și altul în sectorul 4, pe strada Tudor Gociu, aproape de Dedemanul de pe Șoseaua Giurgiului. Ca din întâmplare, acesta din urmă e în aceeași curte cu Direcția pentru Azil și Integrare.

În acest din urmă loc nu sunt atât muncitori, cât refugiați, cazați acolo de stat. Am mari dubii că blocul-hotel ar fi fost cumpărat de la proprietari persoane fizice. Ci bănuiala că a fost ceva cămin de nefamiliști sau bloc de locuințe sociale, aparținând ori primăriei ori altei instutiții de stat. Arată ca o pușcărie și afluxul de personaje din lumea a treia a schimbat vizibil fața micului cartier de case din jur. Vecinii sunt victimele unei invazii tacite decise de autorități în deserviciul lor, pentru fanteziile „progresiștilor”, care trăiesc în cartiere bogate și sigure.

Aici apare prima din probleme: povara cotelor de refugiați pentru România ocupă din alocările potențiale pentru nevoi sociale interne. Cei livrați, de exemplu, de Franța sau Italia, pentru că au fost pescuiți din bărcile de pe Mediterana, trebuie instalați undeva. Dacă primăria avea locuințe sociale pentru situații grave, cum ar fi explozia din Rahova, sau un eventual cutremur, sau pentru cei fără adăpost și pentru cei din orfelinat care împlinesc majoratul, primarul va ridica din umeri spunând că nu mai are nimic disponibil. Fără să spună de ce.

Fenomenul e de amploare în Vestul Europei, unde imigranții – fie salariați, fie șomeri – ocupă masiv locuințele sociale. Iar, mai nou, au început să umple și hotelurile pe cheltuiala statului, sau să fie mutați în sate unde devin brusc majoritari. Au fost nenumărate cazuri de revolte spontane din acest motiv în Germania, Irlanda, Grecia, Italia. Interesați-vă cât de răspândit e fonomenul în distopia care devine Marea Britanie.

Dar verificatorii inistă pe scenariul în care sunt cazați strict muncitori afro-asiatici, de către o firmă privată la un așa zis hotel privat. Nici aceasta nu e o problematică de neglijat sau ilegitimă, care trebuie redusă la tăcere strigând că ar fi rasistă. E chiar o discuție crucială.

Multe firme acordă facilități speciale pentru relocarea muncitorilor asiatici, pentru că preferă docilitatea lor și că nu pot comenta condițiile. Există mărturii ale unor angajați români la aceleași firme, care spun că muncitorilor din afara Europei li se asigură cazare și chiar hrană, lucruri pe care românii trebuie să și le procure pe cont propriu. De ce nu fac acele firme același efort pentru a aduce din satele izolate muncitori români!?

Efectele sunt majore: presiunea importului de salariați din lumea a treia, unde salariile sunt și de 100 de euro pe lună, duce salariile în jos. Sau le ține la niveluri scăzute, care nu compensează inflația și costurile vieții. Dimpotrivă, afluxul migrator crește galopant chiriile în orașe, le face tot mai inaccesibile românilor din provincie sau mai săraci. Problema afectează în mod dramatic generațiile tinere, fără pile, atât la intrarea pe piața muncii, în serviciile care cer specializare minimală, cât și la mutarea din locuința părinților. E o temă validă la nivel politic.

Pentru că imigranții fac un efort special și temporar ca să se mute în Europa, ei acceptă condiții anormale pentru un trai pe termen lung. Da, teoretic și românii ar putea să trăiască mai mulți într-o cameră, ca la cămin. Și să mănânce un bol de orez sau la cantina șantierului, ce li se dă în cutii. Dar asta înseamnă condiții improprii pentru întemeierea unei familii, deci grăbirea prăbușirii demografice, care apoi e invocată ca pretext pentru importul de adulți din țările indiene, foarte prolifice. E rasistă această observație? E o realitate de natură socială.

Simion și AUR nu sunt contra migrației

Situația e oarecum similară cu scandalul recent din Popești Leordeni. Presa a vuit cu titlul: „Încă un livrator străin agresat” de „o femeie și un bărbat din Popești Leordeni”. Înainte ca imaginile să fie grijuliu blurate de presa propagandistă, se vedea ca o ceartă fratricidă. Perechea coborâtă din BMW părea din primul val migrator, venit de pe sub-continentul indian acum 800 de ani sau cine știe când. A căror integrare a decurs mirobolant, argument să mai aducem cât mai mulți și cât mai repede.

Știrea nu era despre cât de necivilizată era bruneta din clip, care biciuiește cu firul de la încărcător un srilankez, care nu ripostează de frica partenerului ei. Tipa își încheie „argumentația” cu un scuipat scârbos înspre cameră sau fața celui care filmează. Nu, știrea a fost răstălmăcită să arate rasismul și intoleranța românilor. Risca să se soldeze cu o pedeapsă de ani după gratii, potrivit legii Wexler de combatere a urii de rasă. Noroc că s-au înțeles între ei și și-a retras plângerea. Dacă cel scuipat era un român, știrea nu mai apărea deloc pe televiziuni.

George Simion e chiar un promotor al migrației. A promis 800.000 de cetățenii pentru israelieni, dacă ajunge președinte. (E de presupus că nu i-ar caza în ghetouri, ci în clădiri frumoase, că ar ieși scandal încă mai mare.)

În partidul AUR nu sunt doar persoane critice cu fenomenul migrației, ca Dan Tanasă și (cândva) Sorin Lavric. Sunt și militanți pentru importul de muncitori din Asia. Deputații Mohammad Murad și Mugur Mihăescu (Garcea) nu doar pledează pentru această schimbare de demografie. Sunt chiar mari importatori de personal în detrimentul românilor, în afacerile lor hoteliere, restaurante și de livrare.

Mugur Mihăescu are chiar sloganul „naționalist”, extremist: „zero angajați din România”. Preferă să lucreze cu alții serioși din Bangladesh și Nepal, pentru că românii „sunt vai steaua lor”. Iată un gen de extremism, pentru care presa „onorabilă” nu l-a criticat vreodată.

Libanezul Mohammad Murad l-a și pus la punct pe colegul său, Dan Tanasă, că a îndrăznit să vorbească de acest subiect în așa zisul partid suveranist. Susține că dacă pleacă străinii firmele românești dau faliment. Și Dan Tanasă n-a îndrăznit să mai deschidă gura în fața sponsorului, ca să știm care e ierarhia influenței în AUR. Iată un unicat în Europa: un partid „suveranist” pro-migrație. Sau, cel puțin, indecis pe acest subiect esențial.

povestea de succes

Dar să revenim la blocul buclucaș, din pozele de mai sus. Cu sau fără sprijin de la primărie, firma condusă de Valeriu Nicolae a găsit o nișă de piață: găzduirea de migranți pentru firme ca:hotelurile Marriott, Hilton, covrigăriile Luca și Paul, restaurantele City Grill, Pizza Hut, KFC, McDonald’s.

Evoluția firmei Dorm Facilities SRL e spectaculoasă. Un deceniu a dormitat, înregistrând doar pierderi, cu maxim un angajat. În 2016, norocul îi surâde și cu doar 7 salariați proaspăt angajați, marchează un profit de aproape 3 milioane de euro (14,5 milioane lei). Anul următor, îi dă pe toți afară, dar izbutește să scoată un profit net la jumătate fără niciunul din ei, doar prin zbaterile patronului și muncă voluntară, probabil. Angajează o duzină anul următor și profiturile se prăbușesc sub o sută de mii de euro.

În fine, în anul pandemic 2020, cu economia paralizată și angajați cât o echipă de fotbal, firma reușește al doilea record personal, un profit net de 2,6 milioane de euro. (Nemaiatins de atunci încoace, în pofida dublării personalului.) Coroborând datele cu pozele oferite de „verificatori”, e chiar anul renovării blocului din Militari. Deci atunci a avut loc marea investiție, care urma să se recupereze în timp, nu? Atunci trebuia să fi fost gaura, nu profitul. Ai putea deduce de aici că „cineva” a plătit anticipat lucrarea cu pricina, de au mers lucrurile așa frumos. Dar e doar o presupunere, n-avem acces la mai multe informații.

În schimb, avem din decembrie același an un interviu dat chiar de directorul general al firmei, care activează sub brandul Komitat. Impresiile lui erau optimiste în privința profitului, dar stânjenitoarea pe alocuri. Chiar deloc încurajatoare pentru vecinii celor instalați de el în cartier. Să-i dăm cuvântul lui Valeriu Nicolae, citat de Profit:

„Când primul lot de vietnamezi a ajuns la Komitat, complexul de cazare din Berceni, cei 480 de asiatici s-au dat jos din autobuze și mulți dintre ei s-au dus glonț și au urinat pe gardul vecinilor de vis-a-vis, Inspectoratul General pentru Imigrări. Acesta a fost doar începutul problemelor pe care cei de la Komitat aveau să le aibă în următoarea perioadă cu vietnamezii, dintre care mulți nu văzuseră niciodată o cadă de duș și nu știau să folosească toaleta.”

Dar, desigur, n-ai voie să te plângi cum îți e transformat cartierul sau orașul de politicile locale sau guvernamentale. Dacă zici ceva, ești redus la tăcere de armata postacilor progresului. Importante sunt PIB-ul și profitul companiilor. Care vor să încaseze de la europeni prețuri maximale, dar nu vor să plătească și salarii europene. Zi-le domn patron:

„A trebuit să-i învățăm să folosească dușurile și toaletele, pentru că își făceau nevoile în cădița de duș”, povestește pentru Profit.ro Valeriu Nicolae, directorul general al complexului Komitat, care găzduiește în jur de 1.200 de angajați ai diverselor companii aduși din mai multe țări.”

Unii dintre muncitorii vietnamezi au încercat să pună cuști pe afară și să prindă și să mănânce pisici, câini și șobolani, dar întregul complex fiind monitorizat video, au fost prinși. „Când sunt pe șantiere, nu știm ce fac și ce mănâncă. Când au apărut chinezii în Colentina, în anii ’90, au dispărut o grămadă de câini din proximitate”, își amintește șeful complexului.

Ei, haideți să nu folosim astfel de stereotipuri suveraniste… se poate!? Să nu mergem cu gluma până la a spune că de-asta a înmulțit Clotilde Armand șobolanii în Sectorul 1, să fie mai inclusivă.

„Turiștii” cazați în hotelurile de la periferie din București și Timișoara ale Komitat sunt 87% din: Sri Lanka, India, Pakistan, Nepal, Indonezia, Turcia și Portugalia. Da, cum să nu… au năvălit portughezii din Lisabona să stea la cămine în Militari. Ne facem că nu știm ce colonii au avut în America de Sud dar și în Africa: Angola, Timor, Mozambic, Capul Verde, Guineea Bisau… Pe unde a fost Iohannis în vizită. Hakuna Matata! În curând, pe o stradă de lângă tine. Portughezi scrie, portughezi citim…

„Trebuie să le știi obiceiurile, să fii tolerant cu ei când au sărbătorile specifice, să îi ajuți când au probleme. (…) Sunt exclusiv bărbați, pentru că a băga o femeie într-o comunitate de bărbați, unde există și consum de alcool, pe care nu-l putem interzice, creează premisele unor probleme”.

Oups! Sper să nu vadă partea asta progresistele feministe. Și să nu-și facă griji în privința mersului seara pe străzile din proximitate. E pentru o cauză nobilă, vrem să fie ca la Kohln, ca la Stockholm, lăsați prejudecățile!