Alegerea primarului Bucureștiului. Apatie pe bani grei

Soarta orașului mă interesează foarte mult, dar aceste alegeri nu mă pasionează. Nu am niciun favorit și nici nu am de gând să mă duc la vot. Dar niște păreri despre candidați, și mai ales despre cel care cred că va câștiga, pot să vă spun, întrucât i-am urmărit îndeaproape activitatea.

Nu boicotez alegerile pentru că așa au zis Georgescu sau Șoșoacă, deși argumentul lor e logic valid: Din moment ce nu mai avem democrație cu alegeri deschise tuturor, e o farsă să ne mai prefacem participând la ritualul votării. Dar viața merge înainte, la ultima rejucare a prezidențialelor au fost 11,6 milioane de votanți, care au dat legitimitatea participării acestui nou sistem semi-democratic. Pe scurt, boicotul nu rezolvă ceva, e doar simbolic; un primar tot se va alege. Nu mă duc pentru că nu mă convinge niciunul, nu mi-e drag de niciunul din ofertă.

miza mare

În afara presei motivate financiar, interesul pentru aceste alegeri e foarte scăzut. Asta deși primarul va avea pe mână un buget de 2,2 miliarde de euro anual. Și o trambulină pentru ambiții mai mari: doi din foștii primari ai Capitalei au ajuns președinți ai României (Băsescu și Dan), iar altul prim ministru (Ciorbea). E funcția care adună cele mai multe voturi, după președinte, deci automat câștigătorul devine o piesă grea la el în partid și nu numai.

Încercarea vine și cu niște riscuri. Bugetul respectiv e unul teoretic, veniturile reale sunt considerabil mai mici, pe la 1,4 miliarde euro, mai puțin decât au împreună sectoarele, și depinzând de pixul guvernului. Vestea proastă e că datoriile acumulate sunt ușor mai mari de atât. Deci dacă ne gândim la proporția din PIB a datoriilor României, ale Capitalei sunt proporțional duble. Aglomerația din trafic e imposibil de rezolvat fără nemulțumiți. Fondurile sunt insuficiente față de cât ar fi de consolidat înainte de un cutremur major.

Primăria are în subordine direcții similare unor ministere, care vin cu alte belele greu de descâlcit: refacerea infrastructurii de termoficare și subvenționarea unor întrețineri deja la limita suportabilității sociale, o vastă rețea de transport în comun, școli, spitale, teatre, parcuri cât un mic oraș… O parte din locuitori trăiesc deja în suburbii care țin de alt județ, dar vin zilnic la serviciile și școlile din București. În același oraș e un număr uriaș de rezidenți din țară și străinătate, mai mult sau mai puțin luați în evidență.

Pe scurt, sunt și perspective să ai foarte mulți nemulțumiți. Nu puțini din foștii primari au sfârșit în topul celor mai detestate personaje: Crin Halaicu, Viorel Lis, Victor Ciorbea, Adriean Videanu, Sorin Oprescu, Traian Băsescu sau Gabriela Firea. Detestați, dar deloc săraci…  

partea pozitivă

Pragmatic vorbind, oferta e mai bună ca niciodată. Pentru că alegerile pentru București au fost mereu poluate de bătălia politică la nivel național. Și la multe din runde s-a votat pasional, după acel partizanat. Așa ne-am și ales cu menajeria enumerată mai sus. Din ambiție să nu iasă cutare partid, care o fi fost sperietoarea la data respectivă.

De data asta, favoriți sunt doi primari de sector, care au fost realeși cu peste 70% fiecare, la el în fief. Deci au dovedit competență într-o primărie cât un oraș, se pricep, au mulțumit alegătorii. Oricare din ei iese, se pricepe și poate începe din prima zi, fără să mai învețe ABC-ul. Nu înseamnă că nu pot fi alții mai buni, dar nici nu ai cum să ratezi cu totul.

Drulă și Anca Alexandrescu vin din vechiul stil de alegeri, întruchipează opțiuni ideologice distincte. USR-ismul vs suveranismul. Cel puțin așa s-au branduit în ultimul an, asta se pretind. Ambii sunt energici și ambițioși, nu sunt implauzibili ca șefi, care ar putea fi eficienți. Dar sunt doar așteptări, nu lucruri garantate de trecut.

Dacă ar fi să votez ideologic, l-aș alege dintre candidații anunțați pe Mihai Lască, naționalist cu mulți ani înainte de reorientarea Ancăi Alexandrescu. Nu pot să nu apreciez pe cineva, care s-a intersectat și cu pagina mea pe Facebook și a avut poziții tranșante, curajoase. Dar cum n-are șanse, ar fi un vot irosit de dragul unui semnal, așa că prefer să nu mă duc deloc.

probabil câștigător: Băluță

Aș paria că actualul primar de la sectorul 4 va deveni primar general. Alegerile într-un singur tur îl avantajează. Are un partid mare în spate, Ciucu și Drulă aleargă pe același culoar și se vor anula reciproc. A fost mai vizibil, printr-un conflict direct cu Nicușor Dan, care a culminat cu scena aberantă când s-au contrat fiecare cu poliția lui, cine să repare planșeul de la Piața Unirii. Deci poate lua voturi și de la opoziția anti-prezidențială.

E dezavantajat că are un sector cu populație mai mică decât Ciucu, vreo 100.000 de locuitori mai puțini pe hârtie. Poate fi bătut în condițiile în care electoratul bucureștean tinde spre arcul guvernamental, chiar cu o preferință spre USR, doar în condițiile în care Drulă și Ciucu ar face un aranjament să renunțe unul din ei. Adică exact ce au promis partidele lor în coaliție că nu vor face.

Altfel, există și o permeabilitate între electoratele AUR și PSD, dar partidul lui Simion are scor mic în Capitală. Chiar în vârful prezidențialelor, Georgescu și Simion n-au reușit să sară de 25%. Iar Anca Alexandrescu e puțin probabil că reușește să capteze toată zestrea lor, chiar dacă partidul AUR a mai crescut între timp. Pentru pesediști, ar trebui să fie votabilă, dat fiind trecutul ei, deci asta ar fi varianta dezavantajoasă pentru Băluță. Doar că audiențele nu înseamnă voturi.

Întâmplător, despre ce-a făcut Băluță știu cel mai mult. Nu mi-e deloc simpatic, dar îi recunosc realizările, care nu sunt puține. Chiar îl antipatizez pentru perseverența cu care s-a bătut să schimbe numele liceului Mircea Vulcănescu. Cu el primar la Capitală, va fi schimbat și numele bulevardului Mircea Vulcănescu, posibil și alte străzi. Se va „rezolva” astfel paradoxul că un personaj istoric poate fi „criminal” în sectorul 4 și model remarcabil în sectorul 1. Iar rezolvarea va fi în direcția epurării culturii naționale. Din acest motiv, pesedistul Băluță mi se pare mai userist decât Drulă.

soluția parcărilor

Altă izbândă a primarului din Sectorul 4 a fost că a pus taxe de parcare și celor cărora nu le-a dat locuri. Pe principiul, ai n-ai mingea, tragi la poartă, taxă egală și dacă ai și dacă n-ai. Dacă sunt două mașini la aceeași adresă, plătești trei locuri: două întregi și o taxă de penalizare. A venit cu ideea cu două zile înainte de Crăciun, când a fost votată inițiativa, aplicată de la 1 ianuarie. Abțibildul doveditor l-a trimis la jumătatea anului, deci te obligă să cumperi un produs din care îți dă jumătate.

A dat o dispensă pentru cei care au contract pe garaj sau parcare, înțelegând că mașinile mai circulă. Dar nu ia în considerare decât dacă sunt tot pe raza sectorului lui. Deci dacă trăiești în alt cartier, oraș sau țară, ar trebui să te muți și fiscal din sectorul lui pe perioada respectivă. Ceea ce mulți au și făcut. Păstrând proporțiile, taxele lui Băluță riscă să genereze exodul american dinspre statele democrate spre cele republicane.

La fel ca alți primari de sector, a redus drastic locurile de parcare, prin montarea unor păduri de stâlpi și bile de beton pe orice suprafață liberă. Practic, nu mai poți merge cu două sacoșe pe trotuar de stâlpi. Iar pe alte trotuare nu poți merge pe polei, că sunt în pantă spre parcările existente.

Involuntar, Băluță a descoperit și soluția pentru criza parcărilor din București. Dar nu l-a dus capul să o aplice până la capăt. Să vă explic. Cine nu apucă loc, plătește acea taxă obligatorie cât un loc și primește un abțibild. Cu el, poți parca oriunde în sector pe locurile cu panou verde, deci mai puțin pe cele de reședință și cele cu preț mai mare. Problema e că a dat mult mai multe asemenea permise decât locuri. Teoretic, te poți mișca prin tot sectorul, practic, nu mai pleci de frică să nu pierzi locul și te gândești să o vinzi, ca să n-o mai ții degeaba.

În același timp, majoritatea șoferilor folosesc mașina în interiorul orașului. Adică au nevoie de două locuri: o parcare de reședință acasă, care stă goală cât sunt plecați, și una la destinație, la locul de muncă sau la cine se duc în vizită. E cel mai ineficient sistem dintre toate. O taxă generalizată pentru toți, care să îți dea dreptul să folosești și parcările de reședință pe principiul „primul venit, primul parcat”, ar rezolva mare parte din problemă. E și singura ieșire din blocaj – gestionarea la fel cum își gestionează supermarketurile parcările, fără a rezerva locuri goale cuiva cu excepția celor cu handicap. Nimeni nu are un motiv să o țină departe de casă pe termen lung, ca să ocupe locurile altora.

De ce nu se aplică acest sistem? Pentru că primarilor le e mult mai comod și ieftin să încaseze așa taxele, decât să plătească niște angajați să verifice că ocupanții unor locuri sunt plătitori. Iau taxa la început de an fără bătăi de cap cu amenzi și blatiști. Un permis de parcare oriunde în oraș, exceptând locurile supra-taxate (centru, mari bulevarde, aproape de instituții frecventate) ar fluidiza circulația. Multe străzi mici nici n-ar mai fi blocate pe jumătate de mașini oprite. Ar fi taxați și vizitatorii, vânzând permise pe o săptămână sau pe un an.

Dezavantajele ar fi că nu s-ar încuraja folosirea mersului pe jos și a transportului în comun. Iar cei cu program prelungit ar găsi mai greu loc după anumite ore. Pentru asta, s-ar putea permite parcarea pe o bandă pe timpul nopții, pe unele alei. Sau s-ar putea limita pur și simplu la un număr fix permisele emise, eventual cu un sistem tip licitație, încât treptat să renunțe o parte din cei care folosesc sporadic mașina.

de ce e popular Băluță

Dar dincolo de aceste reproșuri, trebuie să recunosc că Daniel Băluță e un primar eficient. Pe căi misterioase, reușește să atragă multe fonduri europene, aparent mai lesne decât primăria mare. A trecut o parte din populație la cazuri sociale și a luat o bonificație specială de la UE cu pretextul ăsta. Dar nu e doar tertipul ăsta.

Așa a ajuns să facă lucrări, care ar fi fost de resortul Primăriei Capitalei. De exemplu, renovarea Pasajului de sub Piața Unirii, refăcut urât cu niște table verzi, care i-au redus înălțimea. O economie criminală, în urma căreia au murit vreo doi turiști greci în acel accident de autocar, care s-a lovit în poarta de oțel, care avertiza reducerea înălțimii. Băluță a scăpat neatins ca o tigaie de teflon de acea tragedie.

A făcut un pasaj spectaculos peste bulevardul Metalurgiei, ocazie cu care a anulat și trecerea de pietoni de lângă un mare mall. Mai face unul pe la Apărătorii Patriei. A făcut o sală de patinaj în aceeași zonă, cu exterior spectaculos, un parc nou cu numele lui Tudor Arghezi, cel mai faimos locuitor al sectorului. A ridicat repejor vreo patru blocuri care promit să fie o policlinică sau ceva de genul la Piața Sudului.

Multe din străzi sunt reasfaltate, rețeaua de iluminat e mai bună decât în alte sectoare, chiar decât în zone centrale. Grădinile blocurilor sunt în multe locuri gazonate și irigate. Chiar a făcut risipă înlocuind pe bulevarde niște gărdulețe cu un fel de borduri înalte, placate cu marmură, pe care te poți și așeza.

Gunoiul e gestionat destul de bine. Față de sectorul 2, unde trebuie să plătești o taxă suplimentară și să te programezi ca să arunci mobilă, saltele și altele, aici trece în fiecare noapte un transport special care colectează fără cost suplimentar toate cele. Din ce înțeleg, aici ar fi o îmbârligătură de interese cu firma care deține Realitatea TV, pentru controlul căreia se dă un lung război. Iar Băluță e cumva blat cu șefii Ancăi Alexandrescu.

globalistul Ciprian Ciucu

Despre primarul de la Sectorul 6 am mult mai puține informații, deci va trebui să-mi declin competența. Am mai puțină treabă prin zona lui, sunt cartiere prin care rar ajung cu pasul. Din mașină, sectorul include unele din cele mai congestionate zone, gen coșmarul de pe Prelungirea Ghencea. Dar înțeleg că acolo e șantierul Primăriei Capitalei. Include și uriașa arteră Iuliu Maniu, în care se varsă autostrada București – Pitești, iarăși, nu e vina lui, e ceva greu de gestionat.

N-am remarcat mari progrese, dar presupun că nu l-au reales degeaba. Clar, sectoarele 4 și 3 se prezintă mai bine în spațiile dintre blocuri. Sectorul are zone mai pricopsite, ca Grădina Botanică și Drumul Taberei – altă capcană de trafic, ajutată de extinderea recentă a metroului – iarăși, nu-i meritul lui. Acelea arătau bine și înainte să fie el primar. Dar și zone pestrițe, aglomerate, pe alocuri sărace: Militari, Giulești, Ghencea. Ar fi de cercetat dacă are vreo vină în autorizarea unei densități excesive de blocuri în zona de la marginea cartierului Militari, notorie pentru lipsa de verdeață.

M-am uitat peste reclama pe care și-o face și am văzut că se repetă aceeași imagine, deci n-or fi multe realizări. E vorba de transformarea unei foste șine de tren în Parcul Liniei. Apreciez că insistă pe tranformarea unor terenuri virane în parcuri și că pune accent și pe estetică. A făcut o promenadă din malul Lacului Morii.

Am aflat acum că primarul Ciprian Ciucu a cochetat cu gazetăria, scriind editoriale în Dilema veche, Observatorul cultural, România liberă și Cotidianul. Deci ar trebui să aibă o alonjă intelectuală peste Băluță, care e mut ca un pește. În naivitatea mea, am zis că i-ar fi mai bine orașului cu un edil mai fin, care are veleități culturale. Asta până am făcut prostia să mă uit și pe ce scria în Dilema Ciucu al nostru….

Nu pot să mă laud că am reușit să parcurg vreun articol întreg din creația primarului, nici că le-am frunzărit pe toate. Dar mi-a fost destul să mă lămuresc că producea maculatură, ce poate fi împărțită în două. O parte sunt banalități de auto-promovare, care probabil erau date contra cost primarului ca spațiu publicitar. Iar alta sunt bălării propagandistice de esență globalistă.

Ciprian Ciucu e esență distilată de soroșism și vorbea în numele unui ONG, „Centrul Român de Politici Europene”. Prin 2011 ne povestea ce prietenii a legat el la forumul tinerilor arabi și europeni, într-o înșiruire din care lipseau europenii. În 2012 ne avertiza încă din titlu: „Spirala naționalism – sărăcie e greu de oprit”. Dacă vreți să citiți rumeguș marca Ursula sau suferiți de insomnie, citiți-l pe Ciucu!

Ca să concluzionăm: avem doi favoriți, ambii primari bunicei, ambii anti-naționaliști și propulsați de sistemul securisto-federalist. Iar n-o să avem muzeu de istorie națională finalizat, nici muzeu al perioadei comuniste, dar vom avea muzeele altora. Garantat, va trece și propunerea aceea cu fondurile pentru migranți de la Capitală, scoasă acum câteva luni de pe ordinea de zi în urma unor proteste. Dar, vom avea lucruri de genul pasaje, parcuri, borduri, stâlpișori…

Actualizare: După scrierea acestui articol am mai găsit o informație, atât de tare, că merita un articol separat. Despre cum a fost Ciucu angajat la Palatul Cotroceni la primul lui job real.

cu șanse mai mici

Finala mică a unor alegeri într-un singur tur se dă între USR și AUR. Respectiv, între Drulă și Alexandreasca. Ambii au profil de politruc bun de gură fără o specializare clară, agățați de niște curente partizane.

Cătălin Drulă a fost ceva ministru al Transporturilor puțin timp. N-a reușit mare lucru, în afară de scena cu ranga pe lângă un magazin din incinta metroului. E tupeist și ferm, fără multă substanță. Spune vorbe mari, pare că amenință, pare de acțiune, fără să facă neapărat ceva concret. Era să conducă USR sau l-a condus deja și înțeleg că a fost detronat de mercenarii veniți de afară. Ceea ce e caraghios dar potrivit pentru partidul care plânge după o țară ca afară. E prea asociat cu imaginea USR ca să poată lua voturi de la alte partide. Poate nu e mai rău decât Ciucu și Băluță, dar ei au ce arăta ca realizări în portofoliu, el nu. Are, în schimb, susținerea ilegală a lui Nicușor Dan. Să vedem cât îl ajută.

Anca Alexandrescu e fată de securist de presă, a fost purtătoare de cuvânt a mai multor lideri PSD. A fost mâna dreaptă a lui Adrian Năstase, pe vremea când se dădeau unele din cele mai anti-naționale legi ale cenzurii. Și când se dădeau notoriile tunuri și privatizări păguboase. A fost pentru restricțiile împotriva nevaccinaților, apoi s-a pocăit de credința oarbă în „știință” și a devenit populistă. Fată de sistem, măritată cu alt ipochimen din familie securistă, a pornit o răfuială probabil fratricidă cu aripa Coldea, după schimbarea gărzii. Nu foarte demult s-a decis să le spună „marș!” tuturor și să joace rolul de miss piranda suveranismului. Mă rog, a semi-suveranismului. Că imprecațiile ei se limitează la UE și „globaliști” neprecizați. În colonia cu trei stăpâni, și ea are mare grijă să nu supere decât unul.

Cam purie să mai facă panaramă pentru rating, s-a filmat în zăpadă în costum de baie și pe la mitinguri. A devenit întrebătoarea preferată, ca să nu zic preoteasa cultului georgist. Doar că Guru nu se grăbește să îi întoarcă susținerea. Chiar dă de înțeles că îndeamnă la boicot, stricându-i ploile. Între ei a fost mereu un concubinaj din interes mai mult decât din convingere.

Nu cred să aibă șanse, deși s-au raliat în jurul ei suveraniștii de ziua a șaptea. Pe undeva, ar fi distractiv să câștige. Ce fel de primar ar fi? Habar n-am. Nu e foarte departe de profilul Gabrielei Firea, ieșită tot din presă, care începuse să se priceapă după un timp. Ar avea foarte multă ostilitate și n-ar putea să-și facă treaba, dar nu m-ar speria perspectiva.

partidul suflat cu AUR

Închei cu o considerație despre gruparea, care și-a anunțat de voie, de nevoie, susținerea pentru Anca Alexandrescu. Când au fost ultimele alegeri, am scris că nu e posibil ca un partid să nu aibă un candidat pregătit pentru a doua cea mai votată funcție în stat. Atunci veniseră cu anonimul Enache, care a luat 3%. Acum n-au mai venit cu nimic. SOS și POT nu sunt nici ele departe. Data trecută, Șoșoacă a venit cu ea însăși, în lipsă de resursă umană. Acum cică urmează să se decidă dacă vor avea candidat.

E descalificantă situația de acum pentru AUR, în condițiile în care a urcat în sondaje detașat pe primul loc, la 35, chiar 40%. Mai au puțin și pot guverna de unii singuri și n-au candidați credibili la nicio primărie mare din țară. Reiau ce am scris data trecută. Cât de greu e să rodezi câteva persoane strict pe profil de primar!? Unul care să vorbească zilnic despre: trafic, gunoi, parcări, grădinițe, parcuri, copaci, arhitectură și evenimente de interes local.

Vorbim de un profil practic, genul de persoană cu experiență ca om de afaceri, arhitect sau peisagist. Merge și un agent imobiliar bun de gură, cum sunt unii cu mii și sute de mii de urmăritori online. Racolează măcar unul d-ăla, lipește-l de imaginea partidului, pune-l să comenteze toate inițiativele primăriei zi de zi, să propună alternative. Puteau lua și exemplul inventării lui Nicușor, din ceva activist civic într-un ONG, care să se judece cu și fără rost cu primăria, să țină conferințe de presă pe dispute locale.

Chiar există oameni pasionați de treburile asta practice, unii cu idei bune. Cu timpul, ajunge să fie asociat unui „specialist”, chit că se pricepe sau nu. Dar pare că-i pasă. Îl ții cât mai departe de restul disputelor naționale între partide sau pe teme geopolitice. Ca să nu își ostilizeze inutil votanți. Și devine cunoscut ca o alternativă mult înainte de alegeri. Dar bănuiesc că prioritatea lui Simion e stârpirea rivalilor potențiali.