Organele i-au relansat campania lui Călin Georgescu, dar scufundă statul
Timp de trei luni, instituțiile au căutat probele pentru o singură mare acuzație, în baza căreia au oprit alegerile. Dar la capătul căutărilor au găsit alte cinci acuzații și mai mari, în loc de probe. Aveau de găsit actorul statal, care a pătruns în spațiul aerian al TikTokului nostru, și a luat mințile alegătorilor din fața televizorului.
Doar că, între timp, actorul statal pe care-l bănuiau, fără să îndrăznească să i se adreseze direct, se află la masa negocierilor prietenești cu un actor statal și mai mare, aliat strategic peste care nu se face să dai buzna cu percheziția. Așa că s-a schimbat modificarea și Georgescu e acuzat de grozăvii mult mai mari, contra statului nostru multicultural dezvoltat. Lucruri de care nu le invocaseră ca motiv în decembrie.
Sunt, așadar 6 capete de acuzare pentru Călin Georgescu. Cum ar zice Nicușor, avem acuzele, urmează să vină și probele. Pentru că, se știe, sistemul de termoficare al justiției e învechit și sunt pierderi pe traseul de la procuror la judecător. Când e cald afară, dreptatea se pierde, dar mai și ajunge. Iar când e frig afară, tot se pierde, dar ce ajunge, nu ajunge. E fizică elementară.
Acuma, lăsând gluma de-o parte, sper să nu întindă șarada asta până dincolo de primăvară. OK, trebuie să avem și noi un erou de tip Trump, cu multe procese, care se închid după… dar devine periculos pentru stabilitatea statului și a societății. Poate în laboratoare externe sunt unii care mai trag liniuțe sau fac simulări pe calculator și vin cu scenarii de genul ăsta.
Dar sper că în instituțiile statului mai sunt oameni responsabili, care înțeleg că riscăm șubrezirea statului și învrăjbirea până la paroxism a oamenilor în două tabere. Asta tocmai când se repun în discuție granițele în Europa. Și când economic suntem în prag de faliment fără împrumuturi.
Călin Georgescu nu e un pericol public, indiferent că îți plac sau nu basmele lui. Are dreptul să candideze și trebuie lăsat să o facă. Dacă românii vor să-l voteze, cum e destul de probabil, trebuie lăsați să o facă. Nu contează dacă vor fi dezamăgiți, dacă nu e ce-și imaginează ei că e. Ar trebui să fie de la sine înțeles. Oprirea voinței majorității e un pericol mult mai grav la siguranța națională decât orice declarație.
La vară, o să împlinim un an și jumătate de campanie electorală neîntreruptă și nu știu dacă mai rezistă țara economic, și societatea dusă la paroxism cu o tensiune inutilă între tabere. Campania în sine e un circ, pentru că nimic consistent nu s-a discutat, nici la europarlamentare, nici la prezidențiale, nici la parlamentare. Au fost acoperite subiectele reale – schimbarea demografiei țării, marasmul Europei, pierderea dreptului votanților de a decide în țările lor, datoriile scăpate de sub control, participarea la un război din care nu putem câștiga nimic. Dar în loc de veselia inconștienței, avem o atmosferă tot mai sumbră, în care crimele de gândire sunt reprimate mai drastic decât crimele cu cuțitul ale clanurilor, care se hăcuiesc în plină stradă.
Lucrurile păreau că intră pe o traiectorie rezonabilă după demisia lui Iohannis, care dădea și un termen limită pentru ținerea de alegeri, la care să ia parte toți cei opriți pe nedrept în toamna și iarna trecută de CCR și BEC. Răul făcut nu se putea repara de tot, dar altă cale de revenire din șanț pe carosabil nu prea era. Partidele din coaliție e treaba lor dacă se fac de râs, dar au tras în jocuri politice ridicole CSAT, servicii secrete, parchet și poliție, care nu ar trebui compromise ca partizane, cu probe vagi și acțiuni în forță când nu există niciun pericol social vădit.
Tot acest circ ajută la impunerea lui Călin Georgescu drept politician persecutat pe nedrept și singurul opozant. E o campanie de imagine pe care n-o putea cumpăra nici cu milioane de euro. Ar putea avea ca efect ceva similar cu dubiosul atentat contra urechii lui Trump. Dar dacă ne uităm la simulacrul rupturii dintre UE și America, vedem că nu există o poziție suveranistă autentică lăsată să se coaguleze. Așa zișii pro-europeni se ceartă cu așa zișii naționaliști care tabără poate deservi mai bine interesele imperiului american.
Liderii UE se roagă de Marele Licurici să nu îi părăsească și promit să cheltuiască mai mult în războiul absurd din Ucraina chiar în interesul lui. Iar suveraniștii se laudă că vor fi mai loiali Americii decât cei de la Bruxelles și că sunt preferați de noua putere. E un spectacol absurd, o controversă despre nimic, la fel ca dosarul TikTok. Parcă te uiți la un reality show cu figuranți.
Numai că plimbatul vedetelor în arest are și efectul durabil să insufle teroarea rece a unei dictaturi pentru tot restul populației. Oamenii bagă la cap despre ce să-și țină gura, că nu-i de joacă, dacă și pe cei de la televizor îi saltă. Și nu sunt perspective să se schimbe, cu sau fără Georgescu președinte, pentru că alegerile au fost reduse la un concurs de ales Marile Puteri preferate. Și în privința epurării istoriei naționale, sunt de acord în numele nostru și americanii, și rușii și europenii. Nu mai e un mister cine are puterea, când vezi pe cine nu e permis să critici.
acuzele
Din cele șase capete de acuzare, unul singur e rezonabil și ar putea fi probat. Dar în tot acest timp nu a fost. E vorba de cel privind nedeclararea unor cheltuieli de campanie. Dar de ea sunt suspecți toți candidații într-un scrutin capitalist. Dacă suntem scrupuloși, să fim cu toți. Georgescu n-o fi avut buget zero, dar a avut printre bugetele cele mai mici, minuscule față de cei de la putere. Oricum, fapta e ceva de ordin birocratic, care se poate rezolva cu o amendă, nu justifică în niciun fel arestarea unui candidat, când alții au rulat zeci de milioane.
Restul de 5 sunt acte de poliție politică și vin cu niște pedepse șocante, de până la 25 de ani. De genul, instigare împotriva ordinii constituționale. Care ordine!? În octombrie, lui Șoșoacă i s-a respins candidatura sub pretext că NATO și UE sunt pomenite în Constituție, și cine le critică e în afara legii. Dar asta nu doar că nu e în nicio lege, nici nu i se aplică niciunui alt cetățean. Iar între timp, liderii SUA și UE discută la vedere despre perspectiva ca atât NATO cât și UE chiar să dispară.
Noi avem de apărat o țară, care să supraviețuiască unor alianțe de acest tip. De care alții se scutură peste noapte, ca de o scamă. Asta sper să înțeleagă cei din statul profund. „Comunicare de informații false?” N-ar mai fi loc în pușcării, dacă am băga acolo toți politicienii care au mințit în campanii sau după. Și restul acuzelor sunt anormale într-un stat creat în beneficiul națiunii române. Ele sunt firești doar dacă rostul existenței sale e să deservească alte popoare, să nu supere prin propria existență pe nimeni.
Recuperarea libertății de conștiință trebuie să devină obiectivul cel mai urgent al oricărui partid de opoziție. Nu să obțină bunăvoința, permisiunea de a fi tolerat în teren. Asta implică exact scuturare de sub dominația anormală a unor puteri străine, pe care acum favoriții se întrec să le curteze. Asta e prioritatea, nu fluturat de steaguri și declarații înflăcărate de patos. Cam ăsta era și cel mai mare reproș pe care am încercat să îl formulez la adresa lui Georgescu în aceste luni, spre exasperarea fanilor lui necondiționați. Aștept de la el să devină un candidat mai consistent, și să pună aceste probleme în dezbaterea societății. Nu doar să joace într-o piesă cu multă emoție din care e, eventual, salvat ca în filme de eliberatorul Trump.
