Imaginile, impresiile și comentariile mele de la protestul din 2 octombrie.
Am avut o singură curiozitate, care m-a determinat să merg să văd personal mitingul: am vrut să văd dacă AUR poate mobiliza participanți și din afara activului său. Altfel, nu m-aș fi dus pentru că nu mi-a plăcut scandalul artificial cu care Simion a încercat să-și facă promovarea evenimentului cu câteva zile înainte. Am scris despre acel mod de operare al său, nu agreez stilul, făcături din astea sunt pentru emisiunile lui Ernest, nu pentru politica mare.
Răspunsul la amintita curiozitate a fost cum bănuiam. AUR e un partid foarte bine organizat, cu activ real, disciplinat și devotat. Ca organizație, e mai viu decât USR, poate chiar și decât PNL la ora actuală. Nu e doar un produs de televizor. Dar în afara activiștilor săi nu are ecou. Are votanți, dar nu o masă critică de simpatizanți. E un partid, nu o mișcare. Iar asta s-a văzut clar la un miting intens promovat cu afișe pe stâlpi, pe fondul unei nemulțumiri sociale întemeiate, un proteste despre care se aflase inclusiv de la televizor. Că e agresivitatea unor simpatizanți în comentariile online, care îi face să se izoleze de orice critică într-o bulă doar a lor. Că e inconsistența liderilor sau doar presa negativă, rezultatul acesta e.
De adus, AUR a adus tot cam cât aducea și la mitingurile din pandemie, când dubla mitingurile societății civile. Care societate s-a cam evaporat, nu prea se mai aude nimic de Starea de libertate, de Pompiliu Diplan și ceilalți cam de când a început războiul. AUR e consolidat ca partidul cel mai mare și mai activ din opoziție, dar nu reușește să convingă „neutrii”, nici din cei care detestă actualul arc guvernamental și pe USR.
În (ne)buna tradiție inaugurată în pandemie, au fost două mitinguri în două piețe. Despre care s-a anunțat de la bun început că se vor reuni printr-un marș. În Piața Universității estimez că AUR a reușit să adune circa 5.000 de oameni, cei mai mulți veniți cu autocare și mașini de la filialele din țară. În Piața Victoriei exista un alt miting, organizat de Diana Șoșoacă, la care estimez că erau circa 3.000 de persoane. În tot cazul, erau considerabil mai mulți cei aduși de AUR, poate dublu. Dacă mergem pe cifrele astea, să zicem că ar fi 8.000, ceea ce tot e sub ce reușea mișcarea anti-restricții să scoată prin reunirea tuturor grupărilor.
La mitinguri s-a mai anunțat că va participa și nou înființatul partid suveranist, Coaliția pentru Națiune, dar nu i-am văzut decât undeva prin mulțime pe Iulian Capsali și Aurelian Popa. Respectivul nou proiect are personalități (Răzvan Constantinescu, Dan Chitic), dar nu are activiști, organizare, cel puțin deocamdată. În Piața Victoriei am mai văzut câteva stegulețe cu Partidul Neamul Românesc, pe listele căruia candidase inițial Diana Șoșoacă.
Când am ajuns eu în Piața Universității, toate benzile de circulație erau deja ocupate de coloana, care se pregătea de marșul spre Guvern. Exista și o scenă cu sonorizare, care se strângea, dar nu știu dacă s-au ținut discursuri de pe ea. (O să vedeți de ce contează.) Se pare că nu a fost folosită decât pentru muzică și unele apeluri.
Coloana a fost puțin destabilizată de bucureștenii indisciplinați, care mergeau înaintea ei. Așa că organizatorii au oprit-o de câteva ori să insiste să se vadă bannerul pe care scria mare „Anticipate”. Deci acesta era principalul lor mesaj, pe care își doreau neapărat să îl promoveze. De ce insistă cu o asemenea idee totuși impopulară în afara partidului? greu de spus. Ca partid de opoziție în creștere, cu guvernul în corzile scumpirilor, e corect. Dar în contextul războiului, cu o populație apatică, neinteresată de politica partinică, pare un gest politicianist. Evident, față de partidulețele amintite sau altele viitoare, de pe același culoare, AUR ar fi avantajat de alegeri, dar e ceva imposibil de realizat practic.
A doua remarcă e că nu se scanda mare lucru. Erau câteva afișe și scandări cu „Jandarmeria apără hoția!” – referire la incidentul din zilele anterioare. Dar AUR își dorea ca protestul să fie unul axat pe cereri sociale, referitoare la facturile de la utilități. Deci cumva să fie un protest pur social, al străzii nemulțumite, neasumat cu însemne de partid, dar de care să beneficieze. O strategie cam alambicată.
Se deduce de aici ce am mai remarcat cu mult timp în urmă. Că AUR nu vizează neapărat culoarul euro-critic, ci să rupă din electoratul PSD, axându-se pe problematica unei stângi clasice. (Chiar ușor populiste, care profită de greșeala adversarului.)
Bun, ca strategie nu e rău: e mai mult electorat preocupat de nivelul de trai decât cel euro-sceptic. Dar de ce au refuzat să se țină discursuri? Nu cumva pentru că scopul e să țină protestele la un nivel rudimentar, al sărăciei și urlatul la lună pe tema scumpirilor, în același timp evitând elefantul din cameră? Adică exact contextul geo-politic al sancțiunilor, care e sursa scumpirilor și inflației? Când războiul bate la ușa noastră, ca lider de partid aduni niște mii de oameni și nu ai nimic să le spui!? Doar te plimbi în hanorac alături de ei, parlamentar fiind, ca și cum ai fi și tu lovit de prețul curentului ca omul de rând? Nu ai să le transmiți nimic concret, o soluție, o explicație și direcționare a mâniei?
În această privință, mă tem că vorbim de o opoziție controlată, care are rolul de a protesta dar în ograda trasată de aranjamentul actual. Adică fără să pună în discuție vreo critică la adresa UE sau NATO și nici măcar să se refere la contextul războiului, de teama de a nu fi etichetați ca „putiniști”. Protestatul împotriva scumpirilor, fără a explica de ce se scumpesc, e ca protestele împotriva încălzirii globale.
Unii spun că AUR ar fi o supapă. Dar pentru ce? Că opinia publică românească e așa de apatică și fleșcăită, încât n-are nevoie nici măcar de supape de presiune.
Pe drum, coloana mi s-a părut că s-a mai mărit – poate chiar așa era, sau doar o iluzie optică a răsfirării. S-a mai scandat: „Unitate națională!”, „PSD și PNL, aceeași mizerie”, „Demisia!”.
Când am ajuns cu tot cu coloana în Piața Victoriei, Diana Șoșoacă vorbea de pe o scenă improvizată din remorca unei camionete. Pe care mai erau Luis Lazarus și o doamnă Calițescu de la Nașu TV (aplaudată de mulțime), Oana Lovin, iar ulterior și Adriana Bahmuțeanu. A vorbit inclusiv „doamna cu tigaia”, protestatara HORECA, de la mitingurile din pandemie. Cum am spus, erau considerabil mai puțini decât cei aduși de AUR.
Mă așteptam ca unirea celor două mulțimi să fie prilej de entuziasm și urale. Mai ales că, repet, nu era ceva spontan, ci agreat să se întâmple chiar de organizatori și anterior anunțat. Nu știu ce discursuri se ținuseră acolo până atunci.
De pe scenă, Diana Șoșoacă anunță delirant că sunt 150.000 de oameni în coloana care vine pe bulevard. Și invită lumea să le facă loc, încât să fie umplută piața. Dar o parte din coloana AUR se oprește în marginea pieței.
Diana Șoșoacă strigă la microfon să fie date jos siglele de partid de pe unele pancarte sau să fie rupte. Spune că așa a fost înțelegerea, să nu vină nimeni cu însemne de partid, să fie „doar poporul român și atât”. Posibil asta să fi supărat activiștii AUR, dacă nu a fost scenariul de la bun început. Dar cei opriți în marginea pieței au început să strige să se dea jos scena. Se scandează aiuristic: „Fără scene!” și „Jos scena! Jos scena!”. (Cum am spus, era o remorcă de camionetă, și să vrei nu aveai decât să-i demontezi eventual roțile.)
Cei de pe scenă, în frunte cu Șoșoacă, Lazarus și Calițescu de la Nașu TV lansează apeluri către George Simion (care sosise în fruntea coloanei în piață) să vină să vorbească la microfon. Simion refuză, spunând că nu a venit pentru discursuri și trebuie să fie un miting al oamenilor, fără scenă.
Situația devine hilară când Lazarus strigă de la microfon: „Simioane, Simioane, haide pe scenă, Simioane! De ce te comporți ca o primadonă, bă!?” Fanii lui Simion îi scandează numele, dar nu pentru a urca pe scenă. (Pasă-mi-te îl strigăm să tacă, nu să vorbească.) Se ajunge la îmbrânceli între participanți, Lazarus e tras jos și înjură birjărește din remorca statică.
Se anunță și de la microfon că nu se vor ține discursuri, lucru care m-a determinat să nu mai stau. Ulterior, George Simion și-a luat simpatizanții la sediul PSD din Kiseleff și spre seară către sediul PNL. (Mult mai puțini decât în marșul inițial.) Liderul AUR a spus că mitingul din Victoriei a fost stricat de diversioniști puși de PSD.
Sincer, nu m-ar mira ca ambele mitinguri să fi fost deliberat un fiasco meticulos organizat. O spun cu mare părere de rău pentru cei de bună credință, veniți de la sute de kilometri. Am întâlnit inclusiv persoane pe care le știu, a căror bună credință nu o pun la îndoială. Acele mii de oameni, care și-au sacrificat timpul să iasă în stradă nu merită asemenea lideri deplorabili și asemenea farsori!
Am impresia că tocmai ăsta a fost și scopul: să decredibilizeze însăși ideea de protest într-o perioadă când sunt atât de multe motive pentru care să protestezi. Și să mențină orizontul discuției la cel mai mic nivel posibil. Dacă, Doamne ferește!, vom fi aruncați în război, dacă se vor lua măsuri de austeritate cât de absurde în numele economisirii, mă tem că nu se vor mai găsi mulți măcar să se încropească un minim protest după asemenea lehamite!
E tot ce-și putea dori mai mult presa mituită direct din bugetul de stat de partidele de la putere, decât să aibă ca subiect lupte intestine din cadrul opoziției, inclusiv cu partide încă inexistente. Acest gen de operațiune e de natură să demobilizeze pe termen lung, să accentueze starea de resemnare pentru orice fel de măsuri. E ceva similar cu aducerea galeriilor la unele proteste autentice, pentru a arăta că sunt chipurile violente. Doar că de data asta, sistemul nu și-a adus agitatori, cred că a furnizat chiar liderii!