evadare.ro

Mentalitatea liberală e chiar explicația tiraniei

Așa cum anticipasem, după anunțul lui Joe Biden că nu vei putea rămâne nevaccinat decât dacă lucrezi în firme cu mai puțin de 100 de angajați (sau în Congres), țările vasal vor imita consemnul. Unele depășind ștacheta, ca Italia, care promite să impună șantajul adeverinței cu vaccinurile la zi pentru toți salariații. Altele doar mimează o politică a pașilor mărunți, pe care îi vor escalada sub pretextul înrăutățirii situației – cum e cazul anunțurilor făcute de Arafat.

Situația sfidează orice logică a bunului simț. E primul produs din istorie, pe care ești forțat să îl folosești, ca pedeapsă că n-a funcționat pe cei care l-au achiziționat înaintea ta. Ți se spune că e în numele științei, dar știința statistică dovedește că situația se înrăutățește pe măsură ce îi extinzi folosirea la scară națională. Așa arată datele în Singapore, Israel, Marea Britanie, Seuchelles, Chile, România și multe alte locuri. Dacă e să-i găsești neapărat o corelație cu știința, ar fi că e un tratament anti-științific.

Întrebarea cheie e: de ce nu au reacționat societățile respective în fața capturării totale de tirani iraționali? Legenda spune că Stalin însuși ar fi spus despre SUA că e o țară imposibil de cucerit, pentru că acolo aproape fiecare om are o armă. „Țara libertății”, „a celor curajoși”, a capitulat discret fără un foc de armă. În Franța, țara revoluției și a drepturilor omului, au fost mitinguri de mare amploare – dar insuficiente pentru a declanșa o grevă generală sau a-l clinti măcar pe dictatorul ridicol Macron. Australia, căreia folclorul îi atribuia dârzenia unor strămoși nelegiuiți, care au luat viața de la zero, s-a predat total, atingând niveluri uimitoare ale distopiei. Canada, și ea o națiune de emigranți independenți, se oferă ca scenă pentru un actor cabotin ca Trudeau. Conservatoarea Anglie și-a lăsat de izbeliște tradiția celui mai vechi parlament din lume și încrederea în „legea pământului” veche de secole, pentru toanele imprevizibile ale bufonului Boris și miniștrilor lui alogeni.

Observăm că multe din aceste țări au în comun apartenența la lumea „liberă”, sunt etaloane ale democrației. Nu știm ce consecințe demografice va avea experimentul injecțiilor repetate, dar e destul de vădit că epicentrul lui e în țările locuite de europeni. Aceleași țări, care erau cel mai vizate de bomba migrației, aceleași care aveau deja natalitate negativă prin schimbarea atitudinii față de familie și a raporturilor dintre bărbat și femeie. Nu voi analiza acum această coincidență, pentru că nu poate fi dovedită, deși se observă.

Am să mă întorc la întrebarea cheie: de ce au capitulat popoarele? Și singura explicație pe care o găsesc e: mentalitatea liberală. Pare complet contra-intuitiv ca ea să fi fost la originea abuzurilor administratorilor statului. Dar e singurul sol în care abuzurile puteau crește cu atâta vigoare. Sunt chiar convins că planificatorii au luat în calcul o reacție de răspuns a maselor, care se va manifesta prin adâncirea în mentalitatea liberală și o întoarcere ostilă împotriva statului național. Exact reacția dorită de globaliști.

Să justific paradoxul. Mentalitatea liberală e cea care invalidează orice fel de apartenență a individului. Nu le contestă fățiș, explicit, ca stânga progresistă, care prin radicalismul propunerilor stârnește reacții ostile, de apărare. Dar le face inoperante. 

  • neagă apartenența rasială, ca fiind neștiințifică, retrogradă, divizantă, pătată de asocierea cu forma cea mai excesivă de colectivism. (Să nu uităm că libertarianismul pune extrema dreaptă și stângă în aceeași oală, numindu-le otova „socialism”; și percepându-le ca însuși opusul său.) Chiar dacă iau act de existența respectivelor categorii, liberalii le consideră irelevante în balanță cu aptitudinile individuale.
  • neagă apartenența religioasă, ca o superstiție vetustă. Pentru că orice e nematerial, neprețuit de piață prin cerere și ofertă, nu poate avea decât o valoare simbolică, sentimentală. Desigur, nu sunt ateiști militanți, nu își propun să smulgă din rădăcină sentimentul religios. Dar cât mai valorează acela în lumea materială a capitalului și consumului!? Cât de greu îi e omului banului să se mai aplece spre cele ale spiritului? Cum îi e cămilei să treacă prin urechile acului – am fost avertizați cu două milenii în urmă. Țările cele mai liberale nu schingiuiesc credincioșii, dar sunt covârșitor cucerite de agnosticism și indiferență religioasă. Religia e tolerată, chiar lăudată condescendent pentru virtuțile ei de a aduce confort psihologic – un fel de serviciu livrat individului de prestatori organizați. A pune apartenența religoasă înainte economicului e direct bigotism – acolo cumperi de la cine vinde mai ieftin și angajezi pe cel care cere salariu mai mic.
  • neagă apartenența națională. Națiunile liberale sunt națiuni ale cetățeniei, nu ale etniei. Te nași într-un anumit loc? Ești ce spune numele țării că ești. Te muți într-o altă țară și primești actul doveditor? Ești cetățean și al noii țări, la fel care altul care are multe generații de strămoși pe acel pământ. Poți cere un translator pentru limba locală, plăcuțe orientative, manuale traduse. Istoria nu are un sens în înțelegerea liberală, aspirațiile generațiilor trecute sunt un simplu sentimentalism. Cel mult, poți tolera niște „părinți fondatori” dacă se întâmplă să fi profesat idei liberale.
  • neagă rostul existenței statului național. Așa cum poți fi cetățean al unei țări prin alegere, poți fi și cetățean al unei confederații de state. Ești cetățean european și ai drepturi. Eventual, statul e definit ca stat de drept – dar după cum vedem, legile sunt cel mai ușor de rescris, de ignorat, de reinterpretat. Pentru liberal, statul e dușmanul suprem – cel care fură de la individ, căci taxarea e furt. Cei mai radicali libertarieni îl vor direct abolit. Cei mai moderați, îl vor doar mort de inaniție, privat de mijloacele de a mai exista. De ce s-ar revolta un liberal că statul îi e capturat, din moment ce el oricum îl vede ca pe un dușman? Îi e chiar convenabil ca acela să aibă conducători proști, care să-l comprimită mai mult în ochii populației și să-l ducă la ruină. De ce s-ar sacrifica un liberal pentru a îndrepta o instituițe colectivă, care e statul? De ce și-ar pierde prețiosul timp individual la manifestații alături de gloată?
  • face irelevantă familia. Aici e o deosebire mai apăsată față de extrema stângă. Liberalul nu își propune să distrugă familia, să cultive cu tot dinadinsul toate deviațiile imaginabile. Dar din nou e de ajuns să observăm, judecând pomul după roade. Unde e evidentă cea mai mare criză a familiei, dacă nu în țările cele mai liberalizate!? Unde e cea mai mare rată a divorțurilor, dacă nu în acele țări, care au făcut din căsătorie o relație pasageră, ușor de desfăcut, un simplu moft pentru doi parteneri. Acolo unde există cele mai „liberale” condiții pentru femeie să își ucidă pruncii. Sigur, liberalismul nu e militant feminist. Dar unde, dacă nu în societățile capitaliste, femeia e în mai mare măsură angajat preocupat de carieră decât soție și mamă? Unde, dacă nu în țările capitalului, ștacheta necesarului material pentru întemeierea unei familii a fost ridicată atât de sus, încât pături largi ale populației sunt excluse de la această manifestare firească a ființei umane, condamnându-le la nefericire, suferință sufletească și extincție biologică? Unde e mai amânată căsătoria, până devine practic un parteneriat între doi maturi plictisiți, eventual încă fertili. Unde altundeva desfrâul și degenerarea sunt mai în floare!? Familia liberală e un artefact pe cale de dispariție, un produs de lux pe care și-l permit tot mai puțini.

 

Așadar, omul creat de mentalitatea liberală e un om singur, care aparține pur și simplu din întâmplare de unele categorii ale minții, pe care e liber să le schimbe sau să le ignore. El nu are de ce să lupte pentru niciuna dintre ele, nu are motiv să protesteze dacă vreuna e denaturată prin redefinire sau chiar capturată. În vechile războaie s-a murit pentru țară, pentru pământ, pentru credință. Acestea sunt valori secundare în mentalul pragmatic liberal, ba chiar greu de înțeles. Pământul e doar o marfă, pe care o poți vinde oricui – orice liberal îți va explica despre pământ că dacă refuzi străinilor dreptul de a-l achiziționa, nu faci decât să îi scazi prețul de piață. (Sau că nu va pleca cu el în spate, cum îi plăcea lui Băsescu să se amuze spunând.)

Pentru democrație și parlament moare cineva pe un câmp de bătălie? Ca să moară pentru libertate, cineva trebuie să fie cu adevărat nobil la suflet. Problema e că liberalismul nu produce nobili. Dimpotrivă, face deopotrivă burghezi și din aristocrați și din țărani. Liberalul îți va aduce cele mai elaborate argumentații logice de ce nu e bine să ai „prejudecățile” de mai sus, de ce forma lor liberală, chiar dacă golită de miez, e singura variantă acceptabilă, forma optimă. Dar tocmai această logică, în care s-au îngrămădit toate mesajele educație și presei liberale, îi e capcană fatală.

 

evadare.ro
September 16th, 2021
Mai multe despre: Politica

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.