Așa cum anticipasem, după anunțul lui Joe Biden că nu vei putea rămâne nevaccinat decât dacă lucrezi în firme cu mai puțin de 100 de angajați (sau în Congres), țările vasal vor imita consemnul. Unele depășind ștacheta, ca Italia, care promite să impună șantajul adeverinței cu vaccinurile la zi pentru toți salariații. Altele doar mimează o politică a pașilor mărunți, pe care îi vor escalada sub pretextul înrăutățirii situației – cum e cazul anunțurilor făcute de Arafat.
Situația sfidează orice logică a bunului simț. E primul produs din istorie, pe care ești forțat să îl folosești, ca pedeapsă că n-a funcționat pe cei care l-au achiziționat înaintea ta. Ți se spune că e în numele științei, dar știința statistică dovedește că situația se înrăutățește pe măsură ce îi extinzi folosirea la scară națională. Așa arată datele în Singapore, Israel, Marea Britanie, Seuchelles, Chile, România și multe alte locuri. Dacă e să-i găsești neapărat o corelație cu știința, ar fi că e un tratament anti-științific.
Întrebarea cheie e: de ce nu au reacționat societățile respective în fața capturării totale de tirani iraționali? Legenda spune că Stalin însuși ar fi spus despre SUA că e o țară imposibil de cucerit, pentru că acolo aproape fiecare om are o armă. „Țara libertății”, „a celor curajoși”, a capitulat discret fără un foc de armă. În Franța, țara revoluției și a drepturilor omului, au fost mitinguri de mare amploare – dar insuficiente pentru a declanșa o grevă generală sau a-l clinti măcar pe dictatorul ridicol Macron. Australia, căreia folclorul îi atribuia dârzenia unor strămoși nelegiuiți, care au luat viața de la zero, s-a predat total, atingând niveluri uimitoare ale distopiei. Canada, și ea o națiune de emigranți independenți, se oferă ca scenă pentru un actor cabotin ca Trudeau. Conservatoarea Anglie și-a lăsat de izbeliște tradiția celui mai vechi parlament din lume și încrederea în „legea pământului” veche de secole, pentru toanele imprevizibile ale bufonului Boris și miniștrilor lui alogeni.
Observăm că multe din aceste țări au în comun apartenența la lumea „liberă”, sunt etaloane ale democrației. Nu știm ce consecințe demografice va avea experimentul injecțiilor repetate, dar e destul de vădit că epicentrul lui e în țările locuite de europeni. Aceleași țări, care erau cel mai vizate de bomba migrației, aceleași care aveau deja natalitate negativă prin schimbarea atitudinii față de familie și a raporturilor dintre bărbat și femeie. Nu voi analiza acum această coincidență, pentru că nu poate fi dovedită, deși se observă.
Am să mă întorc la întrebarea cheie: de ce au capitulat popoarele? Și singura explicație pe care o găsesc e: mentalitatea liberală. Pare complet contra-intuitiv ca ea să fi fost la originea abuzurilor administratorilor statului. Dar e singurul sol în care abuzurile puteau crește cu atâta vigoare. Sunt chiar convins că planificatorii au luat în calcul o reacție de răspuns a maselor, care se va manifesta prin adâncirea în mentalitatea liberală și o întoarcere ostilă împotriva statului național. Exact reacția dorită de globaliști.
Să justific paradoxul. Mentalitatea liberală e cea care invalidează orice fel de apartenență a individului. Nu le contestă fățiș, explicit, ca stânga progresistă, care prin radicalismul propunerilor stârnește reacții ostile, de apărare. Dar le face inoperante.
Așadar, omul creat de mentalitatea liberală e un om singur, care aparține pur și simplu din întâmplare de unele categorii ale minții, pe care e liber să le schimbe sau să le ignore. El nu are de ce să lupte pentru niciuna dintre ele, nu are motiv să protesteze dacă vreuna e denaturată prin redefinire sau chiar capturată. În vechile războaie s-a murit pentru țară, pentru pământ, pentru credință. Acestea sunt valori secundare în mentalul pragmatic liberal, ba chiar greu de înțeles. Pământul e doar o marfă, pe care o poți vinde oricui – orice liberal îți va explica despre pământ că dacă refuzi străinilor dreptul de a-l achiziționa, nu faci decât să îi scazi prețul de piață. (Sau că nu va pleca cu el în spate, cum îi plăcea lui Băsescu să se amuze spunând.)
Pentru democrație și parlament moare cineva pe un câmp de bătălie? Ca să moară pentru libertate, cineva trebuie să fie cu adevărat nobil la suflet. Problema e că liberalismul nu produce nobili. Dimpotrivă, face deopotrivă burghezi și din aristocrați și din țărani. Liberalul îți va aduce cele mai elaborate argumentații logice de ce nu e bine să ai „prejudecățile” de mai sus, de ce forma lor liberală, chiar dacă golită de miez, e singura variantă acceptabilă, forma optimă. Dar tocmai această logică, în care s-au îngrămădit toate mesajele educație și presei liberale, îi e capcană fatală.