Marea înlocuire, de la negare la fapt împlinit

În mod normal, n-aș avea ce să mai discut cu Radu Alexandru de la „Pitici gratis”. A ales să involueze intelectual, de la gânditul cu mintea lui, cu oarece umor, istețime și talent la scris, la a fi un postac înregimentat și previzibil. Astea ar fi chestii de gust și de opțiuni diferite. Dar nu mai ai punte comună cu cineva care alege să mintă pur și simplu. Când negi realitatea, ca să se potrivească unei narațiuni, contrazicerea cu tine devine pierdere de vreme.

Totuși, sunt oarecum obligat să îi comentez un articol recent, pentru că simt că am reușit să-l conving de realitatea „marii înlocuiri”. Așa lipsit de onestitate, Radu e totuși prietenul meu virtual. Mă alintă „dilimache”. Și cu doar câteva zile înainte să scrie despre cum vor fi înlocuiți aproape toți românii, îmi lăsa comentarii de genul ăsta:

Așadar, până acum câteva zile, poziția lui de postac anti-naționalist era următoarea: România e ultima țară, la noi nu vine nimeni, toată lumea fuge de aici. O fi migrația un subiect prin vest, dar la noi e ceva imaginar, despre care vorbesc doar nebunii. Adică exact mesajele sistemului securistic de acum 10 ani, pe vremea când am fost între primii preocupați de fenomen pe internetul românesc.

Între timp, și postacii s-au mai rafinat, au trecut la alte diversiuni sau trec peste subiect în tăcere. Că nu mai pot nega frontal realitatea vizibilă pe stradă și sunt prea mulți români care au fost sau sunt prin alte țări deja colonizate, care înțeleg mersul. Radu a rămas cu acele mesaje defazate, crede că e suficient doar să le dea mai agresiv.

Cred că mostrele sunt suficiente și nu sunt mai vechi de câteva săptămâni, chiar câteva zile înainte să-și scrie articolul de pe blog, la care mă voi referi imediat. Radu neagă cu înverșunare orice date din realitatea înconjurătoare: percepție directă, știri, date Eurostat, date și predicții de la Inspectoratul Poliției pentru Imigrări, cum ar fi cea despre cum 1 din 4 Bucureșteni vor fi străini până în 2030 doar pe actuala traiectorie, fără o accelerare.

marea răsucire

Ei bine, la distanță de câteva zile de unele comentarii de mai sus, Radu scrie articolul intitulat Marea înlocuire. Care conchide că înlocuirea nu e deloc imaginară, ci un fapt implacabil, de care nu ar scăpa aproape nimeni din rasele galbene și albe, inclusiv majoritatea covârșitoare a românilor. Din care, ne prezice, nu vor rămâne decât „pocăiții” și o minoritate mai prolifică, venită din India mai demult. Citez:

„Aș zice că în 100 de ani, singuri albi rămași pe planetă o să fie pocăiți.” (..) „Pentru că degeaba trăiești frumos, dacă nu te împuiezi”.

Singura întorsătură de condei e că tot acest proces nu e deloc organizat, planificat. În ciuda multiplelor dovezi în acest sens, pe care Radu alege în continuare să le ignore, crezând că devin ireale pentru că refuză el să le vadă. Cei care le văd sunt tot nebuni în grila lui, chiar dacă s-a lăsat convins că finalitatea e cum zic ei:

„De aia nu cred în teoriile de tip „great replacement”. Nu, nu vrea nimeni să înlocuiască europenii cu alte etnii. Pentru că nu e nevoie. Pot aștepta pe margine până dispărem de la sine și să se mute după, când rămâne terenul gol. Fără conflict, fără inginerii sociale. Natural.

Nebunii care au impresia că forțe oculte vor să-i înlocuiască sunt ca boșorogii ăia care au impresia că rudele vor să le fure casa.

Nu e nevoie. Ești boșorogit și pe ducă. Nu îți fură nimeni nimic. Nu te dă nimeni afară din casă. Toți așteaptă să mori natural și s-o ia pașnic, după înmormântare, fără să supere pe nimeni.

Nu există forțe malefice care vor să dispară caucazienii, japonezii sau coreenii. Totul e natural. Fără conspirații. Doar biologie simplă.”

Aș putea zice că am reușit măcar să scot irealitatea din mincinos, din moment ce a renunțat măcar la minciuna că înlocuirea nu se întâmplă. Dar n-am reușit să scot postacul din el. Pentru că înainte folosea negarea realității, ca să inducă pasivitate, indiferență față de subiect, deci inacțiune, sub pretext că e irelevant. Iar acum ne prezintă înlocuirea, ca un fapt implacabil, la care n-ai cum să te opui, deci să inducă aceeași pasivitate, din defetism. De-asta nu-i bine să stai de vorbă cu mitomanii, care dau dovadă de rea credință.

restaurantul și bodega

Să ne imaginăm cel mai tare restaurant creat vreodată. Atmosfera e de vis, mâncarea e făcută de maeștri cu stele Michelin, gustoasă ca la mama acasă, ieftină ca la o cantină socială. În mod ciudat, nu e niciodată aglomerat. Servirea e fulger, făcută de fotomodele, care refuză sfioase orice bacșiș. E și cea mai sănătoasă dietă, atent calculată de nutriționiști de top. Are un singur cusur. Bucătarul e un maniac, care strecoară ceva gen mercur, aluminiu sau otravă. Poate ceva de care să nu mori imediat, dar să dea sterilitate sau moarte sigură în 10-20 de ani. V-ați prins că e o alegorie pentru actualul tip de societate.

Dacă n-ai ști acel risc, ai fi un client naiv, care vede doar avantajele. Dacă, însă, ai fi prevenit care e rezultatul pe termen lung, și ai continua să recomanzi cunoscuților acel restaurant, n-ar fi decât două explicații. Fie ești iresponsabil, incapabil să faci diferența între beneficii și costuri. Caz în care, n-ar trebui să mai comentezi mersul societății pentru alții, căci părerea ta e irelevantă. Fie ești rău intenționat și vrei din adins ca semenii tăi să sufere și să piară pe termen lung, pentru că îi urăști. Caz în care, iarăși, n-ar trebui să fii ascultat, pentru că ești malefic.

Odată înțelese consecințele frecventării acelui restaurant de vis, orice om ar alege în schimb cea mai infectă bodegă. Una aglomerată, cu mese în picioare așezate pe trotuar lângă trafic, în fum de grătar, cu chelneri agresivi și hoți, cu igienă dubioasă. O fi cea mai grasă mâncare, plină de colesterol, dar măcar nu te omoară. Nimeni nu ar zice: lasă, noi mergem în continuare la restaurantul de fițe, că ne-am obișnuit și ne place.

Reacția firească pentru oricine contemplă lumea înconjurătoare, și constată că se îndreaptă spre o prăpastie, nu e să ridice din umeri. Să zică: eh, asta e, o să dispărem. Ce să faci, n-ai ce să faci? Reacția sănătoasă e să pui la îndoială orice concepție ai avea, care duce spre acel deznodământ. Și să susții orice efort colectiv în direcția opusă, care poate contracara sau întârzia finalul negativ. Dacă gândirea ta duce comunitatea la pieire, e ceva în neregulă cu felul în care gândești, nu o trăsătură oarecare a lumii, pe care o contempli neutru. Dacă n-ai nicio soluție, dă-te la o parte din discuția publică, să încerce alții cum or putea.

cele trei criterii

Articolul lui „Pitici gratis” reduce cauzele crizei demografice la 3 criterii. În funcție de care unele populații se înmulțesc, și vor umple planeta, înlocuindu-le pe celelalte. Respectiv, 3 caracteristici, la care ar fi deficitare alte popoare (între care și românii). Din lipsa cărora urmează să piară lent și să fie înlocuite de primii. Ele ar fi:

• sărăcia
• extremismul religios
• și căsătoriile între verișori.

Sunt o supra-simplificare a celei mai complexe probleme, care e demografia, legată de toate fațetele vieții și mentalităților. Ultimul e chiar marginal, ales doar ca divertisment și toate trei sunt tratate superficial. Totuși, îi respect provocarea și încercarea de a comprima cumva o temă mult prea stufoasă. Așa că o să îi accept abordarea, cu amendamente, și o să reduc la trei categorii de factori mai largi. Respectiv:

• factori socio-economici, ideologici
• mentalitate religioasă și perspectivă asupra vieții
• factori culturali și antropologici.

Prima reacție, după ce am citit articolul lui Radu a fost să zâmbesc și să zic: cât de convenabil… Pentru că pe la el pe la Galați s-au mai perindat și ații, de care am observat că-i pasă în mod deosebit. E foarte pasionat de războaiele lor și foarte disprețuitor cu cei pe care-i căsăpesc. Sare la scandal contra românilor pentru ei. Neagă că ar avea vreo influență, deși le îmbrățișează cam toate concepțiile. Și acum nu prea mai au mulți fani, în afară de neoprotestanții, pe care Radu i-a descoperit brusc și le prezice că sunt singurii cu viitor luminos dintre români. Dar pot să fac abstracție de observațiile astea conspiraționiste, care mă amuză la el.

Să zicem că Radu chiar așa gândește dezinteresat. E un observator rece și neutru al realității, care constată că din acele trei clase de motive unii se înmulțesc și alții sunt pe cale de dispariție. Doar că el prescrie românilor exact o rețetă care bifează toate acele puncte și duce la pieire.

Deci a doua reacție a fost să zic: așa și!? Dacă așa stau lucrurile, societatea n-are decât să se îndrepte cu toată forța în direcția opusă celei actuale și să își ia toate măsurile de auto-apărare, pe care le crede necesare să împiedice propria dispariție.

credința

Aș fi pus cel mai sus factorul religios. E o corelație incontestabilă între credință și perpetuarea speciei, dovedită statistic. Fapt care nu se reduce la „fanatismul religios”, cum batjocoritor îl prezintă el. Dacă crezi că viața are sens, că e un miracol de la Dumnezeu, în care binele va triumfa asupra nefericirii și suferinței, accepți sacrificiile presupuse de creșterea copiilor. Te bucuri de existența lor cu speranță, ca de suprema binecuvântare.

La polul opus, mentalitatea nihilistă e auto-distructivă și nu vede rostul prelungirii lanțului vieții. Iar natalitatea e o corvoadă, o pierdere de resurse de la îndestularea egoistă. Sunt exact mesajele ateiste pe care Radu le răspândește obsesiv, de decenii, de când o fi prins acces la internet. Da, e acel gen de om, care spune oamenilor credincioși să-și ia pastilele și să nu mai creadă în prieteni imaginari. Pentru că așa se crede deștept, evoluat și spiritual. Doar că evoluția lui duce într-o fundătură. Dacă nu pentru el, în cazul în care nu o aplică, pentru cei naivi care îl cred.

Religiozitatea are un spectru larg, nu se reduce la habotnicie sau fundamentalism, cum își imaginează. (Tot el a făcut și documentarul în care compară suveraniștii cu secta „scopiților”, care se castrau. Poftim, exemplu de fanatism soldat cu extincția.) Sectele neo-protestante pe care le invocă sunt impulsionate de mișcări agresive de prozelitism, cu motivație etno-politică și avantaje materiale de promovare reciprocă. Există și forme echilibrate ale credinței, care nu alunecă în indiferență sau radicalism și s-au perpetuat, dacă au avut restul factorilor.

mentalitatea

Clasa factorilor ce țin de mentalitate e cumva la intersecția între perspectiva religioasă și economia politică. Adică țin și de credință și de ideologie și de o etapă în evoluția civilizațiilor. Putem să includem aici o serie de variabile determinante pentru criza demografică occidentală, peste care a cam trecut. Cum ar fi: feminismul, metodele contraceptive, accesul facil la divorț și avort, decadența (la care m-am referit și în articolul recent despre pornografie). Inutil să precizez că în toate aceste chestiuni Radu are o poziție favorabilă libertinajului, deci anti-demografică.

Din nou, nu înseamnă că direcția conservatoare presupune un fel de tiranie natalistă, în care femeile nu mai au drepturi, ca să facă un număr aberant de copii. E argumentul omului de paie, cu care propagandiști ca Radu încearcă să sperie și să țină de partea nihiliștilor partea mai ușurică (la minte) dintre femei. Și aici se pot găsi căi rezonabile, de mijloc. Aspecte ca prostituția, pornografia pot fi prohibite; familia și natalitatea pot fi încurajate, avortul poate fi restricționat.

Apoi sunt factorii de mentalitate, care s-ar putea să țină de stadiul unei civilizații îmbătrânite. Dar s-ar putea să fie susceptibili manipulării prin schimbări la nivel de media, sistem de educație, publicitate, divertisment. Dacă societatea realizează că modelul liberal o duce la dispariție, poate să considere că e unul care prezintă hibe majore și va renunța temporar la unele drepturi în favoarea unei abordări autoritariste. E ce fac societățile mereu în criză.

Am să dau un exemplu: politicile verzi ale UE. E un exemplu prost, pentru că pleacă de la premise posibil false (încălzirea climei produsă de om) și propune soluții prostești (sacrificii pentru țări prea mici să schimbe clima globului). Totuși, așa șchiop, e un exemplu cum o societate liberală decide să restricționeze stilul de viață pentru a preveni o amenințare din viitor. Așa cum au decis să lege dopul de sticlă, Ursula & Co. ar putea decide și politici nataliste și anti-migraționiste, chiar impopulare.

economia

Că e măcar parțial o problemă de alegere politică se vede mai clar în opțiunile legate de sistemul economic și privind migrația. (Inutil să precizez că Radu e pentru economie liberală și granițe deschise, că așa vede USR-ul progresul și crede că asta a pricopsit occidentul.) Sistemul capitalist actual duce prin natura lui la abolirea granițelor și anihilarea popoarelor, întâi prin circulația capitalului, apoi prin circulația forței de muncă la cererea capitalului. Odată ce i-ai înțeles implicațiile și consecințele, nu poți ridica din umeri, ca și cum dispariția națiunilor ar fi o fatalitate sau un fapt fără importanță. Și poți face asta în mai multe feluri.

Japonia și Coreea de Sud sunt țări ultra-capitaliste, civilizate, în criză demografică majoră. Dar care au decis din considerente politice și de supraviețuire să refuze participarea la „marea înlocuire”. Cel puțin până acum. Pur și simplu au ales să își închidă granițele, să permită vizitarea, dar să facă foarte dificilă instalarea. (Mai sunt și mici țări prin Europa, care s-au apărat într-un mod similar, pentru că erau atât de mici încât le-a fost clar că ar fi dispărut într-un timp foarte scurt.)

Aceste țări arată că poți supraviețui și chiar prospera fără imigrație, chiar în condiții de îmbătrânire galopantă și contracție demografică. S-ar putea ca ele să fie foarte bine poziționate pentru viitoarea revoluție AI și a robotizării, în contrast cu țări care importă analfabeți pentru munci necalificate, de pe alte continente.

Dacă sistemul economic pe care îl susții, are nevoie de un aflux constant de adulți din alte țări, înseamnă că el nu e viabil în sine. E un sistem piramidal, care necesită mereu noi deponenți. La fel cum e neviabilă o economie a cărei stabilitate minimală depinde de creșterea constantă a datoriilor. E doar o iluzie temporară că lucrurile merg bine, care încetează când se oprește creditul sau intri în etapa de returnare. Importul de adulți din alte zări doar amână problema (la fel ca rostogolirea datoriilor), pentru că și aceia îmbătrânesc și vor avea nevoie de importuri și mai mari de populații.

Niciun om rațional nu ar concluziona că soluția e să împrumuți mai mult sau să aduci mai mulți înlocuitori, odată ce ai realizat că tendința actuală te duce la faliment, respectiv la dispariție. Un sistem stabil, așezat pe baze sănătoase, suportă chiar și etape de declin demografic. Nu te obligă să concurezi cu părțile îndepărtate ale Africii și Indiei. Nu-ți pretinde să faci 8 copii, că altfel vine femeia din nu știu ce insulă din Pacific, care face în medie 9. Pur și simplu, închizi granița și e treaba lor să se descurce cu câți or face la ei în țară.

o decizie politică

Sistemul capitalist e unul parazitar, creat să susțină multiplicarea cămătărească a profiturilor pasive, produse de dobânzile capitalului. Cu care ritmul creșterii productivității muncii nu poate ține pasul, pe termen lung. Am văzut un studiu, care leagă marele boom demografic din SUA post-belică tocmai de cel mai mare raport alocat salariaților din creșterea PIB-ului în acele decenii. Raport, care s-a restrâns ulterior prin creșterea economiei financiar-speculative, și amenință să fie pulverizat de revoluția AI. Acela ar fi punctul terminus al înlocuirii muncii fizice cu mașinării.

Dacă pui factorul economic deasupra oricărui alt criteriu, ajungi să spui că n-ai încotro – trebuie să accepți înlocuirea europenilor cu salariați mai ieftini. Pentru că asta e logica materialistă, în care țările sunt simple zone economice de administrat, iar națiunile sunt formate din indivizi interschimbabili. Finalitatea neantului ar trebui să îți spună că sistemul în cauză e neviabil, ca o schemă piramidală.

O societatea cu migrație liberalizată intră pe o spirală a înlocuirii. Salariile sunt menținute la un nivel scăzut de numărul mare de ofertanți dispuși să liciteze în jos, acceptând salariul minim. Poate cresc în termeni nominali, dar nu în ritm cu inflația și ca să acopere costul vieții și al susținerii unei familii într-o societate a consumului. (Creșterea mare e la creditori și patronat.) Chiriile cresc exploziv, prin sosirea celor nou importați și prin permiterea accesului speculatorilor cu capital din afară. Șansele ca autohtonii tineri să își întemeieze o familie scad, momentul e amânat spre vârste nefertile.

Atunci, declinul de natalitate e invocat de politicienii globaliști ca justificare pentru creșterea importurilor demografice, accelerând spirala. E și un model imprevizibil de societate, care s-ar putea să nu ofere stabilitatea necesară unor planuri pe termen lung, cum sunt cele pentru creșterea copiilor. (Per total, această traiectorie infirmă și teoria lui că sărăcia e mediul propice al înmulțirii. Tocmai degradarea tăcută a nivelului de trai în societățile cosmopolite avansate e un impediment major în calea familiei.)

În schimb, o societate închisă migrației, care pune mai presus dăinuirea decât profitul, poate rezista și cu scădere temporară a natalității. Locuințele se ieftinesc, salariile cresc din lipsa ofertei de angajați disperați. Sporesc șansele ca autohtonii să își reia creșterea. Sau societatea rezistă cu o identitate solidă și în condițiile în care se împuținează pentru o perioadă. Nu e presată să concureze cu lumea a treia la natalitate, poate alege să trăiască într-un fel mai apropiat de al modernității, cu emanciparea femeii și alte capricii.

libertate în loc de libertinaj

Sunt opțiuni de natură politică și de mentalitate. Ca să le poți explica și populariza la nivel de masă, ai nevoie de libertatea exprimării, care să nu fie îngrădită de restricțiile corectitudinii politice. Aici Radu se pretinde un adept al libertății de exprimare, dar se manifestă ca un adversar al celor care se opun instituirii legilor cenzurii. Sub varii pretexte, e iarăși aliniat cu direcția „progresului” spre nicăieri. Iarăși, ar putea fi o coincidență… dar ține cu ursul.

Ai nevoie de libertate, ca să vorbești de dezavantajele importurilor de populații bizare. Ai nevoie de libertate să vorbești de cei care orchestrează asemenea schimbări demografice prin politici guvernamentale, sau supra-naționale, prin propaganda anti-natalistă din media și alte forme de demoralizare. Radu e pentru libertinaj, dar nu și pentru acest tip de libertate, pe care o susține doar declarativ, ca politicienii, nu și practic.

Cât de prolifică e o orânduire sau o mentalitate nu e singurul criteriu. Iar exemplul bizar cu verișorii, pe care îl dă el, îmi e de folos să arăt asta. Pentru că progresiștii răstălmăcesc mereu orice solidaritate identitară ca și cum ar fi exemplu de „supremație”, intoleranță sau ură. Nu e nevoie să crezi că grupul tău e cel mai bun, că e superior celorlalte și că ar trebui să le domine, cum își imaginează detractorii noștri. Poți să vrei să ocrotești existența grupului tău pur și simplu, nu pentru că ar fi cel mai deștept, cel mai frumos, cel mai performant.

În exemplul lui, cei care se împuiază între verișori vor domina planeta. Îi privește. Pur și simplu, ne închidem granița pentru ei și, dacă își pot asigura destulă hrană la ei acasă, nu e grija noastră cum și cât se împuiază. Cu strâmtoarea Golfului Persic blocată, sunt țări pe acolo amenințate cu dispariția în câteva luni, dacă li se distrug instalațiile de desalinizare, le sunt blocate exporturile de petrol sau importurile de alimente. Traiul e neviabil în acel deșert fără acele lucruri. Ce concluzii credeți că vor trage șeicii de acolo? Eu cred că vor continua să își cumpere active prin țări ca a noastră, cu pământ fertil, izvoare de apă bună, climă blândă, femei frumoase. La fel se vor gândi și milioanele de năpăstuiți ce vor fi alungați de războaie, ca refugiați, sau de catastrofe climatice.

În sistemul liberal, nu poți să iei nicio contra-măsură. Asemenea fluxuri de „investitori” și populație nu sunt controlate, ci acceptate ca o fatalitate. Am ajuns să importăm până și oameni amărâți, care caută prin gunoaie după sticle, eliminându-i pe cei mai săraci dintre săracii noștri. Soluția rațională nu e nici să negi că vezi lucruri de genul ăsta, nici să impui tuturor să tacă despre ele, cu amenințări contra „extremiștilor”. Pentru că înlocuirea însăși e cel mai extremist program imaginat vreodată. Soluția rațională e să conștientizezi problema, să încerci să îi înțelegi cauzele și să susții direcțiile care ar putea să o amelioreze.