evadare.ro

Ideologia politicienilor care cer acces la copiii altora

Pe când era prima doamnă a Americii, Hillary Clinton a scris o carte intitulată „E nevoie de tot satul” (ca să crești un copil). Proverbul e suficient de cunoscut între americani, ca să se completeze singur. La prima vedere, era doar o operațiune publicitară, prin care soția președintelui Clinton își arăta latura maternă scriind despre creșterea copiilor. (Cartea era propriu-zis scrisă de altcineva.) Ulterior, s-a văzut că doamna Clinton avea ambiții mult mai mari. Iar cartea se potrivea cu viziunea stângistă asupra importanței socializării educației copiilor.  Titlul unui subcapitol rezumă ideea cărții: „Nicio familie nu e o insulă”.

De fapt, ideea extragerii copiilor și tinerilor din familie, pentru a rupe legătura cursivă între generații, e o obsesie foarte veche a stângii progresiste. Rădăcinile ei duc până la utopia din Republica lui Platon, care visa o societate cu caste, în care copiii sunt crescuți în mod metodic și formați pentru tipologia necesară fiecărei caste. A avut idei similare și Bertrand Russell. Iar pedagogi precum John Dewey au avut și șansa să își transpună ideile în sisteme de educație.

Cea mai radicală formă a acestui fir de gândire aparținea Școlii de la Frankfurt, care a căutat să dea o nouă viață ideilor lui Marx. Astfel, lupta de clasă era înlocuită cu lupta dintre generații. Era stimulată rebeliunea împotriva „personalității autoritare” și „patriarhatului”. De la mișcarea hippie și alte mode promovate de Hollywood și MTV, avem ideea cam cum a evoluat curentul.

Am folosit trecutul, pentru că ambițiile neo-marxiștilor au fost depășite în actualul context de pandemiști. Adepții dictaturii medicale cer din ce în ce mai explicit ca statul să confiște o parte din drepturile tutelare ale părinților. O cerere care subliniază încă o dată relația contradictorie pe care globaliștii o au cu instituția numită stat. Pe de o parte, sunt pentru erodarea acestuia, pentru cedarea de suveranitate în fața organizațiilor supra-statale, pentru deschiderea granițelor, depersonalizarea etnică și istorică a țărilor. În materie de economie internațională, sunt adevărați libertarieni. Dar, în același timp, lucrează pentru erodarea familiei în favoarea unor instituții și agenții care țin de stat. În fața birocraților, familia și individul ar trebui să își cedeze drepturi, la fel cum statul își cedează suveranitatea.

Ne amintim intervenția președintelui Iohannis, care se bătea cu Parlamentul pentru a modifica o lege, care prevedea că materia numită „Educație sexuală” va fi opțională, cu acordul părinților.

Instinctul sexual e de câteva decenii o armă cu potențial nuclear în politică. Și a înlocuit complet cererile de ordin social de pe agenda grupărilor de stânga. Partidele „clasei muncitoare” nu mai cer salarii, pensii, program de lucru, locuințe sociale, alocații. În economie, ele sunt de acord că neo-liberalismul e singura cale. În schimb, cer drepturi pentru minorități sexuale, dreptul femeii la suprimarea sarcinii. În general, sărăcia e compensată cu libertinajul sexual, iar cei care se opun sunt denunțați ca dușmani de clasă retrograzi.

În țările mai avansate pe calea revoluției sexuale, s-a ajuns la decizii ale Parlamentului sau ale instanțelor supreme, care să dea verdictul dacă copiii, care simt că s-au născut cu sexul nepotrivit, pot urma tratamente hormonale și chiar operații de schimbare de sex fără acceptul părinților.

În unele țări se mai discută, cum e cazul Angliei, informează The Guardian. În altele, s-a decis deja, cum e cazul Scoției, unde copii de grădiniță pot lua decizia schimbării definitive a sexului de la vârsta de 4 ani, fără acordul părinților. Ne informează The Telegraph. E destul de clar că acest marș va continua, câștigând teren peste tot, cum s-a întâmplat cu căsătoriile între persoane de același sex, notația sexului biologic în actele de indentitate sau accesul transsexualilor în toaletele publice.

Indiferent de verdictul punctual într-un loc sau altul, discuția a fost adusă pe un tărâm filosofic. Sunt minorii capabili să ia decizii pentru tot restul vieții, cum ar fi aceea de a renunța la capacitatea de a avea urmași prin înlocuirea unor organe funcționale cu unele doar vizual similare cu ale sexului opus? Un capitol din cartea lui Hillary Clinton se intitula chiar așa: Copiii sunt cetățeni. Așadar, un minor nu e socotit suficient de responsabil pentru a vota, a cumpăra alcool, țigări sau a conduce mașini. Dar poate lua decizii ireversibile în ce îl privește, chiar înainte de pubertate. În paralel, se duce o altă luptă pentru scăderea la 16 ani a vârstei de vot, ceea ce progresiștii speră că le va asigura mai rapid accesul la un bazin electoral favorabil.

Cazurile (încă rare) de fete minore, care rămân însărcinate, au fost invocate ca imperativ pentru urgența educației sexuale în școli și chiar grădinițe. Argumentul ignoră recrudescența cazurilor respective în țările unde educația sexuală e predată de mult. Acolo, deja discuția publică s-a mutat în jurul dreptului copilelor de a întrerupe sarcina fără a-și anunța părinții. Încă există legislație în acest sens, dar activiștii nu prididesc să o conteste. Au fost scoși la înaintare așa zișii „experți care recomandă”, cum sunt cei de la Harvard.

 

O nouă controversă s-a ivit în contextul campaniei pompieristice de vaccinare a planetei. Ar trebui copiii să fie vaccinați în clasă fără acordul părinților? Și dacă da, asta să se facă după ce sunt întrebați sau pur și simplu, la indicațiile Ministerului? Ministrul Sănătății din Anglia e de părere că nu e nicio problemă ca elevii să fie injectați fără știrea părinților. Chiar dacă experții recunosc că gripa covid le e practic inofensivă și riscurile vaccinării sunt mai mare decât beneficiile, în cazul lor. Sau beneficiile sunt neglijabile.

Aici apare o altă problemă de ordin filosofic: ar trebui sacrificați copiii pentru a proteja bătrânii, obezii, fumătorii, bolnavii de diabet, cardiacii și alte categorii vulnerabile? O propunere care vine în contradicție cu tradiția de milenii de a proteja copiii, uneori chiar prin sacrificiul maturilor și bătrânilor.

Un articol recent pe site-ul ultra-porgresist Politico merge chiar mai departe, titrând încă din titlu: „Pericolul iluziei legale a „drepturilor parentale””. Opinia e semnată de trei autori: Kyle Brothers, Ellen Wright și Mark Rothstein.

Pledoaria lor sună așa:

„Părinții se opun obligativității măștii în școli, fie din motive filosofice, politice, eronate sau bazate pe conspirații. Dar probabil cel mai greșit și periculos motiv e că obligativitatea măștii pentru copiii de școală violează așa zisele „drepturi parentale”.

Când vine vorba de interesele societății de a proteja copiii, precedentul legal e fără dubiu. Drepturile părinților trec pe locul doi. Părinții au libertatea să se ocupe de sănătatea și educația copiilor, dar aceste drepturi nu sunt nelimitate.”
evadare.ro
September 7th, 2021
Mai multe despre: Politica

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.