Fuga PSD de la guvernare

Nu știu ce i-a apucat pe pesediști să voteze aproape în unanimitate retragerea sprijinului politic pentru Ilie Bolojan. Eu n-aveam nevoie de așa ceva; pentru că mă obligă să mă uit pe site-urile televiziunilor să aflu ce aveau de împărțit. Am făcut asta câteva minute, nu m-am lămurit, dar a fost destul. Eram foarte mulțumit cu această guvernare. În sensul că îi știam împreună pe toți cu care n-o să votez vreodată: PSD, PNL, USR și UDMR. Era acel sentiment de împlinire când ai dus gunoiul și știi că nu mai e nimic urât mirositor sau care te încurcă prin casă.

Când, deodată, vine motanul Grindeanu cu punga plină de PSD înapoi din tomberon și ți-o varsă în mijlocul sufrageriei. Ce-i asta, Sorine!? Păi reciclăm, trebuie să alegi o tabără din partidele noastre, să zici cu care ții, pe care vrei să-l speli și să-l păstrezi. Ești de stânga sau de dreapta? Nu, nu, nu, nu ne jucăm d-astea! Treceți înapoi în tomberonul vostru! Toate patru.

Pentru țară, neplăcerea e cu mult mai mare. Ne paște falimentul, scăderea ratingului, la începutul unei depresiuni economice globale, cu posibilă criză alimentară. Dar e falimentul spre care ne-au îndreptat toate patru, că împreună au făcut datoriile de 230 de miliarde de euro. E posibil să fim deja în al treilea război mondial. Frontul de lângă noi e tot deschis, iar celălalt mai are o zi din armistițiu. Dar sunt războaiele pe care le-au susținut împreună. Pentru care au votat punerea la dispoziție a teritoriului pentru atacuri, pentru care s-a făcut o parte necunoscută din acele datorii, virate în ajutorul Ucrainei.

PSD-ului urma să îi vină rândul la rotativă peste un an. De ce nu mai are răbdare!? Ce era bine până săptămâna trecută și s-a stricat între timp la Ilie Sărăcie!? Era vorba că îi unesc marile idealuri pro-europene, de-asta se sacrifică să guverneze împreună, deși nu se plac. Pentru asta nu mai organizează alegeri libere, ca să fie siguri că triumfă democrația europeană și valorile. Păi să stea împreună. Ori suntem pro-europeni, ori nu mai suntem!? Dacă se pot combina cu alții „ne-europeni”, e clar că și unirea „comasaților” era sub un pretext inventat pe vremea când mai erau bani la buget.

Dezastrul țării e atât de mare, încât lacomii de la PSD se gândesc să își ia un concediu în opoziție, până uită pensionarii și bugetarii că au guvernat și să revină pe post de prieteni ai poporului. Când toate patru au votat unanim legea Vexler 2 și toate nenorocirile înrobitoare. Când toate patru au umplut orașele cu înlocuitori aduși pentru că românii nu mai sunt destul de buni pentru „europeni”. Cred ei că astea se mai pot repara cu câteva luni de populisme despre pensii sau lacrimi de crocodil despre taxe și nivelul de trai!?

#rezist a ieșit în piață

Câteva sute de hashtagiști au ieșit în piață să susțină guvernul. Nu era clar dacă susțin împăcarea cu PSD, ca să poată continua Bolojan „reformele”. Sau plecarea PSD, ca să înceapă Bolojan „reformele”, de care nu l-a lăsat PSD să se apuce. Care reforme au fost doar creșteri de taxe simultan cu creșteri de datorii până acum, dar era mereu încruntat, deci părea hotărât să facă.

De micul lor miting a încercat să se lipească Radu Berceanu, ministru PD, de pe vremea guvernului Ciorbea, când unii din ei abia se nășteau. Dar l-a recunoscut pseudo-Ceaușescu, i-a strigat „Borfașule!” și l-au alungat. În schimb, pe Dragoș Anastasiu, cel cu șpaga de supraviețuire la ANAF, l-au acceptat, că nu le-a zis nimeni să huiduie.

Angy Șerban s-a certat cu Nicușor Dan și nu vreau să știu de ce. Influencerii și-au dat seama că nu e bun de președinte tocmai acum când ar putea juca rolul vieții lui, într-o criză guvernamentală, care să dureze câteva săptămâni sau luni. În care e posibil orice, de la alegeri anticipate (cu o nouă campanie electorală, de rigoare), supraviețuirea guvernului Bolojan minoritar, formarea unei alte coaliții sau refacerea ei cu alt prim-ministru.

Bănuiesc că hashtagiștii au niște reproșuri de-ale lor specifice, la adresa lui Nicușor, ceva cu numirile în fruntea justiției și la serviciile secrete. Nu spun că e un subiect neimportant, dar n-am nume de judecători preferați, nici idei de cine ar trebui să conducă serviciile. E cum m-ai întreba cine ar trebui să antreneze echipa de hochei. Dar inluencerii mitingiști par suspect de bine informați despre cine e bun și cine-i rău din domeniile alea esoterice. Presupun că li s-a făcut un documentar Recorder pe temă, să știe cu cine țin.

Așadar, toate patru partide guvernamentale sunt vinovate de prăpastia în care ne-au dus. Pentru ziua de azi, PSD ia o bilă neagră în plus, pentru că încearcă să o șteargă englezește de la locul dezastrului. Adică, stai acolo și strici în continuare, să pară că încerci, nu îți pui coada la spinare. Iar incertitudinea în care au aruncat țara, din cel mai egoist calcul electoral, e iresponsabilă.

AUR a ieșit pe centura politică

La nici câteva ore de la anunțul de divorț al bătrânei ștoarfe pesediste, Dan Dungaciu a ieșit cu anunțul că s-ar combina cu ea. El e pețitorul oficial, în numele lui Georgică ginerică. A spus-o chiar la televiziunea poporului (care-i suportă datoriile lui Maricel Păcuraru), sub privirile vestitei Anca Alexandrescu. Ziarista-politician nu i-a zis celebrul: „marș, mă!”, că doar a consiliat mai mulți lideri ai PSD, începând cu Adrian Năstase, și noua combinație ar fi o reuniune de familie.

Dar AUR e mai deschis la minte decât o combinație cu o șulfă bătrână, cum e PSD, pe care s-o onorabilizeze punându-i tricolorul în piept. Dan Dungaciu se arată egal de deschis și la o alianță cu PNL. Deci nu doar așteaptă divorțul s-o ia tânărul pe babă, dar l-ar lua și pe moș, într-o scârboasă uniune împotriva firii. Ca la licitație, a zis așa:

Dan Dungaciu: AUR în acest moment are o ofertă să refacă… Una singură. Partidul care ne sprijină pentru anticipate va guverna alături de noi.
Anca Alexandrescu: De exemplu, dacă USR vine și sprijină alegeri anticipate, veți guverna cu USR?
Dan Dungaciu: Un partid mare. Cele două partide principale în comparație cu USR.
Anca Alexandrescu: Adică PSD și PNL
Dan Dungaciu: Dacă ne sprijină vor guverna alături de noi

Deci doar zestre electorală să aibă partidul, și ei se combină cu oricare din ele. (Dacă mai crește USR-ul, deduc că ar intra și el în cărți la un moment dat.) Să aibă buzunarul plin de voturi, și cocotele poleite cu aur sar să-l ia. Nici nu s-a parafat divorțul, că ei se gândesc la nuntă.

Toată politica anti-națională a coaliției e ștearsă cu buretele din calcul, pentru a ajunge mai repede la putere. Cum nu mai are PSD răbdare să mai aștepte un an rotativa, nici AUR nu mai are răbdare să mai crească de la cele 40% cu cât îl creditează acum sondajele. Vrea degrabă să profite să se vadă la bucate.

Între timp, busturile lui Octavian Goga sunt demolate unul câte unul, la cererea unui avocat din Arad, membru PNL. Dar nimeni din coaliție, de la AUR sau din presă nu îl întreabă pe Gheorghe Falcă dacă e de acord cu această direcție în filiala lui. Nimeni nu îl întreabă pe Ilie Bolojan dacă e poziția oficială a partidului. Avocatul în cauză a ales cu grijă două fiefuri PNL, în care a dat lovitura – la Iași, unde e filiala condusă de unul din frații Muraru și primăria lui Chirică, i s-a aprobat deja. La Clujul lui Emil Boc, se mai sfătuiesc. Dar e clar că după acestea își va extinde politica de eradicare a memoriei culturale românești la întreaga țară. Sau, cum ar zice fanii lui Ilie Bolojan: își va extinde „reformele”. Acel partid liberal e eligibil pentru alianță cu AUR, la fel ca PSD. Dar nu doar pentru partid.

operațiunea Georgescu, la final

Semnalul a fost dat anterior chiar de Călin Georgescu, la aceeași televiziune, când a propus un menaj în trei, un guvern de reconciliere națională, PSD, AUR, PNL. Pastila amară sau supozitorul a fost acceptat fără grimase de secta păstorită de guru, ca fiind soluția rațională. Ce să faci? N-ai ce să faci.

Am avut cu acea ocazie dezlegarea întregii operațiuni de tip psy-op de reinventare a lui Călin Georgescu din globalist în lider al opoziției „suveraniste”. O vrajă din care mulți sunt incapabili să se trezească. Talentatul domn a preluat opoziția pe persoană fizică. A transformat-o dintr-o mișcare difuză de trezire a demnității naționale din condiția de colonie, într-un cult al personalității, un fan club al cărui obiectiv e chiar „adormirea în conștiință”. De-asta era strict necesară ațipirea simțului critic, vorbindu-le hipnotic doar în snoave absurde și citate, cât mai rupte de realitățile tangibile ale politicii și geopoliticii.

După pandemie, începuseră oamenii să se mai trezească, să cerceteze „teoriile conspirației”. Mai umblaseră destui pe afară, pricepeau fundătură în care e dus și Occidentul de conducători care nu vor binele popoarelor lor, care răspund la comandamente misterioase. Cum a fost schimbat pe vecie demografia de acolo. De un an de zile, de când i-a preluat Guru în secta lui, niciunul din acei români nemulțumiți de partidele de la putere n-a mai progresat nici cu un pas în înțelegerea situației. Pe mulți din ei, vorba lui Brâncuși, i-a găsit proști și i-a lăsat la fel de proști. Au rămas la inimioare și glumițele cu Mucușor, cu râsete puse în buclă peste gafele ridicolului de la Cotroceni.

Tentativa de recuperare a demnității naționale a fost suprimată în fașă prin oferirea de soluții surogat de către sistem. Simion și Georgescu au captat acel bazin euro-sceptic, sentimental patriotic dar neinstruit, și l-au deturnat inițial spre o luptă măruntă internă, între partide. Dar păstrând continuitatea obedienței înflăcărate față de stăpânirea străină, reprezentată de Israel și Statele Unite. Cu ușoare critici față de țările UE, dar în esență pentru continuitatea raporturilor și acolo. Odată acceptată această poziție fundamentală, electoratul adormit și obosit e condus și spre ultimul pas, realizarea că nu-i despart chiar atât de multe și se pot combina la fel de bine cu PSD și PNL.

Ce mai rămâne din acest surogat de opoziție? Mica gâlceavă cu USR, căreia îi dă glas și PSD-istul „suveranist” MAGA, Victor Ponta. De la altă televiziune „patriotică” a sistemului. A lui Sebastian Ghiță, de la care Călin Georgescu cerea sprijin ca să nu-i fie dat. Doar că i-a fost dat, cum dovedește arhiva mediatizării favoravile la „România TV” după întâlnirea „absurdă” de la Belgrad. E genul de opoziție fără consistență, tot cu glumițe despre blugi și banane.

merită să guverneze împreună

Așadar: sunt total de acord cu propunerile lor. Sunt de acord să se împace coaliția și să guverneze PSD, PNL, USR, UDMR, ca până acum. Sunt de acord să intre și AUR în acea coaliție. Sau, dacă nu se înțeleg cu toate, să se combine PNL cu AUR și PSD, cum a propus Georgescu. Ba, mai bine, să-l pună pe Călin Georgescu prim-ministru, să facă țeava de apă și să-l cheme pe Netanyahu pentru îmbrățișări.

Dacă nu se pot înțelege în trei, sunt de acord și cu o guvernare PSD – AUR sau AUR – PNL. Cum s-or putea potrivi ei. Dintr-un motiv foarte simplu. AUR e o farsă politică, o supapă creată de sistem din vreme, băgată în parlament la acel vot condiționat de botniță din 2020. Nu spun că e mai rău decât cele patru din coaliție, e un pas înainte față de ele, dar un pas mic. Nivelul de educație al electoratului și capacitatea de înțelegere a celor prostiți de televizor nu permite ceva mai mult, la nivel de mase.

Totuși, e nevoie de un partid mai la dreapta AUR, mai autentic naționalist, critic cu toate puterile tutelare, care să aspire la eliberarea din statutul de colonie. Care să vrea restaurarea libertății de exprimare. Care să fie liber de actuala stăpânire străină și să lămurească un segment din electorat. Pentru asta, poleiala de aur trebuie să se vadă cum e ea în realitate, de braț cu PSD și PNL. Dacă AUR vrea să sară în tomberonul celor patru partide de la guvernare, face un serviciu involuntar dar real mișcării naționaliste.