2. Oamenii din umbra campaniilor electorale

(Partea I – anii 90 – 2000, primii strategi și primii consultanți aduși din străinătate.)

Așadar, Traian Băsescu răstoarnă calculele și câștigă alegerile din toamna lui 2004. Omnipotentul Adrian Năstase nu ajunge la Cotroceni, ci la închisoare, trecând pe la spital pentru tentativa de sinucidere. Dosarele care l-au adus după gratii (în 2012) vizau fapte mărunte, chiar discutabile, nu marile scandaluri ale guvernării sale. Urma un deceniu în care justiția, în tandem cu serviciile secrete și media livrau spectacolul televizat al anticorupției.

Dar în realitate alianța PD-PNL pierduse alegerile parlamentare, și pentru a guverna a avut nevoie de trădarea grupărilor lui Dan Voiculescu și Gabriel Oprea, introduse în Parlament pe listele PSD. Statul paralel și trusturile de presă își schimbau din mers orientarea. Faptul trebuie amintit pentru că și cei mai mari strategi pălesc în fața impactului unor mari televiziuni. Iar lupta cu „mogulii” media a fost chiar o parte esențială din brandul politic al lui Traian Băsescu în acel deceniu

Ajutat de consilieri din serviciile secrete americane și cele autohtone, Băsescu punea pe picioare o mașinărie de mare ferocitate. Care livra o justiție selectivă, așteptată cu ardoare de mulți oameni sătui, pe bună dreptate, de corupție. Dar care ronțăia nu doar vechea clasă politică, ci și statul de drept, lăsând dominația străină fără opozanți în ce semăna tot mai mult cu o colonie total obedientă. Personaje misterioase, ca generalul SRI Florian Coldea, făceau de asemenea să pălească orice consilier electoral, cu o armată de pioni în presă, politică și aparatul judiciar. Alături, putem consemna și influența tot mai fără perdea exercitată de ambasadorii câtorva țări.

Traian Băsescu era măcar aparent în vârful unui sistem, pe care nu-l va putea controla. Dar se putea prezenta publicului ca erou anti-sistem în război cu mogulii, pentru că presa devenise atât de detestată din cauza manipulărilor ei evidente. Saltul dintr-o tabără în alta fusese inaugurat de Pro TV, chiar sub Adrian Năstase. Televiziunea, care difuzase cele mai scumpe filme și seriale, dominând copios piața, ajunsese înglodată în datorii la buget. În schimbul unei ștergeri parțiale de datorii, trustul condus de Adrian Sârbu a virat de la dreapta la stânga, renunțând câțiva ani să mai fie politic o alternativă la Antena 1, trustul lui Dan Voiculescu.

Zig-zag-ul făcut de Realitatea TV, primul post dedicat știrilor și dezbaterilor, a fost chiar mai aiuritor. După ce fusese favorabil PSD, ca toate televiziunile pe timpul lui Năstase, postul preluat în secret de Sorin Ovidiu Vântu trece cu arme și bagaje de partea lui Băsescu. De la Dan Andronic, conducerea trustului e încredințat din 2004 lui Sergiu Toader, fostul șef al Știrilor Pro TV. Realitatea lui Vântu punea la bătaie un buget considerabil pentru vedete din media și din elita intelectuală (Emil Hurezeanu, Cristian Tudor Popescu, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu). 

Ideologic, ceea ce era considerat a fi de dreapta în politica României de atunci, lua tot mai mult o nuanță influențată de stânga americană, tot mai progresistă după Clinton și Obama. Curentul avea să fie încarnat măcar în ochii adversarilor de influența și granturile oferite de speculatorul George Soros.

Vedetele promovate de caracatița sa de ONG-uri se regăseau atât în presă cât și la Cotroceni și în multe instituții. Emil Constantinescu o avusese între consilieri pe Sandra Pralong, conducătoare a Fundației Soros în anii 90. Traian Băsescu îi adusese pe Renate Weber, Andrei Pleșu, Monica Macovei, între alții.

Echipa care lucrase pentru Adrian Năstase – Arthur Finkelstein, Tal Silberstein, Bogdan Teodorescu, Dan Andronic – se mută în solda premierului desemnat de Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu. Dar relațiile dintre foștii aliați se rup destul de repede, mai întâi printr-un război subteran. În 2007, Tăriceanu scoate miniștrii PD din guvern și conduce un guvern minoritar PNL susținut de PSD. Tot atunci are loc și primul referendum pentru suspendarea președintelui.

Judecarea și arestarea unor oligarhi importanți ca Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu au fost de asemenea în centrul răfuielilor între taberele politice, care au reconfigurat și peisajul media. Din 2007, Sorin Ovidiu Vântu a întors postul Realitatea TV la adversitatea față de Băsescu.

reinventarea lui Viktor Orban

În 2008, echipa lui Finkelstein se mută la Budapesta pentru campania electorală a lui Viktor Orban. Acesta fusese lansat în politică încă din 1988, pe vremea când mișcarea studențească a participat la negocierea reformelor, până la cedarea puterii de către partidul comunist. Mai fusese prim-ministru din 1998 și în acea perioadă fusese format și susținut de fundațiile occidentale, inclusiv de a lui George Soros.

După unele surse progresiste, Finkelstein e cel care a inventat conotațiile negative ale cuvântului „liberal” în limbajul republicanilor din America. Dar ar fi și cel care a inventat „mitul” lui George Soros ca personaj malefic din spatele unor transformări contemporane. În 2008, Orban nu avea încă astfel de critici, pe care le-ar fi etalat abia după 2017. Dar treptata sa conturare ca lider important al dreptei conservatoare din Europa a început atunci. Ironic, retorica sa critică la adresa agendei LGBT și a migrației venea sub consilierea unui evreu homosexual, ca Finkelstein.

nunți, alegeri, cumetrii

Tot în 2008, Năstase, Tăriceanu și Bogdan Olteanu se regăseau între invitații de la Monte Carlo la nunta de lux a lui Dan Andronic cu o avocată. Naș era Dan Ioan Popescu, fostul ministru al Economiei în Guvernul Năstase. Viitoarea alianță PSD – PNL contra lui Băsescu se țesea prin apropieri între foștii rivali.

Ulterior, Sorin Ovidiu Vântu a declarat că Bogdan Olteanu (nepotul nomenclaturistei comuniste Gisela Vass) i-a cerut două milioane de euro, unul pentru el și altul pentru Tăriceanu. Cu asemenea sume, și-au permis consultanți din cei mai scumpi pentru campanie parlamentară din acel an, inclusiv pe Finkelstein și Silberstein.

Tăriceanu și Olteanu apar în într-o scurtă secvență de la pregătirea unei dezbateri, cu Dan Andronic jucând rolul moderatorului. (Nu e exclus ca acesta să fi lăsat înregistrarea în presă, ca joc dublu sau pregătind viitoarea schimbarea de tabără.) După o condamnare de 7 ani de închisoare pentru Bogdan Olteanu, ajuns între timp în consiliul de administrație al BNR, sentința a fost anulată prin prescrierea faptelor.

În același an, se căsătoresc Victor Ponta cu Daciana Sârbu, naș fiind șeful SRI, George Maior. Pentru un botez anterior, Ponta îl avusese naș pe Gabriel Oprea.

Pentru alegerile parlamentare din 2008, PSD a apelat la consultanți din Marea Britanie și SUA: firma Penn, Schoen & Berland. Biroul lucrase pentru Tony Blair, Michael Bloomberg, soții Bill și Hillary Clinton. Tot în 2008, Vasile Blaga îl avea pe Tal Silberstein consultant la candidatura ratată pentru primăria Capitalei.

România intrase de un an în Uniunea Europeană, dar euforia nu a ținut mult, pentru că valul crizei mondiale din 2007-2008 s-a resimțit acut și la noi. Imobiliarele s-au prăbușit, băncile au executat silit datornicii, iar tandemul Boc-Băsescu anunța tăieri de salarii și pensii. Nicio campanie de imagine, oricât de iscusită, nu poate trece peste experiența directă a austerității. Totuși, Băsescu avea să reușească realegerea la fel de neașteptat.

prezidențiale

În 2009, Crin Antonescu se clasează pe locul trei la prezidențiale, cu circa 22%, cu parte din presa mogulilor favorabilă, și un liberal obscur pe post de manager de campanie. (În 2014, l-a anunțat pe Niels Schneker ca director de campanie.) În echipa lui era și un viitor șef al SRI, Eduard Hellvig.

Însă finala se dă între Băsescu și Mircea Geoană, care îl avusese ca naș de cununie cu Mihaela pe Adrian Sârbu de la Pro TV. Băsescu câștigă la câteva sutimi, după ce îl năucește pe adversar cu întrebarea: „Nici azi-noapte nu v-a plăcut la Vântu, domnu’ Geoană!?”. Așa zisele poze de paparazzi erau cel mai probabil imagini de filaj surprinse de un serviciu secret. Viitorul secretar al NATO intra pentru o vizită privată în vila omului de afaceri. Culmea, fotografiile apăreau chiar într-o publicație a trustului Realitatea – Cațavencu, pe care îl deținea SOV.

PSD încheiase un contract de consultanță cu Benenson Strategy Group, firmă participantă la campania lui Barack Obama. Și prințul Radu Duda avea o lansare ratată în campania prezidențială, cu Betsy Meyers ca șefă de campanie. Dar s-a retras înainte de alegeri din lipsa de interes a votanților pentru fuziunea dintre republică, monarhie și actorie.

În acel an, Băsescu a lucrat cu echipa ce migrase pe la Năstase și Tăriceanu: firma Greenberg Quinlan Rosner din Statele Unite, Tal Silberstein și Dan Andronic, asociați într-o firmă cu Gil Birger, fost atașat economic al ambasadei Israelului la Washington. (Genul de post conectat la serviciile secrete.)

Dar e discutabil cât au contat sfaturile consilierilor, carisma marinarului sau jocurile statului subteran. Seara turului doi a alegerilor prezidențiale a fost petrecut în celebra sufragerie a lui Gabriel Oprea din cartierul Cotroceni. De față erau capii SRI, George Maior și Florian Coldea, șefa DNA, Laura Codruța Koveși, Vasile Dâncu, de la PSD și firma de sondaje, alți ofițeri din partidul lui Oprea (Onțanu, Gigi Nețoiu, antrenorul Anghel Iordănescu). Pe parcurs, sosește după propriile amintiri, și Dan Andronic, venit de la stafful de campanie al lui Băsescu.

Exit-poll-urile îl dau inițial câștigător pe Mircea Geoană, dar numărătoarea dinspre dimineață îl arată pe Traian Băsescu câștigător la mustață cu voturile venite din diaspora.

televiziunea luată cu bodyguarzii

În octombrie 2010, Sorin Ovidiu Vântu încheie un straniu contract de management cu Sebastian Ghiță, care era noua stea în ascensiune cu susținere din partea serviciilor secrete. Ghiță devenea manager și finanțator la Realitatea TV, în timp ce imperiul lui Vântu se năruia. În doar câteva luni, relațiile dintre cei doi degenerează și în primăvara lui 2011, Vântu îl acuză pe Ghiță că îi preia cu forța afacerea, iar Ghiță, atunci sprijinit de binomul Kovesi – Coldea, îl bagă la închisoarea pretinzând că se simte șantajat și amenințat.

Patronii au încercat să ocupe postul fiecare cu armata lui de bodyguarzi, și Ghiță creează o clonă a RTV, România TV. Firma care deținea Realitatea TV ajunge temporar la Elan Schwartzenberg, care o mută în sediul său de pe DN1. Fostul soț al Mihaelei Rădulescu fusese intermediar și pentru banii primiți ca mită de primarul Constanței, Radu Mazăre, de la alt afacerist, Avraham Morgenstern. Elan a fugit în Israel până în 2019, când procurorii DNA au renunțat să mai facă recurs la cererea lui de anulare a mandatului de arestare.

Ghiță îl cultiva pe Victor Ponta, fostul asistent al lui Adrian Năstase, care se profila ca mult mai incisiv decât Mircea Geoană. Se discuta și de o posibilă candidatură a primarului din Sibiu, Klaus Iohannis. Românilor li se căutau lideri de import.

Dan Ioan Popescu vine în 2010 cu ideea ca PSD să aibă candidat la președinție pe Colette Avital, pe care o compara cu Margaret Thatcher. Când candidase la președinția statului Israel, spusese că vrea să fie a doua Golda Meir. Născută în Bacău, deputata din Knesset, a condus Camera de Comerț Româno-Israeliană.

(va urma)