Cum funcționează sistemul de control de pe internet

Mike Benz a lucrat în Departamentul de Stat, în cadrul administrației Trump, și e un activist pentru apărarea libertății de exprimare pe internet. Azi a apărut interviul său luat de Tucker Carlson, în cadrul căruia a făcut o descriere a felului în care funcționează această matrice a controlului.

În 1991, internetul a început să fie privatizat, spune Benz. Rețeaua de calculatoarea era creată de Pentagon, prin programul DARPA, așa cum se știe. Iar inițial, au insistat pe totala sa libertate de exprimare, care avea ca scop dezarmarea țărilor din fostul bloc comunist. CIA sprijinea grupuri disidente din țări cu guverne autoritare, pe care să le poată răsturna. (Aici e vorba de rețeaua de ONG-uri, dintre care „rețeaua Soroș” e doar cea mai cunoscută, dar nicidecum singura.)

Google a pornit tot cu sprijinul DARPA, condusă de Larry Page și Serghei Brin, doctoranzi la Stanford. (Ambii de origine evreiască, unul născut în America, altul la Moscova, în URSS.) Aceștia au primit bani de la CIA și NSA (agenția care face „ascultările” telefonice și comunicațiile speciale, între altele). Scopul era să vadă după ce criterii se coagulează grupuri de oameni cu interese comune. Au devenit contractori ai armatei și au cumpărat un soft CIA, care a devenit Google Maps.

Toată infrastructura a fost creată de aceste servicii secrete, inclusiv așa numitul Dark Web. (Acolo se vând de la droguri, arme, se face trafic de ființe umane și e distribuită pornografie infantilă, potrivit relatărilor din presă. Ceea ce ridică întrebarea, de ce aceste infracțiuni grave nu sunt oprite și atenția e îndreptată contra opiniilor legitime de pe internetul „public”.)

Ep. 75 The national security state is the main driver of censorship and election interference in the United States. “What I’m describing is military rule,” says Mike Benz. “It’s the inversion of democracy.” pic.twitter.com/hDTEjAf89T

— Tucker Carlson (@TuckerCarlson) February 16, 2024

După cum am consemnat deja, Tucker Carlson însuși vine dintr-o familie legată de CIA și Vocea Americii, postul creat de agenție pentru Estul Europei.

revoluțiile colorate

Influențarea altor țări prin noile rețele „a funcționat de minune” între 1991 și 2014, când a existat și libertatea de exprimare în rețea, potrivit lui Mike Benz. Un exemplu de eficiență a fost „primăvara arabă” din 2011-2012, când guvernele au căzut unul câte unul. Guvernele din Egipt, Tunisia au căzut în revoluții impulsionate de Facebook și Twitter. Directorul Google, Jared Cohen l-a sunat pe conducătorul Twitter să ajute opoziția din Iran să aibă succes în alegeri, reamintește Benz.

Un eveniment care nu e amintit de intervievat e așa numita Revoluție Twitter din Moldova, în 2009. După câștigarea alegerilor de către comuniștii lui Voronin, tinerii au făcut manifestații pe alocuri unioniste, care acuzau că au fost trucate. Au existat și patru decese. În urma declanșării alegerilor anticipate, s-a format o coaliție (Alianța pentru Integrare Europeană), care a reușit să formeze o nouă majoritate de guvernare, fiind începutul orientării pro-occidentale a Republicii Moldova.

Sunt mult mai cunoscute schimbările de regim din Georgia și mai ales Ucraina, 2014. Atunci a existat o contra-lovitură în Crimeea și Donbas, care au devenit separatiste față de noua putere de la Kiev, instaurată prin revoluția portocalie. Benz susține că statul paralel american a decis să suprime libertatea internetului după ce minoritatea rusă din Ucraina s-a organizat prin aceeași infrastructură și a votat pentru secesiune și alipirea Crimeii la Federația Rusă.

Actualul șef al Marelui Stat Major din Rusia, generalul Valeri Gherasimov, ar fi autorul unei doctrine potrivit căreia e mai ieftin să cucerești țările pe cale mediatică, decât militară. Ca să fie contracarată această teză, SUA au organizat o infrastructură de comunicații și influență prin rețele sociale, care include Pentagonul, Ministerul Apărării din Marea Britanie și cartierul general al Uniunii Europene de la Bruxelles. Era o infrastructură de război informațional, inițial cu cartier general în Germania și Europa Centrală și de Est. (Interesant acest ultim aspect, în condițiile în care ni s-a repetat că România e axată pe combaterea terorismului cibernetic.)

Între scopurile acestei platforme de ripostă erau cenzurarea propagandei ruse, dar și reducerea la tăcere a grupurilor locale de dreapta, naționaliste, în cadrul crizei migranților. (Între cele vizate s-ar fi numărat și AfD din Germania sau Matteo Salvini în Italia, VOX din Spania, partide din Grecia ca Zorii Aurii și Spartanii.)

Brexit, momentul declanșator

În 2015, se lansează inițiativa pentru Brexit, când au realizat că nu trebuie să se teamă doar de turbulențele din Estul Europei. În 2016, NATO și-a completat carta pentru a se putea ocupa și de războiul hibrid. Temerea lor era că după ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, va urma un domino al părăsirii UE de Franța, Italia, Spania, Grecia. Iar mai apoi se vor destrăma și instituțiile financiare globale ca Banca Mondială și FMI. (Teza trebuie luată cu titlu de inventar. Interesant la ea e că statele UE sunt mari perdante ale războiului din Ucraina și al sancțiunilor, stimulate de SUA, care în acest scenariu insistă pentru o Europă unită, dar slabă, care să fie controlată în bloc.)

Tucker Carlson conchide din această expunere că administrația americană a declarat ca un pericol de tip militar chiar popoarele și democrația din țările emisferei vestice.

Și războiul rece a fost tot o luptă pentru inimile și mințile oamenilor din Europa de Est, punctează Michael Benz. În 1947 s-a înființat CIA și o sumă de organizații globale, urmată de Declarația Drepturilor Omului din 1948. Potrivit ei, „se interziceau” cuceririle militare clasice, prin război.

În 1948, americanii ar fi trucat alegerile din Italia cu sprijinul Mafiei și cu buletine de vot false. Intervenția ar fi fost recunoscută de conducerea CIA ca „forțată” de perspectiva că n-ar mai fi existat alte alegeri, dacă câștigau socialiștii. (Intervenția CIA e consemnată de Wikipedia, justificată pe fondul loviturii date de sovietici în Cehoslovacia, unde preluaseră puterea.)

irelevanța dinozaurilor presei vechi

Lansarea temei „intervenției rusești” în favoarea lui Donald Trump a avut rolul de a transforma o problemă etică, de perturbare a alegerilor de către statul paralel, într-una ce ține de securitatea națională. După prăbușirea acestei sperietori, statul paralel a decis să preia în mod direct mai multe agenții, rețeaua de ONG-uri gândite pentru străinătate, echivalentul Ministerului Justiției, Apărării. Ele au fost puse să activeze politic partizan, după o nouă teză potrivit căreia nu doar alte state pot fi un pericol pentru democrație, dar și anumite opinii îmbrățișate de chiar votanții americani. Niște profesioniști, cu experiență în schimbarea guvernelor altor țări, au fost aduși să lucreze chiar în sistemul electoral american.

Serviciile de informații americane au avut mereu o relație strânsă cu publicații ca Washington Post sau New York Times. Rupert Murdoch, prin Fox, e și el parte din același conglomerat, finanțat în 1983 prin Fondul pentru Democrație, alături de ONG-uri care au fost externalizate pe vremea lui Reagan. Problema e că aceste tribune media deveneau mai puțin relevante în era internetului, unde pagini de ziariști și vedete puteau aduna un număr mai mare de urmăritori, fiind mult mai greu de controlat. Nu aveai la cine să suni să oprești o dezvăluire pe astfel de pagini.

În 2016, au realizat că o întreagă ordine mondială de 70 de ani – de la Truman la Trump – se poate nărui. Așa s-a născut un trust al cenzurii, care adună laolaltă corporații private, care au rețele de socializare, motoare de căutare, televiziuni, ziare, „verificatori de conținut”, agenții guvernamentale și servicii secrete. 

Gruparea din statul paralel american, care se opusese ascensiunii lui Trump, a mers apoi în Europa, unde a convins guvernele să dea legi ale cenzurii contra grupărilor populiste de dreapta.

exercițiul militar al pandemiei

De la Departamentul de Stat (echivalentul Ministerului de Externe) s-a trecut la ONG-uri, cum ar fi Atlantic Council, unul din cele mai importante grupuri de sprijin pentru Joe Biden. Atlantic Council are 7 directori CIA în consiliul de administrație. Acest grup s-a prezentat ca grupul de reflecție ideologică al NATO. Germania a fost convinsă să adopte o lege a cenzurii în august 2017. Platformele sociale erau amenințate cu amenzi uriașe, de 54 milioane de dolari pentru fiecare postare identificată ca „discurs al urii”, pe care o tolerau pe site 48 de ore după reclamație. Având în vedere că au zeci de mii de postări pe zi, era o amenințare directă cu falimentul, dacă nu se supun.

Alternativa oferită acestor rețele era să implementeze o monitorizare cu inteligență artificială creată de DARPA în războiul cu ISIS. Algoritmii scanează și cenzurează în timp real și în masă postările incomode. Zeci de milioane de postări pot fi șterse fără a fi citite de oameni ai serviciilor. 60 de universități primesc fonduri guvernamentale pentru programe de cercetare lingvistică, psiho-socială a textelor, împreună cu analiză politică și programare a codului pentru înțelegerea limbajului și selectarea mesajelor ce trebuie suprimate.

Infrastructura a fost folosită și în timpul pandemiei, când s-a făcut o listă cu lexicul suspect „conspiraționist” și cu narațiunile ce trebuiau suprimate, elaborată și la Atlantic Council. S-a făcut un inventar cu 66 de narațiuni de cenzurat – cum ar fi despre originea virusului. Și cu ajutorul mașinăriilor puteau face un fel de hartă a opiniilor necontrolate care deveneau populare și să șteargă zeci de milioane de postări. 

Potrivit lui Mike Benz, Pentagonul s-a implicat direct în „cele mai cenzurate evenimente din istorie: pandemia Covid 19 și alegerile prezidențiale din 2020”. Interpretarea legii a fost forțată încât să se spună că dacă un votant scrie ceva de rău despre sistemul votului prin corespondență, e un act de ciber-securitate, de competența serviciilor secrete. Astfel, o opinie legitimă a putut fi tratată ca un atac la democrația însăși, la siguranța națională. (De remarcat că și la noi s-a impus sistemul votului prin corespondență pentru diaspora, digitalizarea identității și gestionarea numărării voturilor prin infrastructura STS.)

Universitatea din Washington, finanțată de Bill Gates, condusă de o persoană cu pregătire militară, a primit și ea fonduri de la DARPA pentru a face supraveghere pentru Pentagon. O altă firmă, Graphica, a primit 7 milioane de la Pentagon pentru cercetări de război psihologic. E o parte din Minerva Initiative, creată Ministerul Apărării pentru a studia zone cu potențial de risc la securitatea națională ca lumea islamică, Iran, China. Structura monitoriza rețelele sociale pentru a sistematiza narativele populare și după 2016 a fost convertită la acțiuni de politică internă, ca să cenzureze 22 de milioane de mesaje pro-Trump.

cenzura vine în Europa

Tucker Carlson și-a adus în discuție propria experiență cu mesaje care i-au fost sparte de CIA și date „pe surse” presei. Ocazie cu care Mike Benz a confirmat că sunt lucruri pe care și alte ONG-uri le practică. Alături de Atlantic Council a numit și Institutul Aspen, „care își ia cea mai mare parte a finanțării de la Departamentul de Stat”. Institutul a fost implicat în cenzurarea dezvăluirilor culese din laptopul lui Hunter Biden. (Mircea Geoană a activat în Institutul Aspen înainte să ajungă în funcția de conducere de la NATO.)

(Am rezerve față de felul cum e prezentat Elon Musk de intervievat, ca un luptător pentru libertatea cuvântului, care are afaceri la care complexul militar – industrial nu poate renunța. Cum ar fi sistemul de sateliți Starlink, tehnologiile Tesla pentru baterii și mașini electrice.)

O strategie nouă e mutarea legilor cenzurii la nivelul statelor componente ale SUA. O amenințare și mai mare e pregătită în Europa: legislația pentru servicii digitale a UE. Legile respective nu ar fi creația europenilor, ci au fost pregătite de organizații în care sunt implicați Michael Hayden, general cu patru stele, fost șef al CIA și NSA, Tom Ridge de la Departamentul de Securitate Internă, și norvegianul Anders Fogh Rasmussen, fostul conducător al NATO.