Primele reacții ale lui Tucker Carlson, după interviul văzut de 200 de milioane de oameni în cinci zile

Toată lumea vorbește de interviul luat lui Putin la Moscova, de fosta vedetă a Fox News. În mai puțin de o săptămână, doar pe canalul lui de pe X a trecut de 200 de milioane de vizualizări. Dar având în vedere că filmarea a fost descărcată și repostată cu subtitrări în numeroase limbi pe multe rețele, iar fragmente s-au dat la televiziuni și pe site-uri pe tot globul, recordul de audiență pentru cel mai urmărit interviu din istoria presei s-ar putea să fie chiar mai mare.

• Interviul lui Putin cu traducerea integrală în limba română și unele comentarii de-ale mele în direct, poate fi văzut aici.

A venit așadar și rândul realizatorului să își spună propriile impresii de la fața locului, într-un „interviu despre interviu”. Tucker Carlson a vorbit la Dubai despre interviu, la „World Government Summit”. (Se putea găsi un nume mai globalist de atât!? Traduceți cum vreți – „întâlnirea guvernului mondial” sau „întâlnirea despre guvernanță mondială” – tot sună mai rău și decât „Forumul Mondial de la Davos”.) Interlocutor i-a fost Elamad Edin Abeed.

împiedicat de CIA să ia interviul

„Am încercat de trei ani să fac acest interviu, dar guvernul SUA m-a împiedicat să îl fac, spionându-mi mesajele și dându-le (pe surse) la New York Times. (A început în forță Carlson.) Iar asta a speriat rușii, care au anulat interviul. Deci încercam să fac asta. Dar serviciile secrete ale țării mele, au lucrat contra mea ilegal… Și asta m-a înfuriat. Pentru că am 54 de ani, îmi plătesc taxele, respect legile. Și nu te așteptai, în America în care am crescut, că guvernul și serviciile secrete, NSA și CIA, care sunt axate pe inamicii noștri externi, s-ar întoarce contra cetățenilor americani. Sunt șocat și înfuriat de asta!

Când am constatat că au făcut asta, și mi-a fost confirmat, au recunoscut că au făcut-o, am devenit hotărât ca un maniac să fac interviul. Nu doar pentru că vreau să știu cum e Putin și cum gândește despre un război care reașează lumea și afectează grav economia țării mele. Dar și pentru că mi-au spus că nu pot s-o fac. Că e ilegitim, fără o justificare clară. Nu suport asta. Vreau să trăiesc într-o țară liberă, m-am născut într-una. Și voi face orice să mențin societatea pe care o iubesc.”

Mult mai interesante sunt impresiile lui Tucker de la fața locului. Nu m-am dus acolo ca să-l susțin pe Trump contra lui Biden, a infirmat el provocarea reporterului arab. „Actuala administrație (americană) e incompetentă și președintele (Biden) e senil. Nu e un atac, toți o știu. (..) și e foarte trist. Dar n-a avut nicio legătură.”

viața la Moscova

Cum ar fi o comparație între Biden și Putin, după ce i-ați văzut? „Dacă ar fi box, acest meci ar fi oprit de doctor” – spune Carlson stârnind râsul arabilor din audiență. „Și o spun cu regret, sunt patriot american, nu intenționez să-mi părăsesc țara.”

„Nu doar standardul de viață scade, dar până și speranța de viață… și nimeni nu îndrăznește să o spună cu glas tare. Asta nu e o observație politică. E un fapt demonstrabil empiric.” După care a trecut la o paralelă cu Federația Rusă – o țară imensă, care „nu putea fi condusă 24 de ani de cineva incompetent, fie că vă place sau nu. (Putin) e foarte capabil și mulți știți asta.” 

„Pentru mine ce a fost uluitor a fost să văd Moscova, loc în care n-am mai fost. E cel mai mare oraș din Europa, 30 de milioane de locuitori. Și e mult mai plăcut decât în orice oraș din țara mea. Habar n-aveam. Tatăl meu a stat acolo mulți ani în anii 80, când lucra pentru guvernul american și abia dacă aveau curent electric.”

cariera în CIA a lui Carlson senior

Aici Tucker Carlson îl amintește în treacăt pe tatăl său, despre care e cazul să spunem că a fost agent CIA și propagandist al stabilimentului american. Dick Carlson a crescut la orfelinat, abandonat de bunica ziaristului, care avea 15 ani când l-a născut. După o carieră în presă, Dick Carlson ajunge în serviciile secrete și în preajma mai multor președinți americani. Ronald Reagan l-a propus între directorii CIA. Apoi a condus Vocea Americii, aparatul de propagandă radio pentru țările comuniste. Președintele Bush senior, care de asemenea fusese șeful CIA, l-a numit ambasador în Seychelles.

Potrivit Wikipedia, Dick Carlson a fost trimis american în numeroase țări, inclusiv Israel, și a ținut discursuri în Knesset și în Camera Comunelor de la Londra. În 2021, Carlson senior a fost director al Policy Impact, firmă de lobby angajată de guvernul Viktor Orban de la Budapesta. (Ceea ce explică repetatele elogii pe care Tucker Carlson le aduce guvernului maghiar și întrebările despre „recuperarea” Transilvaniei de la România sau a Transcarpatiei de la Ucraina, adresate lui Putin.) Dar să revenim la interviul său de la Dubai:

decăderea orașelor apusene

„Moscova e acum mult mai curată, mai sigură. Arhitectura e frumoasă, mâncare și servirea sunt bune decât în orice oraș din SUA. Și te întrebi? cum s-a întâmplat asta!?” (..) „Dacă nu poți folosi metroul de frică, pentru că e prea periculos… te întrebi: nu e asta măsura unei conduceri? Ca american te uimește să mergi la Moscova, la Singapore, Tokyo, Dubai și Abu Dhabi. Pentru că aceste orașe – indiferent cum ni se spune că sunt conduse, după ce principii – sunt locuri minunate de trăit în ele. N-au inflație scăpată de sub control, n-o să te violeze cineva”

— Sunteți împotriva modelului american?

„Nu, sunt cel mai pro-american. Am 54, am crescut într-o țară care avea orașe ca Moscova și Abu Dhabi și Dubai, Singapore și Tokyo. Și nu mai avem. Ce am descoperit e că asta e o alegere voluntară. Ca inflația, care e o alegere a băncilor centrale – nu exclusiv – dar prin politici publice. Criminalitatea: nu e musai să ai așa ceva. Copiii mei nu fumează marijuana cu mine la masă. De ce? Că nu i-aș lăsa. Și îți poți conduce țara în același fel. Nu tolerăm asta și gata. Iar oamenii înțeleg.

Mizeria, graffiti…. la Paris și New York, între orașele mele preferate…. sunt jegoase. Și sunt mizerabile inclusiv pentru că unii mâzgălesc măscări pe ziduri și sunt lăsați să facă asta. Asta îi încurajează și pe alții. Iar politicienii noștri, din motive misterioase, nu observă. Londra… alt oraș favorit. Vezi fete englezoaice, care cerșesc droguri pe trotuar. Și, dacă aș fi fost Boris Johnson, care a condus puțin și prost țara aia, mi-aș zice: stai puțin. Compatrioții mei cerșesc în stradă… poate ar trebui să fac ceva pentru ei…. Dar el apare și ține un discurs despre Ucraina și cum trebuie să trimitem mai multe bombe cu fragmentație… Ce-i în mintea lor!?”

Carlson a confirmat că, în discuțiile private de după interviu Vladimir Putin e deschis la soluții de compromis cu Vestul. „Dar poziția lui devine mai inflexibilă. (..) Nu îi țin partea, nu îl iubesc pe Putin, sunt american, spun doar niște fapte.”  (..)

„Putin vrea să iasă din acest război. Ce am aflat în ultimii ani de război e că Rusia are o capacitate industrială peste ce ne imaginam. Nu e o „benzinărie cu arme nucleare”, cum s-a zis. Face ușor rachete și obuze, pe când NATO se chinuie.” Politicienii occidentali nu înțeleg situația și nu au un țel limpede, crede Carlson. Ei cred că pot recupera Crimeea pentru Ucraina, o copilărie… „nu se va întâmpla fără un război nuclear așa ceva”.

blocajul mental al Vestului

Un segment foarte interesant al discuției a fost când Tucker a fost întrebat dacă liderii vestici ar putea ține o prelegere similară de istorie.

„Nu au nicio perspectivă. Dacă un decident american ți-ar vorbi despre istoria regiunii, ar începe și ar termina cu Chamberlain, Churchill și Hitler punct. Tiparul mental american e minuscul. De fapt, e doar unul singur: o perioadă de doi ani de la sfârșitul anilor 1930. Și totul e bazat pe acea înțelegere a istoriei și a naturii umane. Iar asta e o nebunie!

De aici, liderii americani s-au convins că Putin vrea să preia Polonia. Și nu e o apărare a lui Putin, nu sunt fanul lui. Dar nu e nicio dovadă că are vreun interes să își extindă granița. E cea mai mare țară din lume! E deja greu de condus, n-au nevoie de resurse naturale. Nu e nimic în Polonia să vrea, n-are nimic de câștigat de acolo. Dacă spui că Putin o să invadeze Polonia, nu știi ce vorbești!”

Remarca lui Carlson despre reducerea istoriei la doi ani din al doilea război mondial e foarte profundă. E valabilă pentru tot stabilimentul euro-atlantic și din ce în ce mai mult pentru publicul larg. E rodul unor decenii nesfârșite de propagandă tot mai simplificată până la a ajunge îndoctrinare prin școală, film, presă, documentare și cărți. Dar ce nu remarcă ziaristul american e că Putin însuși s-a prevalat de exact această schemă mentală simplificată, fără ca el să-l fi contrazis. E toată pledoaria pe care se bazează justificarea lui despre așa zisa „denazificare” a Ucrainei. E o legendă construită de Putin în cadrul unui mit mai mare, în care trăim de când ne-am născut. Și din care, a devenit pe alocuri chiar ilegal să te trezești. (Atât în Rusia cât și în țările zise „libere” și „democratice”.)

lucrurile de care nu a întrebat: „toți liderii omoară oameni”

Totuși, intervine gazda emirateză a discuției: Putin spune că n-ar invada Polonia, decât dacă ar fi atacat. Și totuși, a invadat Ucraina fără să fie atacat. De ce nu l-ați întrebat despre asta? Tucker s-a scuzat că a încercat, dar l-a dus cu vorba într-o jumătate de oră de istorie.

Interlocutorul i-a cerut socoteală de o parte din întrebările pe care a evitat să le pună. N-ați întrebat de libertatea cuvântului în Rusia, de Navalnâi (opozantul închis sub pretinse acuze de corupție), despre asasinate, despre restricțiile puse opoziției.

„N-am întrebat de lucrurile de care vorbește tot restul presei. Pentru că mi-am petrecut viața vorbind cu oameni care conduc țări. Și am ajuns la următoarea concluzie: Toți liderii omoară oameni, inclusiv al meu. Unii omoară mai mulți decât alții. Conducerea cere să omori oameni, îmi pare rău. De-asta n-am vrut să fiu conducător. Restricțiile de presă sunt universale în Statele Unite. Știu, pentru că am trăit acolo. Întrebați fostul meu angajator… Am făcut asta 34 de ani și știu cum merg lucrurile. E mai multă cenzură în Rusia decât în SUA, dar e multă și în America. Oamenii pot să decidă ce țară sau sistem e mai bun.”

Declarația e de un cinism stupefiant și relativizează valoarea vieții umane. Constatarea despre universalitatea cenzurii e justă. Dar să spui cu naturalețe că toți liderii omoară… e un produs al mentalității materialiste liberale, un „pragmatism” feroce dus la ultimele concluzii.

de ce n-a întrebat nimic de Israel?

Cinismul afirmației mai sus citate se leagă de o altă mare întrebare. Culmea, deși discuția post-interviu se desfășura în Dubai (care ține de Emiratele Arabe Unite), iar gazda era un jurnalist arab… tot nu i s-a adresat marea întrebare: „De ce nu l-a întrebat nimic Tucker Carlson pe Putin despre genocidul din Gaza în două ore de discuție?”.

Mai spre finalul dialogului, totuși gazda aduce, cu chiu cu vai aminte de subiect, fără să-l lege de neimplicarea Rusiei. „Domnule, aveți o explicație până acum, de când au început evenimentele din Gaza, de ce n-a ieșit nimeni să zică: Cum e posibil ca SUA să se opună prin veto încetării focului!? Cum e cineva împotriva opririi unui război?”

Și aici Tucker Carlson se eschivează mai lunecos decât un politician, dând dovadă încă o dată că ignoră în mod deliberat subiectul.

„Statele Unite sunt cea mai puternică țară din lume. Dacă facem o comparație familiară. America e „tăticul”. Și obligația sacră a taților e să protejeze familia și să restabilească pacea între pereții lui. Dacă mă întorc de la muncă și doi dintre copiii mei se bat… Ce fac prima dată? Chiar înainte să mă lămuresc de ce se bat… Le spun să nu se mai bată! Dacă mă duc și zic: „dă-i, dă-i, rupe-l!” – sunt malefic. Pentru că am violat datoria cea mai sacră paternă, să aduc pace. Pentru că am puterea, sunt singurul care poate aduce pacea. Deci dacă vezi o națiune cu o putere grozavă, care întreține războiul, ai o conducere fără autoritate morală. E ilegitimă. Zic în general, nu mă refer la nicio regiune anume…”

Perspectiva ziaristului e de un paternalism rizibil: nimeni nu a pus SUA în acest rol de tătic al planetei. Chiar dacă e corect să remarci că ar avea puterea să oprească războiul, dar îl întreține activ furnizând arme. (Atât Israelului, cât și Ucrainei.) Dar e foarte suspectă alegerea lui Tucker de a pune toată vina pe America, fără a cere și Rusiei să pună presiune pentru încetarea genocidului.

Și e la fel de grăitoare tentativa lui de a scoate complet din imagine răspunderea regimului Netanyahu pentru propriile fapte în acest genocid și act de purificare etnică. Marele jurnalist american n-a făcut decât să acopere faptele – că armata unui stat masacrează o populație, care nu are armată – într-o metaforă vagă cu o ciondăneală între copii. În care nu se știe cine pe cine bate. E același cec în alb pe care Tucker i l-a dat în interviu și lui Putin, tratându-l ca pe un agent fără voință proprie – cineva care doar reacționează la extinderea NATO sau la o istorie milenară a popoarelor slave.

Relativismul moral al lui Carlson s-a văzut și în finalul discuției, când gazda a adus vorba de conducătorul Emiratelor Arabe Unite, pomenit de reporter cu formula: „președintele nostru, șeicul prinț Mohmmad bin Zayed, Domnul să-l binecuvânteze….”. E vorba de unul din dictatorii arabi implicați, alături de regii saudiți în devastatorul război din Yemen – soldat cu moartea a peste 370.000 de oameni, jumătate uciși direct, jumătate morți prin înfometare și epidemia de holeră care a urmat. (Mare om, mare caracter, cum s-ar zice.)

Ei bine, chiar și despre el, Tucker Carlson a găsit o limbă fină, spunând că îi place la el că spune că nu știe când nu știe ceva. Și asta ar fi mare semn de înțelepciune, zice el. La așa amabilități, cred că putem să ne întrebăm cât a luat Tucker pentru interviul cu Putin?

PS: avem și reacțiile lui Putin

Și Vladimir Putin a comentat faimosul interviu într-o discuție la televiziunea rusă. Putin s-a arătat dezamăgit de Tucker Carlson, de la care a spus că aștepta întrebări mai dure:

„Sincer să fiu, am crezut că se va comporta agresiv și va pune aşa-zise întrebări tăioase. Nu doar că eram pregătit pentru acest lucru, ci mi-am dorit acest lucru, pentru că mi-ar fi dat ocazia să răspund în același mod.  (…) Sincer, nu am obținut satisfacție deplină din acest interviu.” 

Totuși, președintele rus îi e recunoscător pentru că a fost un intermediar pentru dialogul cu Vestul, în condițiile în care comunicarea oficială pare întreruptă. A fost primul interviu dat presei occidentale de la începutul războiului acum doi ani. (Unele instituții ca CNN susțin că au încercat să ia un astfel de interviu, dar au fost refuzate.)