Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări

Cenzura directă și presiunea bulei

Nu există nicio instituție a statului, care să aibă ca obiect apărarea libertății de exprimare. Dar există mai multe instituții inventate pentru a pedepsi libera exprimare și pentru a „monitoriza” îngrădirea ei. Deși ea e înscrisă în Constituție și dezbaterea e bază indispensabilă a existenței unei democrații. Teoretic, ar trebui să fie o prioritate inclusiv pentru serviciile secrete, care au ca atribuție apărarea ordinii constituționale și democratice. Deja sună utopic să ai astfel de așteptări.

Măcar de formă, s-a creat un Consiliu al Concurenței, recunoscând astfel implicit în competiția deschisă o condiție pentru existența economiei de piață. Deci comerțul a fost considerat mai important decât gândirea. Și, declarativ, autoritatea își propune un acces neîngrădit al capitalului la buzunarele clienților. Nicio instituție nu își propune să asigure accesul egal al opiniilor la creierele alegătorilor, adică liberul schimb de păreri pe piața ideilor.

De parcă nu erau suficiente instituțiile punitive, de cenzură, explicit create ca să îngrădească libera exprimare, mai sunt convertite și altele la astfel de acțiuni. Recent, ministrul Burduja s-a adresat cu delațiuni la o structură pentru „combaterea terorismului și crimei organizate”. Motivul? Pentru a-i prinde și pedepsi pe cei care exprimă îngrijorări legate de înstrăinarea lacurilor unor hidrocentrale. Acțiune în care a invocat un atac la siguranța națională prin „știri false”.

Categoric, în clipa de față, pericolul cel mai mare e cenzura agresivă, economică și penală, în condițiile în care oamenii sunt ridicați de acasă pentru simple opinii sau simpatii exprimate online. Iar instituțiile de forță ale statutul se reunesc, la apelul procurorului general, ca să anunțe reformularea de urgență a legilor, încât să permită și mai lesne asemenea abuzuri.

Chiar și în acest climat delirant, în care opiniile disidente sunt țintite sub pretenția că trebuie combătut „extremismul” sau „războiul hibrid al lui Putin”, trebuie să ne păstrăm echilibrul. Și să observăm că o linie editorială îți asigură un public potențial, dar care poate deveni și el tiranic. Cititorii din nișa ta pot pune presiune să nu te mai abați de la acea linie și să le faci pe plac. Îți cer să scrii doar laude la adresa favoriților, care „luptă de partea binelui”, „sunt persecutați de sistem”. Iar uneori, te pot descuraja să le mai arăți informații care nu le plac.

În era interactivității, nu riști doar să te abandoneze, dar și să se întoarcă furioși împotriva ta. Știi dinainte că sunt anumite știri care le vor fi pe plac, cu care o să iei like-uri ieftine, pentru că le confirmă părerile. Și altele, care îi vor scandaliza, pentru că sună defavorabil taberei proprii. Dacă te auto-cenzurezi, ca să nu pierzi audiență, ai pierdut deja din libertate. E un fel de populism de presă, să te supui opiniei maselor sau nișei de urmăritori.

libertatea singurătății

Subliniez că această exigență a echilibrului e aplicabilă instituțiilor de presă, nu persoanelor, pentru care poate fi, opțional, doar un bonus. Tocmai asta e și ideea diversității, să păstreze irepetabilul personal.

Deci ies din această discuție blogurile create de un singur om, unde problema subiectivității e de la sine înțeleasă. Ar fi și schizofrenic să ceri o diversitate de opinii de la cineva. Că e vorba de blog, canal de YouTube, de TikTok, pagină de Facebook sau orice altă platformă prin care se exprimă cineva, acolo nu poți pretinde imparțialitate, pluralitate de vederi.

Acolo totul ține de firea omului, pe care îl iei ca atare: dacă el e pătimaș, suporter, virulent, s-ar putea ca tocmai verva asta să îți placă la el. Dacă autorul e mai dilematic, reflexiv, aspirant la obiectivitate și detașare, de asemenea va găsi un public al lui, care apreciază tocmai echilibrul și moderația. N-are rost să încerci să-l schimbi pe Andrei Pleșu, ca să sune ca Radu Banciu, nici să tragi de Dan Puric să vină mai aproape de stilul lui Cristian Tudor Popescu sau de valorile lui Andrei Caramitru. La oamenii cu păreri, se aplică zicala: ăsta e și n-ai ce-i face, altul mama nu mai face.

Din considerente economice și de timp, e la fel de absurd să-i ceri să acopere toate știrile zilei cu păreri, să se refere la toți politicienii, prin comanda pentru lăutari: „zi și de ăla! dar de Cutare nu zici!?”. Dacă are inspirație, timp și chef, s-ar putea să zică sau să fi zis deja, până s-a plictisit. Dacă nu, sigur există din milioanele de inși cu acces la internet cineva, care în clipa asta zice fix ce-ți place ție. Caută-l pe acela, ascultă-l și nu-l mai părăsi…

Independența totală, până la a fi de capul tău, vine cu spectrul foametei, singurătății periculoase în afara oricărei haite, dar și cu mici avantaje.

Unii ridică obiecția „influenței”. Din milioanele de oameni cu acces la internet, unii vorbesc pentru zece persoane, alții pentru câteva mii, câțiva, pentru sute de mii. Unii sunt deja vedete din alte domenii, de la televizor, politicieni, poate au bani să își facă reclamă. Nu e o ierarhie a valorii, s-ar putea ca fotbaliștii și actrițele să nu aibă cele mai pertinente idei de guvernare. E treaba publicului de ce stă să se uite în gura lor.

Atâta timp cât nu angajează pe alții, devenind de facto o redacție, acela e tot un om. Succesul dobândit prin muncă, noroc sau tenacitate, nu-i poate fi reproșat. E meritul lui că are acea portavoce, pe care o poate pierde oricând dacă nu mai e credibil sau relevant.

Rețineți, însă, că dintre toți cei prezenți în acest iarmaroc cu miliarde de voci, cei cu idei politice respinse de sistem au dus cea mai grea și mai riscantă bătălie să adune public. Alții n-au fost nevoiți să o ia de la capăt, că li s-au șters paginile cu totul, n-au fost depunctați de algoritmi, ca să fie arătați unui procent infim din urmăritori, n-au avut suspendări, n-au riscat procese, amenzi, arestări pentru vorbe. Dacă rămâneau la poze cu pisici și peisaje, era mai simplu.

evadare.ro
January 6th, 2025
Mai multe despre: Media
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact