4. Scenele biblice și sinaxarul în mozaic al catedralei

În alte vremuri, pictura bisericilor ortodoxe era considerată și Biblia neștiutorilor de carte. Rolul propovăduitor al imaginii s-a păstrat și în condițiile alfabetizării generalizate, într-un mod mult mai rafinat. Pictura dă cuvintelor o formă concretă, imediată. Astfel încât spațiul de cult se transformă într-o experiență vizuală și sonoră a revelației.

Natural, parabolele evanghelice și scenele din viața Mântuitorului constituie nucleul mesajului creștin. Deci ele figurează amplu în cei 25.000 de metri pătrați de mozaic, care vor acoperi pereții și tavanul Catedralei Naționale. Ceva mai rar figurate, dar nu absente, sunt scenele Vechiului Testament, cum ar fi prefigurarea Treimii în vizita îngerilor de la stejarul Mamvri. Un spațiu considerabil e alocat unui adevărat sinaxar, o sumedenie de reprezentări ale unor sfinți din mai multe epoci și zone geografice. Acolo sunt și surprizele unor personalități românești îndrăgite, recent canonizate și care apar în premieră ca atare pe pereții unei biserici.

• episoadele anterioare:
  – 1. Exteriorul și coada – galerie foto și impresii
  – 2. Partea nepictată a catedralei și discuția despre bani – cifre și galerie de imagini
  – 3. Cadrele cele mai spectaculoase cu interiorul
  – 4. Mozaicul, scenele biblice și sinaxarul
  – 5. Catapeteasma și altarul cu menoră
               – Slujba de sfințire a picturii – fotoreportaj
               – Catedrala dăinuirii neamului – editorial

Viața Maicii Domnului are mai multe tablouri, unele rar întâlnite, care răspund cinstirii pe care ortodoxia i-o acordă. Apar: copilăria, legenda locuirii în templu, Bunavestire, Nașterea de la Betleem și restul momentelor trăite împreună cu Fiul său, cum ar fi prima minune a înmulțirii vinului la nunta din Cana Galileii, dar și adormirea. Între secvențele legendare, bazate pe tradiții populare sunt „proba apei amare” și participare la înfrumusețarea templului, torcând porfiră pentru catapeteasma lăcașului mozaic.

În cele două abside laterale, dinspre nord și sud, sunt cele două tablouri mari ale existenței pământești a Domnului: icoana Nașterii și icoana Înălțării, făcute după tipicul rânduielii bizantine. Ambele au o dinamică dramatică. În cazul celei dintâi acest efect e obținut prin contopirea cu alte momente emblematice: închinarea magilor și a păstorilor, care alcătuiesc un cerc mișcător în jurul ieslei de la Betleem. În cazul Învierii, de asemenea e vorba de o multitudine de personaje care roiesc în jurul lui Iisus Hristos. Dacă nu greșesc în interpretare, cei pe care Hristos îi apucă de mâini sunt Adam și Eva, îmbătrâniți în așteptarea restaurării firii omenești.

În general, în bisericile ortodoxe e alocat un spațiu restrâns patimilor Domnului, și catedrala din București nu face excepție. Scena există în absida nordică, sub marea frescă a Învierii, unde există și judecata lui Pilat din Pont și biciuirea de la stâlpul infamiei. Totuși, în timp ce spațiul apusean a insistat pe detaliile lumești ale suferinței hristice, ortodoxia a preferat să pună accentul pe ipostazele triumfătoare, cum e și portretul Pantocrator de pe turla centrală.

Apar mai multe parabole evanghelice și scene ca: ispitirea din deșert, discuția cu femeia din Canaan, predica de pe munte, binecuvântarea copiilor. O raritate e imaginea sinuciderii lui Iuda.

sinaxar românesc

Cu adevărat exuberant e catalogul de sfinți figurați în Catedrala Națională. În medalioanele ce susțin turla mare apar în mod tradițional cei patru evangheliști: Ioan, Matei, Marcu și Luca. Cei 12 apostoli și Pavel sunt însoțiți de cei mai mari teologi din perioada patristică, precum Grigorie Teologul, Sfântul Vasile cel Mare Ioan Gură de Aur, care există în preajma și în interiorul altarului, spre a fi văzuți de preoții care slujesc liturghiile scrise de ei. Irineu al Lyonului, autorul unor tratate împotriva ereziilor, are de asemenea un portret în mozaic.

Catedrala Națională are două hramuri: Înălțarea Domnului (care la noi coincide și cu Ziua Eroilor) și Sfântul Andrei, supranumit „ocrotitorul României”, a cărui sărbătoare e urmată calendaristic de Ziua Națională de 1 Decembrie. Din acest motiv, apostolul întâi chemat apare în cel puțin două reprezentări mari.

Cu totul spectaculoase sunt reprezentările sfântului Gheorghe, chiar dacă e static, nu în celebra scenă a uciderii balaurului, dar impresionant prin fabulosul veștmânt militar roman. La fel impresionează și ținutele imperiale ale împăraților Constantin și Elena, de pe peretele nordic, foarte aproape de mijlocul bisericii.

Se remarcă spațiul alocat de pictorul coordonator Daniel Codrescu femeilor cuvioase, care au cel puțin două registre dedicate. Ținutele sfinților militari din perioada persecuțiilor romane, chiar și ale celor mai obscuri, sunt impresionante grafic.

Dar pentru noi, un insteres aparte îl va suscita prezența figurilor istorice canonizate în perioada post-comunistă. Constantin Brâncoveanu apare împreună cu întreaga familie martirizată, în ținutele princiare de influență bizantină. Iar în imediata apropiere e alt dom nuntean, Neagoe Basarab, cu un portret votiv în care prezintă una din ctitoriile sale de la Curtea de Argeș.

Ștefan cel Mare ține steagul de luptă cu bourul Moldovei, în timp ce poartă o superbă ținută demnă de un prinț venețian.

Credincioșii români vor fi încântați să descopere în premieră și figurile unor sfinți contemporani, care au stârnit o mare evlavie populară. Apar pentru prima dată Arsenie Boca de la Prislop și carismaticul duhovnic Ilie Cleopa, de la Sihăstria.