3. Cadrele cel mai spectaculoase din interiorul Catedralei Naționale

Pentru că episoadele precedente au avut și mult text, voi lăsa de aici încolo imaginile să vorbească. În episodul de față, imaginile de ansamblu de la interior și mozaicurile de pe tavan, iar în episoadele următoare vor fi alte detalii memorabile.

• episoadele anterioare:
  – 1. Exteriorul și coada – galerie foto și impresii
  – 2. Partea nepictată a catedralei și discuția despre bani – cifre și galerie de imagini
  – 3. Imagini de la interior
  – 4. Scenele biblioce și sinaxarul – sfinți români și voievozi
  – 5. Catapeteasma și altarul cu menoră
• pe aceeași temă:
  – Slujba de sfințire a picturii – fotoreportaj
  – Catedrala dăinuirii neamului – editorial

cum e înăuntru

Trebuie spus că experiența vizitării în primele zile e marcată de așteptarea îndelungată la coadă multe ore. Și că prin interior te miști tot împreună cu coada, respectiv cu seria de circa 100 de persoane. Lucru neobișnuit pentru bisericile ortoxe, catedrala are aproape întreaga navă acoperită cu scaune, care au o sfoară pusă. Deci până ajungi la estrada din fața altarului, te miști doar pe culoarul central cu covor roșu.

E spațiu suficient să poți vedea pereții din toate unghiurile, mai ales că se fac opriri chiar îndelungate. Probabil e una din cauzele lungirii statului la coadă: Chiar dacă ai vrea să treci mai rapid prin interior, vei fi nevoit să o parcurgi în același ritm lent. Dar e și un avantaj în asta, pentru că te obligă să privești mai cu atenție în jur.

Amintirea cu care vei rămâne e de grandoare a unei abundențe copleșitoare de imagini. E mult de văzut în toate direcțiile, nu e un singur detaliu, care să domine vizual toată scena. E un interior luminos și multicolor, ajutat de fundalul alb-crem.

Candelabrele mi s-au părut minimaliste și din această cauză nu foarte frumoase, cu un vag aer industrial al țevilor dintre becurile cu formă de flacără. Sunt și în biserici de cartier altele superb decorate, ca niște bijuterii. Dar ar fi fost complicat sau costisitor să faci asta pentru un policandru cu trei cercuri, de 7 metri diametru, cât are cel mai mare.

În episoadele viitoare vom vedea și câteva detalii, care includ: scene evanghelice, o puzderie de sfinți din epoca patristică până la contemporaneitatea românească. Pentru că numele de catedrală vine de la „așezat” în latină, firește că există și tradiționalul tron arhieresc, atât în naos cât și în altar.

Catedrala din București are un stil neo-bizantin, inspirat de mai multe tradiții locale din provinciile românești: cel al bisericilor brâncovenești din Muntenia cu pridvor, turnurile lăcașurile din Ardeal și ocnițele mănăstirilor din Bucovina. Ocnița (care vine de la cuvântul slavon pentru „ochi” sau „fereastră”) reprezintă ferestruici arcuite și pictate, așezate în brâuri decorative. Dată fiind intersecția specifică dintre ortodoxie și latinitate, catedrala are și aspecte comune cu monumentalitatea catedralelor catolice din restul Europei. (Fuziune demult prezentă în catedralele ridicate în secolul XX în țară, mai ales după unirea de la 1918, cum ar fi cele de la Alba Iulia, Cluj, catedrala Patriarhală sau biserica Sf Spiridon Nou din Capitală.)

Lăcașul a fost proiectat de cinci arhitecți de la firma din Bacău Vanel Exim. Trei dintre ei au decedat între timp. Echipa a fost condusă de arhitectul Nicolae Vlădescu (d.), format la institutul Ion Mincu din București. A fost secondat de arhitectul Constantin Amâiei, care a devenit între timp coordonatorul proiectanților, și de trei profesori universitari în inginerie, formați de UTCB: Constantin Pavel (d.), Ștefan Stănescu (d.) și Dan Ionescu.

Două mari firme au lucrat la realizarea efectivă a edificiului: Bog’Art, pentru fundație, structura de rezistență din beton armat și instalații până la nivelul solului. Partea vizibilă a construcției e realizată de filiala din România a companiei austriece Strabag. Managerii de proiect sunt doi ingineri străini: elvețianul Franco Sticher și germanul Andreas Hauschild. 

cupola

Ridicând privirea, icoana din absida altarului e punctul de focalizare, cu Maica Domnului cu Pruncul pe tron. Aceeași imagine domină într-un cadru mai strâns și tavanul navei centrale. Artistul Daniel Codrescu a reușit să adauge un frumos element local acestei imagini universale a picturii bizantine. În jurul medalionului, îngerii sunt înfățișați într-o veritabilă horă românească.

Tavanul naosului cuprinde cele mai mari icoane în mozaic din întregul edificiu. În primul rând marea icoană a lui Iisus Hristos de sub cea mai înaltă turlă. Cunoscută tradițional drept Pantocrator, are 12 metri diametru, într-o compoziție care acoperă cu totul 150 de metri pătrați. (Numele grec înseamnă „Atotputernic”.) Mozaicul, compus din 2,4 tone de pietricele de diferite culori, a fost așezat ca un puzzle de pictorița Alina Codrescu timp de șase luni.

În această reprezentare, Mântuitorul, în veștmânt albastru, binecuvântează ținând în mână Sfânta Scriptură. În jurul medalionului e scrisă rugăciunea liturgică: „Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta, pe care a sădit-o dreapta Ta, și o desăvârșește pe ea.” Cu alt adagiu din Psalmi: „Din cer a privit Domnul, văzut-a tot”.

În jurul acestui portret de pe cupola interioară a celei mai înalte dintre turle sunt reprezentate cetele îngerești, 9 la număr: îngeri, serafimi, tronuri, heruvimi, domnii, puteri, stăpânii, începătorii și arhangheli.

(va urma)