Recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a dat o sentință în motivația căreia considera că „vaccinarea obligatorie nu e incompatibilă cu democrația”. Există și voci, care spun că sentința a fost greșit prezentată, că nu se referă decât la bolile copilăriei și nu la obligativitatea vaccinării adulților împotriva Covid. Totuși, înclin să cred că sentința e una de mare gravitate și că va fi folosită pentru a vota legea vaccinării obligatorii sau pentru a scuza votul ca alegere „europeană” sau „democratică”. Deja, fostul ministru al Sănătății, „liberalul” Nelu Tătaru o spune deschis la televizor: trebuie să ne gândim la soluții legislative pentru decăderea din drepturile părintești a părinților, care refuză vaccinarea copiilor.
Dat fiind că nu există instanță căreia să te adresezi cu recurs după sentințele de la CEDO, se naște întrebarea…. Cine sunt acești judecători, care schimbă radical ideea pe care o avem despre drepturile omului sau chiar despre relația părinți-copii-stat? Ne dă o idee un raport foarte documentat, întocmit de Centrul European pentru Lege și Justiție. Fundație serioasă, care din 2007 are statut special în relația cu ONU.
ECLJ a investigat conflictul de interese între judecătorii de la CEDO și diverse ONG-uri timp de un deceniu, din 2009 în 2019. Constatările raportului sunt șocante: Din 100 de judecători permanenți la CEDO, 22 au avut legături cu mai multe ONG-uri. Dintre ei, 12 sunt legați de Fundația pentru o Societate Deschisă a lui George Soroș, dar și de alte suveici ale „societății civile”, care la rândul lor sunt finanțate din aceleași conturi. Între societățile menționate sunt: Amnesty International, Human Rights Watch Comitetul Helsinki (a cărei filială românească a fost condusă de Monica Macovei), International Commission of Jurists (care la rândul ei încasează fonduri și de la Open Society) și AIRE Center.
În acest deceniu, au existat 185 de cauze tranșate de curte în care unul din ONG-urile acestea aveau o implicare de un fel sau altul. Între ele, procese precum cele privind LGBT în Polonia sau România. Au fost și cauze în care implicarea a fost lăudabilă, cum ar fi procesul ziaristului de la România liberă, Marian Gârleanu, arestat pentru o zi și amendat pentru publicarea de informații secrete despre implicarea armatei în Afganistan.
Fondurile rulate de Fundația pentru o Societate Deschisă nu sunt mici. 34 de miliarde de dolari, din 1984, sunt pomenite în raport. Human Rights Watch a primit 100 de milioane de dolari doar în ultimul deceniu. Uneori aceste fundații au o relație ambiguă cu CEDO. În procesul cu Marea Britanie pe tema supravegherii de tip Big Brother, 14 din 16 reclamanți sunt ONG-uri. Iar din completul de 17 mari judecători, 6 au trecut prin astfel de fundații. Selecția membrilor din fiecare țară reproduce situația. La ultimele numiri din Albania, 2 din 3 candidați erau legați de fundația lui Soroș.
Raportul deschide lista judecătorilor chiar cu reprezentanta României, judecătoarea Iulia Motoc. O celebritate în țară, ca fostă membră a Curții Constituționale, în perioada marilor războaie pentru supendarea președintelui Băsescu și a armistițiilor ulterioare cu gruparea Ponta. Anterior, Iulia Motoc a fost în consiliul de conducere al Comisiei Internaționale a Juriștilor și a conferențiat pentru Amnesty International, Comitetul Helsinki și alte fundații ale „societății deschise”.
Un episod foarte straniu s-a petrecut cu puțin timp înainte ca Iulia Motoc să fie desemnată ca judecător la CEDO din partea României. A fost filmată făcându-i lui Băsescu același gest misterios cu degetul la nas, ca Elena Udrea, în Parlament. Nimeni nu știe semnificația gestului. Dar cu alte ocazii, doamna Motoc l-a apărat pe fostul președinte și chiar a susținut că Parlamentul trebuie dizolvat după pierderea referendumului de suspendare.
În perioada războaielor din epoca Băsescu s-au făcut tot felul de alegații privind prietenii cu fostul șef al SRI George Maior și generali din aceeași instituție. Lucrui greu de verificat. Doamna Motoc e căsătorită cu Mihnea Motoc, fost ministru al Apărării în Guvernul Dacian Cioloș și fost ambasador la Londra și la ONU. Ar fi putut fi chiar mai repede ministru, când același Traian Băsescu l-a nominalizat ca ministru de externe. Dar la intervenția soției, care i-a atras atenția că i-ar crea probleme de incompatibilitate la CEDO, soțul a trebuit să se sacrifice și să își amânge intrarea în guvern.
Investigatorii de la ECLJ au revenit cu un comunicat în 2020, la un an de la raportul anterior amintit, pentru a face o evaluare de impact. Ei notau că în deceniul studiat 18 din cei 22 de judecători „ai societății civile” au judecat cauze ale „propriilor ONG-uri”. Ca reacție, președintele Curții s-a scuzat că răspunderea pentru nominalizări aparține țărilor, nu instanței europene.
Articolul notează că influența „filantropilor” merge până la vârful instituțiilor europene. Că George Soroș și Bill Gates sunt cei mai mari donatori privați ai Consiliului Europei. Fundația pentru o Societate Deschisă a donat Consiliului 1.400.000 de dolari, iar Microsoft 690.000 între 2006 și 2014.
După retragerea de la conducerea executivă a Microsoft, Bill Gates se concentrează pe uriașul său portofoliu de acțiuni și active. Dar și pe Fundația Bill și Melinda Gates, o adevărată caracatiță, care alimentează la rândul ei alte structuri. Lista beneficiarilor la vedere e foarte lungă și începe cu GAVI (o asociație de promovare a vaccinurilor) cu 3,15 miliarde de dolari virați, urmată de OMS (Organizația Mondială a Sănătății), cu 1,5 miliarde de dolari. Se regăsesc pe listă și fundația de tip masonic Rotary, cu 400 milioane de dolari încasați, universități foarte implicate în pandemie ca John Hopkins (unde s-a făcut simularea de la Event 201, dinainte epidemiei) sau Oxford (asociată cu Astra Zeneca), fundația Clinton. Dar și organizații internaționale ca UNICEF