Caracatița USAID și ce-i va lua locul

Dezvăluirile despre beneficiarii fondurilor USAID sunt abia la început. Organizația, creată pe vremea războiului rece cu URSS, acum șase decenii, activa în peste 100 de țări, pe care teoretic le susținea umanitar, militar și în direcția democratizării. În realitate, bugetul de peste 40 de miliarde de dolari anual era folosit pentru a susține o vastă rețea parazitară de ONG-uri, propagandă prin presă, vedete și internet, care răspândeau ideologia și interesele Imperiului American pe glob.

Doar că în ultimele decenii, acele direcții ideologice s-au dovedit din ce în ce mai toxice pentru America însăși și pentru aliații săi principali. Iar reacțiile de respingere, din partea populațiilor țintite, și de auto-apărare din partea unor guverne autoritare, ce se simțeau amenințate de această subversiune, au început să fie tot mai energice. Demantelarea programului „stângist”, care își pierduse credibilitatea și eficiența, e urmată de înlocuirea cu programul „de dreapta”, al tehno-oligarhilor legați printr-o multitudine de fire de complexul militar industrial.

Planul Marshall, de reconstrucție a Europei după al doilea război mondial, poate fi considerat un precursor al acestei forme de intervenție externă. Dar efectele celor două sunt într-un contrast ca ziua și noaptea. Primul a permis Europei să se reindustrializeze, fie și în relație de dependență cu Statele Unite, și să se dezvolte. Iar ca formă de „soft power” a creat imaginea unei Americi care are alegeri libere, presă liberă, prosperitate, în contrast cu suferințele lagărului comunist, care n-avea nimic din toate astea.

Pe când programul ultimelor decenii lovea în valorile normalității și familiei, prin LGBT, lovea în libertatea de exprimare prin corectitudinea politică și „verificatoarele de conținut”. Frâna dezvoltarea economică prin cultul ecologic al încălzirii globale, pentru o „dezvoltare durabilă”. Promova anihilarea suveranității prin deschiderea granițelor și integrarea la nivel regional sau global. Ataca sensibilitățile religioase ale altor părți ale lumii, fie că erau creștine sau musulmane. Promova farse medicale mai vătămătoare decât bolile pe care pretindeau că le opresc. Răsturna prin revoluții colorate guverne alese democratic, sau pregătea întregi garnituri de politicieni, directori de conștiință sau saltimbanci, care să se rotească la putere.

Pe scurt, ajutau America și UE să pară ridicole în ochii noilor generații, ca „GAE Empire” (Global American Empire, pronunțat gay). Toate acestea deveniseră un balast contra-productiv, care aducea prejudicii influenței americane pe glob. Deci trebuiau înlocuite cu un alt program mai eficient. Cu o aparență mai virilă.

ansamblul economic

Dar mai e un aspect: sistemul monetar instaurat la Bretton Woods face din dolar moneda dominantă pentru întreaga planetă. Un „privilegiu exorbitant”, care îi permite să consume mult mai mult decât produce, oferind la schimb servicii financiare și de protecție militară. Dar obligă Statele Unite să își calibreze moneda nu doar la scara economiei sale, ci a întregii planete, pentru a asigura fluența plăților comerțului internațional și a creditării. De aceea, țara e obligată să practice deficite mari și să scurgă o parte din fonduri în circuitul mondial prin operațiuni de generozitate sau de război. (Războiul înseamnă îndatorare, consum dirijat pe credit, care suplinește creșterea când economia pașnică nu mai vinde.)

Astfel că programe ca Planul Marshall, USAID sunt și forme de „export al inflației”, o părticică mică dar cu efecte majore în alte părți ale lumii, pierdute în imensitatea celor 36 de trilioane de dolari acumulate ca datorie de statul american. Privite ca injecții monetare pentru sistemul global, deficitele susțin indirect existența unei alte structuri, care a apărut treptat la scurtă vreme după acel război mondial, ceea ce eu am numit acum cinci ani Imperiul Offshore.

Se referă la o infrastructură financiară parțial autonomă de statele naționale, care folosește eurodolarul (sau „dolarul offshore”) ca notație contabilă sau monedă proprie de generare a creditului și implicit de creație monetară. Acel sistem monetar, necunoscut vastei majorități, concentrează marele capital speculativ, ajuns la o scară intimidantă în comparație cu economiile naționale luate separat. Și răspunde, fie și vag, la întrebarea „la cine e datoare omenirea, dacă toate țările sunt atât de îndatorate?”.

Așadar, indiferent ce schimbări de guvern s-ar face la Washington, America nu poate promova „deglobalizarea”, fără a destabiliza acel sistem din umbră, care o are ca principal vehicul vizibil și protector. Și care i-a absorbit deja moneda națională prin vehicularea unor mecanisme de creditare, care depășesc dimensiunea economiei SUA. Și nici alte mari puteri nu pot să răstoarne pentru moment acel supra-sistem, de care sunt deopotrivă legate, fără să creeze o alternativă viabilă și credibilă de plăți și credit la nivel supra-național.

Schimbarea se va produce la un moment dat, pentru că decalajul dintre ritmul de creștere al economiei reale și cel al multiplicării profiturilor pentru economia financiară speculativă a devenit prea mare. Dar până atunci, va mai dura, fiind nevoie de o tranziție tehnologică pentru un alt sistem monetar, de altă organizare politică și a sferelor de influență, fie prin negocieri succesive, fie accelerat, pe calea războiului.

Internetul, controlat de tehno-oligarhi, va fi o parte importantă a acelui viitor sistem monetar. O coloratură neo-liberală, care să promită „o epocă de aur” și eliberarea de vechea linie neo-marxistă, pare mai aptă să aibă priza la public necesară transformărilor viitoare.

ce au aflat americanii

Dar să revenim la situația din prezent. Primii care au fost revoltați de revelațiile despre USAID au fost chiar americanii. Care au aflat cu stupoare că banii lor se risipeau pe glob pentru programe din cele mai năstrușnice, cum ar fi concursuri de dans pentru travestiți. Din perspectiva lor, cele 40 de miliarde cheltuite anual sunt din taxele și impozitele americanilor de rând. Și într-un fel, așa e, pentru că și monedele tipărite fără acoperire au nevoie de ceva care să le susțină măcar într-o măsură oarecare, prin muncă.

Investigatorul amator Ian Caroll a ajuns la concluzia că marea majoritate a fondurilor erau pur și simplu sifonate de cercuri de putere americane, mult înainte să ajungă la țările din Africa sau Europa, pe care pretindeau că le ajută. Firma care a înghițit cele mai multe fonduri e Chemonics International. Firma din Washington, unde are peste o mie de angajați, a absorbit 17 miliarde de dolari de la USAID între 2008 și 2024. Programele includeau de la consultanță la distribuție de vaccinuri și medicamente pentru a combate SIDA în Africa. Un raport din 2017, arăta că doar 7% din transporturile lor ajunseseră la destinație întocmai și la timp. Adică 93% era ca în bancul cu bilele: ori se pierdea, ori se fura, ori măcar întârzia pe undeva pe traseu.

The top recipient of USAID funding seems to be a company called Chemonics International inc. and they’re not up to anything good.

Though I have yet to find them funding trans operas, they seem to just fund Hillary Clinton’s friends stealing our tax money.

Podesta even came up🤷‍♂️ pic.twitter.com/D7EQxqjXIM

— Ian Carroll (@IanCarrollShow) February 7, 2025

După Chemonics, mufate la bugetul federal erau două firme americane de construcții, Louis Berger Group și CDM Smith. Nu puteau lipsi companiile farmaceutice, între care Pfizer și Moderna, care beneficiau de pe urma achiziției de medicamente și vaccinuri, pe care statul american le cumpăra ca să le doneze țărilor din lumea a treia.

războiul din Ucraina

Dar la pachet cu aceste ajutoare declarate ca umanitare, care erau un sfert din bugetul organizației, veneau țintele politice. Mai mult de jumătate din fonduri erau alocate pentru acțiuni de bună guvernare și administrație – altfel spus, răspândirea „democrației”.

În 2023, 36% din fondurile USAID au mers către Ucraina, procent care surclasa alocările pentru orice altă țară a lumii. Etiopia, cu de zece ori mai puțin, era pe locul doi și restul de o sută de țări împărțeau procente mici.

Tăierea fondurilor de către Donald Trump a întâmpinat momentan o piedică din partea justiției, care a dat câștig de cauză salariaților USAID și a pus o pauză suspendării. Dar chiar dacă nu s-ar merge până la capăt cu stârpirea hidrei, chiar și ce s-a putut dezvălui până acum tot e o undă de șoc. Majoritatea presei „independente” din Ucraina, Rusia și alte părți din Estul Europei e în pericol să se închidă. Deci funcționa ca oficină de propagandă. Un institut de la Kiev estimează că impactul va lovi 90% din presa din Ucraina și 60% din ea ar putea intra în criză.

Pe acest fundal, a apărut și zvonul că vedetele de la Hollywood, care au vizitat Ucraina pentru o zi, în cadrul unor campanii de relații publice, ar fi fost plătite cu sume colosale. Totuși, BBC și AP susțin că ar fi o știre falsă.

rețeaua Soros

În schimb, între lucrurile pe care le bănuiau mulți atenți la ce se petrece, și confirmate acum, e că așa zisa „rețea Soros” era tot conectată la bugetul statului american. Adică nu folosea fondurile filantropice aparent fără sfârșit ale miliardarului. USAID a vărsat 270 de milioane de dolari către un institut afiliat Fundației pentru o Societate Deschisă a familiei Soros, care a atras alte 90 de milioane prin alte contracte de stat.

Ceea ce ni se spusese că e o simplă „teorie a conspirației”, e confirmat acum de chiar presa și pletora de ONG-uri cu finanțare externă. G4Media anunță că sunt „Perturbări majore în mass-media independente și ONG-urile din Europa Centrală și de Est”.

Simțindu-se cu musca pe căciulă, PressOne, de la noi din țară, amintește că presa a încasat 46 de milioane de euro de la bugetul României anul trecut, pentru a face reclamă partidelor politice. Putea să amintească și de cele 60 de milioane de euro, din pandemie, topite de televiziuni pentru a teroriza populația sechestrată. Pledoaria lor e că ei, luând bani de la americani, ar constitui o alternativă la presa cumpărată de partide. Doar cele două nu se exclud, pentru că unele trusturi sug de la mai multe țâțe, iau și fonduri europene, iau și fonduri americane, norvegiene, iau și de la statul nostru și de la oligarhi legați de același buget. E practic exportul unui mod de operare, reprodus în alte țări și la nivelul UE.

Rețeaua de influență prin presă și politică și-a arătat forța de presiune în pandemie și anterior prin crearea mișcării #rezist, pornind de la o inițiativă de salvare a mediului. Dovezile despre finanțarea cercetării virale în laboratorul de la Wuhan erau deja pe piață, iar acum se confirmă că și USAID a contribuit la acel proiect. După care a contribuit la convingerea populației să se supună restricțiilor și să se vaccineze. Deocamdată, doar o parte din ONG-urile beneficiare din România sunt demascate, restul fiind păstrate pentru operațiuni viitoare.

Wikileaks a dezvăluit că USAID finanța o rețea media de 6.200 de jurnaliști, 707 instituții de presă și 279 de ONG-uri.

celălalt buzunar

USAID nu e nici pe departe singura forță în infrastructura de influență americană pe glob. Un alt rezervor similar e NED (National Endowment for Democracy). La sfârșitul anului trecut, scriam că în conducerea NED a fost adusă Victoria Nuland, cunoscută ca mămica revoluției portocalii de la Kiev și promotoarea livrărilor de armament în ultimii doi ani. Legăturile ei de familie cu fondatorii curentului neocon sunt vaste și ISW (Institutul pentru Studiul Războiului), de unde își iau știrile despre evoluția frontului ziariștii din toată presa, e condus chiar de soțul ei, Robert Kagan, promotor al mai multor războaie din Orientul Mijlociu.

La înființarea în 1983, pe vremea lui Reagan, NED avea la conducere doi americani de origine evreiască, Carl Gersham și Allen Weinstein. Cel din urmă, avea să recunoască un deceniu mai târziu că: „Multe din lucrurile pe care le facem noi acum, erau făcute de CIA cu 25 de ani în urmă”. De altfel, această legătură între serviciul secret american și rețele etno-ideologice existase încă de la apariția curentului neo-marxist, prin operațiunile din perioada hippie, dacă este să ne gândim doar la povestea corifeului Herbert Marcuse.

cheltuieli năstrușnice

Destinația fondurilor e încă ascunsă sub un maldăr de hârtii doar parțial devoalate, multe organizații paravan și fundații. Câteva din cele mai bizare obiective au inclus: cercetarea transmiterii HIV la transsexuali, 1,5 milioane de dolari pentru un grup LGBTQ din Serbia, clinici transgender și mașini electrice în Vietnam, cărți de benzi animate cu transgenderi în Peru, o jumătate de milion pentru răspândirea ateismului în Nepal.

Între organizațiile citate de ActiveNews ca beneficiare de granturi la noi în țară se numără: Recorder, care a primit 70.000 de euro de la Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile și Media Development Investment Fund; PressOne, care are 54% din încasări din granturi; asociația Funky Citizens, implicată în mișcarea Rezist, condusă de fosta parteneră a lui Florin Cîțu, Elena Calistru; „verificatoarele de adevăr” folosite în pandemie și în războiul din Ucraina, pentru a întări polițienește narațiunea oficială, ca: Factual, site-ul PressHub, controlat de Freedom House.

Cozmin Gușă a publicat chiar o listă a beneficiarilor din România a fondurilor USAID pentru vedete din presă și „influenți” din divertisment. Susține că a primit-o pe WhatsApp, prin urmare, nu și-o asumă. Nu e acoperită de dovezi, dar urmărind cum s-au poziționat cei de acolo în anii din urmă, ca parte a curentului dominant, sună destul de plauzibil. E foarte lungă, pentru că și influența sistemului e răspândită.

• Include ziariști ca: Cristian Tudor Popescu, Radu Tudor, Mihai Gâdea, Cătălin Tolontan, Mircea Badea, Andreea Esca, Mălin Bot, Dan Tapalagă, Cristian Pantazi, Niels Schnecker, Dragoș Pătraru, Viorel Ilișoi, Grigore Cartianu, Val Vâlcu, Ion M Ioniță, Mirel Curea, Bogdan Ficeac, Denise Rifai, Ioana Dogioiu, Oana Dobre, Eugen Istodor, Vlad Petreanu, Costi Rogozanu, Ramona Ursu, Ovidiu Vanghele, Ondine Gherguț, Florin Negruțiu, Bogdan Stoica, Victor Ciutacu, Mircea Marian, Lili Ruse, Sabin Orcan, Silviu Sergiu, Lucian Mândruță
• activiști, lobby-iști dătători cu părerea: Bogdan Chireac, Gelu Duminică, Sorin Cucerai, Alina Mungiu Pippidi, Marius Pieleanu, Alice Drăghici, Mihaela Miroiu, Sabin Gherman, Andrei Caramitru
• bloggeri și vedete online: Zoso (Vali Petcu, Arhi (Cetin Ametcea), Marian Godină, „Prințesa Urbană”
• intelectuali și vedete de toate felurile: Victor Rebengiuc, Oana Pellea, Răzvan Exarhu, Bogdan Naumovici, Maia Morgenstern, Vasile Bănescu, Teodor Baconschi, Mircea Cărtărescu, Adrian Papahagi, Tudor Chirilă, Gabriel Liiceanu, Mihai Bendeac, Cătălin Măruță, Delia, Micuzu, Marius Manole. Și mulți alții, inclusiv maneliști, actrițe, fotbaliști și actorii din Las Fierbinți.