9. Salonul lui Elon Musk

Episoadele anterioare:

Și totuși, ceva ciudat se întâmplă. Cea mai mare parte din clocotul privind trădarea propriului electorat de către Donald Trump, în favoarea altei țări, are loc pe „tarlaua” virtuală a lui Elon Musk. În octombrie 2022, cel mai bogat om de pe glob cumpăra Twitter, dintr-o aparentă filantropie. Se proclama un „absolutist al libertății de exprimare”, sătul de tirania woke. Și oferea un loc necenzurat pentru dezbateri.

De trei ani, pe redenumitul X au loc bătălii crunte între cele două facțiuni, care își dispută „inima și mințile” votanților republicani. Respectiv, cei pro-Israel, mulțumiți de virajul neocon al președintelui, care apără acest status quo. Să le spunem „guvernamentalii”. De partea cealaltă, sunt nemulțumiții, care cer recuperarea suveranității naționale de către americani, dezvăluirea ororilor din dosarul Epstein, înlocuirea clasei politice tributare lobby-ului israelian, neimplicarea Pentagonului în noi războaie. Îi putem considera „opoziția internă”, care nu dorește să voteze cu democrații, ci vrea linia promisă: „America pe primul loc”.

Acel război virtual e fără menajamente, cu violențe de limbaj și ireconciliabil. Dar el se întâmplă într-un spațiu digital, închis și artificial. Un „meta-vers”, cum rivalul Mark Zuckerberg nu a reușit să creeze, pentru că a epurat total „rebelii”, în favoarea unei fantezii „civilizate”, a stângii liberale. Acea oală sub presiune, care fierbe de trei ani pe X, a început să scoată abur în lumea reală, pe YouTube, la televiziunile din State, pe alocuri și în Congres. De fiecare dată când asta se întâmplă, liderii de opinie dau ochii peste cap, ca la pătrunderea unor barbari în mijlocul sufrageriei…

Dacă această mișcare va lua cândva un caracter revoluționar, platforma X va fi avut rolul saloanelor pe care le țineau în Franța doamnele din înalta aristocrație, înainte de 1789. Acolo se reuneau filosofii cu idei iluministe, la fel cum se reuneau și în lojile masonice, pentru a vehicula idei aparent contrare clasei lor, care aveau să dinamiteze monarhia „vechiului regim”. Paradoxul vine din aceea că Musk cochetează cu ambele tabere și vine dintr-o oligarhie strâns legată de statul paralel. A fost sponsor al celui pe care îl destabilizează.

Cum Elon Musk e la intersecția dintre mai multe intrigi, puteți considera acest episod și parte din alt serial neterminat, intitulat:

Tehno-oligarhia ia un caracter militar și distopic

întoarcerea oligarhilor

Succesul lui Donald Trump din 2016 se baza și pe amăgirea că va opri corupția, tradusă prin influența marilor corporații. Firește, el făcea parte din elita miliardarilor, cu care avea relații de prietenie. Dar speranța era că, alegând un om foarte bogat, nu va mai fi dependent de marile grupuri de interese. Se spunea: „își va plăti singur campania, nu va avea datorii la nimeni…”.

Înainte, Obama ajunsese deja la 1 miliard de dolari costuri de campanie, și Trump n-a coborât plafonul. Categoric, nu din propriul buzunar. Dar promitea că o bagă la răcoare pe Hillary, replică savurată la ultima campanie… Asta aștepta poporul.

În al doilea mandat, Trump a renunțat cu totul la vechiul program populist. Și chiar a coborât într-o obscenă recunoaștere a influenței marelui capital. Elon Musk a contribuit cu 294 de milioane de dolari pentru campania lui Donald Trump și a altor republicani. Miriam Adelson a venit cu peste 100 de milioane de dolari la ultimele prezidențiale, păstrând ritmul donațiilor soțului, Sheldon Adelson, decedat între timp.

Favorurile au fost fără perdea, ca la sultani. La finele primului mandat, Trump l-a grațiat pe Jonathan Pollard, condamnat pe viață pentru spionaj în favoarea Israelului. Pollard a fost atunci preluat cu avionul privat al familiei Adelson, iar pe aeroportul din Tel Aviv a fost așteptat de însuși Beniamin Netanyahu. Zilele trecute, ambasadorul numit de Trump, Mike Huckabee, a avut și el o întrevedere cu fostul spion. Imaginea unui președinte cumpărat a fost întregită când Trump s-a adresat președintelui israelian, cu un trafic de influență televizat, rugându-l să îl grațieze pe Netanyahu de propriul dosar de corupție. Încă o imagine jenantă pentru prestigiul american.

Washington Post a făcut zilele acestea o estimare a influenței oligarhice în administrația Trump. În campania de acum un an, a strâns de 15 ori mai mulți bani decât prima dată, când a candidat, ca „anti-sistem”. Primii 100 de miliardari americani au virat politicienilor peste 1 miliard de dolari, anul trecut. În topul Forbes, există 902 miliardari americani, dintre care 44 au ajuns să ocupe funcții în administrație, personal sau prin soție, în ultimul deceniu. Între ei, și ministrul comerțului, Howard Lutnik, care locuia în casa lipită de faimoasa vilă dăruită lui Jeffrey Epstein de Les Wexner, de la Victoria’s Secret.

La ceremonia de învestitură, alături de Trump, au stat 17 miliardari, cu o avere de 1 trilion de dolari. Era prezent tot podiumul, cu Elon Musk, Jeff Bezos de la Amazon și Mark Zuckerberg, urmați de Larry Ellison de la Oracle și Bernard Arnault de la Louis Vuitton. La întâlniri speciale și-au făcut apariția: Bill Gates și directorul Apple, Tim Cook. Doar pentru acea ceremonie de inaugurare, în care a jurat ferindu-se de Biblie, Trump a adunat 240 de milioane de dolari de la cercuri de interese.

armata și serviciile

„Hobby-ul” lui Elon Musk pentru libertatea de exprimare a celor mulți sună suspect. Provine din cercul poreclit „PayPal Mafia”, care unește lumea bancară cu baronii noilor tehnologii. Despre care am arătat deja că au nenumărate fire cu Pentagonul și serviciile secrete. Înainte să vină în barca lui Trump, era mai mult un star al democraților, cu mașinile electrice de la Tesla, care luptau cu încălzirea globală. A susținut doar candidații stângii la prezidențiale, până la alegerile din 2024 (pe Obama, Hillary și Biden), inclusiv la două rânduri de campanii împotriva lui Trump. Nici măcar la alegerile din 2024, Trump nu a fost prima lui opțiune dintre republicani, ci o reorientare tardivă.

Travestirea lui în libertarian vine în paralel cu afaceri care depind de subvenții ecologice în mai multe țări și contracte de stat. În ultimii 20 de ani, Musk a încasat 38 de miliarde de dolari din subvenții de la stat. Un mizilic, față de bonusul salarial de aproape 1 trilion de dolari, în acțiuni. Pe care i-a convins pe acționarii Tesla să i-l promită, dacă atinge mai multe obiective fantezist de optimiste. O asemenea primă i-ar dubla averea.

E adânc implicat în proiecte trans-umaniste. O firmă a lui lucrează la cipul pentru implant neuronal Neuralink. O alta oferă rețeaua de sateliți vitală efortului de război al Ucrainei și coordonării dronelor. Alta e avansată în înlocuirea șoferilor cu mașini autonome. Visează să colonizeze planeta Marte prin lansările Space X. Din rețeaua X, își dorește să facă o aplicație universală, care să includă și plata cu bani digitali, un model de integrare în care chinezii sunt deja mai avansați. Iar robotul Grok vrea să înlocuiască motoarele de căutare și Wikipedia în sistematizarea informației, la concurență cu Chat GPT, în a cărui lansare a fost implicat.

Lumea la care lucrează e departe de a fi una a libertății. E, mai curând, viziunea de control total în care e avansată firma Palantir, a lui Peter Thiel și Alex Karp. Grupul lor îl are pregătit pe JD Vance pentru alegerile din 2028. Dar demolarea imaginii lui Trump în ochii alegătorilor proprii nu îl ajută pe actualul vice-președinte, care nu se poate disocia de această moștenire.

fețele lui Elon

Colajul foto de mai jos cuprinde traiectoria de roller coaster pe care a trăit-o în ultimii ani. Să-l explicăm:

Chiar la festivitățile de inaugurare a mandatului Trump II, din ianuarie 2025, Elon a șocat mapamondul cu un salut „de la inimă la cer”, făcut cu palma întinsă, de două ori, în două direcții diferite. A fost sau n-a fost ce a părut să fie…? Însăși ADL, asociația de combatere a antisemitismului, a sărit să îi ia apărarea, și să ne asigure că ni s-a părut. Dar a fost: un salut nazist, făcut cu sete și buza mușcată, ca și cum ar fi arătat degetul mijlociu tuturor criticilor, de un teribilist cu minte de adolescent.

Elon Musk nu a aderat la extrema dreaptă de acum un secol. El aderă la caricatura ei, văzută dinspre stânga, la toată creația mitologică produsă de Hollywood. Care a redus toată istoria universală la o povestioară simplistă, în care Hitler a înlocuit diavolul, într-o lume descreștinată. E un personaj kitsch, din seria benzilor desenate și a filmelor Marvel cu super-eroi, de la Superman la Captain America.

Musk se joacă de-a fascismul în același fel în care o făceau și artiștii din mișcarea Punk, cu gecile de piele cu ținte și bocancii miliari, asortați cu creste și capete rase. E tolerat ca un capriciu de om bogat, în același fel în care Marylin Manson șoca de dragul spectacolului grotesc. Totul e o simulare. La petrecerea de Halloween din 2022, Musk s-a costumat în Satana, cu o cruce întoarsă pe piept. Gestul a stârnit mai puține reacții, pentru că în mentalul occidental actual blasfemia religioasă e mai puțin decât cea politică.

Ai crede că prin astfel de ieșiri scandaloase, Elon Musk demonstrează că, dacă ești cel mai bogat om din lume, poți face orice. Dar nu e chiar așa. În poza în care e udat cu furtunul pe un yacht, pare mai curând umilit pentru distracție. Amicul cocoțat câteva trepte mai sus e Ari Emanuel, un foarte influent producător de la Hollywood, care a intermediat și cumpărarea Twitter. La el s-a referit Kanye West în declarațiile cam incoerente despre controlul unor artiști de culoare, și n-a rămas nepedepsit. Ari a tras sfori pe lângă corporații să rupă contractele cu Kanye West și a condamnat protestele anti-genocid din universități. Fratele lui, Rahm Emanuel, a fost șeful de cabinet al lui Obama.

Elon Musk l-a atacat de mai multe ori (de la „convertire”) pe George Soros, ca sponsor al stângii liberale. Lucru care i s-a trecut cu vederea. Dar un răspuns aprobator lăsat la postarea cuiva, care scrisese că „evreii promovează ura împotriva albilor”, era să-l coste. Musk a fost „băgat în ședință” de Ben Shapiro și de ADL. A mers ca la reeducare într-un turneu de penitență la Auschwitz și a ținut conferințe cu mai mulți rabini. Ocazie cu care a spus că se consideră „evreu aspirațional” și că două treimi din prietenii lui sunt evrei, deci nu poate fi antisemit.

Beniamin Netanyahu, cu care s-a întâlnit în mai multe rânduri, l-a descris ca „prietenul nostru”, când a vorbit despre urgența de a cumpăra TikTok, pentru a câștiga războiul de imagine.

dar există Musk cu adevărat?

Personajul oferit publicului e aproape o ficțiune de reality show. O mască. Încât unii s-au întrebat dacă nu e doar o interfață pentru structuri oculte, o creație colectivă. Multă vreme, a pretins că e pasionat de jocuri pe calculator, intrând astfel pe sub pielea gamer-ilor. Ajunsese la un nivel de competiție, care presupunea ani de antrenament, cu multe ore pe zi. Până s-a dovedit că angajase jucători profesioniști să se joace în locul lui. O vanitate bizară.

Ritmul în care postează e năucitor, chiar dacă multe sunt monosilabice sau reduse la o propoziție. Totuși, pare online mare parte din zi, implicat în dezbateri complicate, în timp ce conduce mai multe firme cu mii de angajați, optimizează bugetul federal și jonglează cu un harem și peste o duzină de copii. Chiar cu delegare de atribuții și folosirea inteligenței artificiale, e fizic imposibil pentru un singur om.

Elon are 13 copii, majoritatea concepuți în eprubetă, sau chiar folosind mame surogat. Pare animat de același obiectiv ca Epstein, să aibă un număr cât mai mare de urmași îmbunătățiți genetic. Dintr-un articol mai vechi din The Guardian, aflăm că Jeffrey Epstein dorea să creeze „o super-rasă cu ADN-ul lui”, prin impregnarea a 20 de femei deodată.

Interesul rețelei Epstein pentru savanți e eclipsat de cel pentru politicieni, dar e fascinant. Deși avea doar liceul terminat, Epstein a primit un birou la Harvard, unde sponsoriza cu milioane de dolari departamentul de „Dinamica evoluției”. La fel cum sponsoriza Fundația Mondială Transumanistă. În cercul proxenetului au fost stele ale lumii academice: fizicianul Stephen Hawking, laureatul Nobel Murray Gell-Mann, care a propus conceptul de quark în studiul particulelor elementare, profesorul de evoluționism de la Harvard Stephen Jay Gould, geneticianul George Church, un pionier al studiului genomului uman și neurologul Oliver Sacks, jucat de Rober De Niro într-o ecranizare a propriei cărți.

Într-o serie de e-mail-uri dezvăluite zilele trecute, Jeffrey Epstein discuta despre posibilitatea creșterii inteligenței negrilor prin manipulări genetice, cu savantul german Joscha Bach. Acesta e implicat în proiecte de fuziune a inteligenței artificiale cu științele cognitive. Discuțiile dintre cei doi erau foarte „incorecte politic” și îl implicau și pe lingvistul stângist Noam Chomsky, care era de asemenea finanțat de Epstein, despre care vorbea elogios. Bach scria în acele e-mail-uri despre cum femeile și persoanele de culoare sunt defavorizate genetic în unele domenii ale științei, cu avantaje atletice pentru cele din urmă.

Elon Musk apare într-o fotografie celebră cu Ghislaine Maxwell, într-un cadru cordial. Susține că nu l-a întâlnit pe partenerul ei niciodată. Când s-a certat cu Trump în vara lui 2025, a postat doar atât: „Trump e în dosarul Epstein”. Iar catastrofa de imagine în care se afundă președintele s-a căscat și mai mult spre abis. Tot atunci, miliardarul cocheta cu ideea de a-și face un partid propriu. La care pare să fi renunțat între timp.

Între numeroasele femei cu care Musk a avut relații s-a numărat și Ashley St Clair, o evreică activă în dreapta americană. Ea făcea parte din organizația lui Charlie Kirk, TP USA, de unde a fost dată afară după o întâlnire cu Nick Fuentes, rivalul lui Kirk.

amplificatorul Musk

Postările laconice ale lui Elon sunt, de obicei, forme de promovare a unor lideri de opinie, către cei 229 de milioane de urmăritori, pe care îi are pe propria rețea. Cu acest megafon, e capabil să creeze știri, să impună dezbateri pe agenda publică, să crească sau să scadă interesul pentru anumite subiecte. Efectul e amplificat de trucarea evidentă a algoritmilor, care selectează audiența pentru fiecare cont și postare în parte. Prin această metodă, Musk face în politică același gen de manipulare a pieței de acțiuni și a prețului pentru cripto-monede, pe care l-a făcut de mai multe ori.

Majoritatea conturilor pe care le promovează sunt economic din zona libertariană, iar politic dintre republicanii pro-Israel. Inclusiv pagini de propagandă prin știri, ca Visegrad 24. Ocazional, mai scapă și din tabăra adversă. Dar e destul de clar că dorește să mențină aprinsă această controversă deja încărcată emoțional.

Stânga partidului democrat și aripa ultra-progresistă fie a părăsit platoforma, ori e pusă în surdină. Ceea ce nu e neapărat un dezavantaj pentru ei, dacă partidul la putere se macină într-un război civil. Dar a dispărut tot balamucul woke. Îl mai țineți minte pe travestitul Dylan Mulvaney, care era să falimenteze Budvweiser cu apariția într-o reclamă? Încă are 9 milioane de urmăritori pe Facebook, dar nu mai postează public și s-a volatilizat din știri. „Moda” trans a dispărut momentan din atenția publicului, de parcă ar fi fost un psy-op. La fel ca frica de gripă.

Două evenimente i-au erodat masiv credibilitatea lui Musk în ochii dreptei nealinitate din America. În preajma Crăciunului 2024 și-a afișat totala susținere pentru importul de indieni prin programul de vize H1B. Ulterior, și Trump a făcut acest viraj, care echivalează cu o trădare în ochii naționaliștilor.

Al doilea, a fost poziția în cei doi ani de genocid în Gaza. Mai ales tinerii, care au renunțat la televizor, au devenit treptat foarte critici cu acțiunile guvernului Netanyahu și cu susținerea pe care o primește de la alte state, în frunte cu America. Subiectul e considerat de o importanță existențială pentru Israel, care a crescut de 20 de ori bugetul pentru propagandă, până la 150 de milioane de dolari pe an. În cadrul „Proiectului Esther”, unii influenceri americani pro-Israel au fost plătiți cu 7.000 de dolari pentru fiecare postare favorabilă. Lucru care a devenit subiect de glumă în comentariile multor suspectați că participă în ce se cheamă hasbara, o formă de diplomație și manipulare a percepției, cu o istorie lungă. (Documentar, care merită văzut.)

Acum, platforma X a ajuns să arate foarte bizar, în privința acestui subiect. Utilizatorul e pur și simplu inundat cu propagandă israeliană, care neagă genocidul sau îl glorifică și îi atacă pe cei câțiva ziariști, care vorbesc despre el. În schimb, în comentarii reacțiile sunt preponderent negative și de o duritate, care nu se găsește pe Facebook sau YouTube. Când Ben Shapiro postează ceva, primește mai puține like-uri decât cei care îi răspund cu „înjurături”.

S-a ajuns la lucruri paradoxale. De exemplu, AIPAC, cea mai mare organizație de lobby din America, se laudă că 95% din membrii Congresului SUA, pe care îi sprijină, câștigă alegerile. E un subiect esențial în actuala dezbatere privind suveranitatea națională în SUA. Cu toți miliardarii din spate, AIPAC are doar 187.000 de urmăritori pe X, și aproape toate comentariile pe care le primește sunt negative, spre crunte. În schimb, un cont creat de amatori, care urmăresc circuitul banilor spre politicieni, intitulat AIPAC Tracker, are mai mult decât dublu, peste 400.000 de urmăritori.

Unii din criticii Israelului au fost reprimiți personal de Elon Musk, după ce și-a întrebat urmăritorii, dacă să îi lase înapoi. A fost cazul cu Nick Fuentes și Kanye West, care a mai fost blocat și după. Dar nu toți „extremiștii” au fost tolerați, în valuri succesive de epurare. Iar foarte mulți sunt suprimați prin metoda punerii în umbră. Adică vorbesc, dar la pereți, pentru că orice spun nu ajunge decât la un procent mic din urmăritori. E un aspect destul de suspect că din tot spectrul extremei drepte, doar Nick Fuentes e lăsat să aibă un roi de conturi susținătoare. Încât e greu de spus cât e popularitate organică și cât amplificare artificială.

Partidele din Europa pe care Elon Musk le-a susținut, par de asemenea variante domesticite, diferite între ele, dar toate legate prin susținerea pentru Israel. Ca Javier Milei în Argentina și AfD în Germania, cu lidera sa lesbiană și interrasială. Alt personaj pompat pe X e Tommy Robinson, militant englez împotriva islamizării și un fan declarat al mișcării sioniste.

realități paralele

Elon Musk pare a fi parte dintr-un experiment social cu motivații greu de descifrat. Efectul de bulă informațională sau „cameră de ecou” e mai mare decât pe alte platforme, ducând la o percepție distorsionată.

Putem compara pagina aceleiași persoane pe două rețele. De exemplu, comentatorul american de origine indiană, Dinesh D’Souza, pro-Trump și pro-Israel. Pe rețeaua X are 5 milioane de urmăritori și e „măcelărit” în comentarii la fiecare postare. Pare că mai scrie doar din masochism, sau din plăcerea de a fi înjurat. Pe Facebook, are aproape 3 milioane de cititori, dar acolo reacțiile sunt preponderent în favoarea lui. Aceia par telespectatorii tipici de Fox News.

Numărul de „boți” e uriaș și utilizatorii sunt încurajați să discute cu robotul Grok, care le răspunde aproape instantaneu la întrebări complexe și e luat ca „verificator” pentru veriditatea unor afirmații sau fotografii. E un dresaj în două direcții: omul capătă reflexul de a conversa cu inteligența artificială și de a-i accepta verdictele, în timp ce „mașinăria” e îmbunătățită prin acest proces de învățare și exercițiu. Grok manifestă aceeași părtinire corectă politic de pe Wikipedia și din presa oficială.

E un loc în care sună plauzibilă și teoria internetului mort. Care spune că suntem deja hrăniți cu știri produse de algoritmi în locul oamenilor. Că ne pasionăm pe marginea unor dezbateri create de personaje fictive, în timp ce interacționăm cu persoane, care nu există în lumea reală.

Spațiul virtual ar putea fi folosit ca supapă pentru tensiuni sociale, sau ca bază de date cu „turbulenți”, de tipul dosarelor create de Palantir. Un loc de pe internet, care să dea iluzia că e neîngrădit, ar permite o mai bună culegere de informații, identificarea unor rețele ostile și a celor mai periculoși dintre disidenți. O operațiune atât de spectaculoasă, ca pagerele explozive ale celor bănuiți de legături cu Hezbollah, nu putea reuși fără o infiltrare prealabilă de lungă durată.

Altă variantă, ar fi crearea unor cercuri alternative de tip opoziție controlată, care să preia unele nemulțumiri populare de la lideri nesupuși.

spionați și turnați

Politica site-ului a fost schimbată după 2023, pentru a permite colectarea de date biometrice din fotografiile selfie, informații despre locul de muncă, localizarea, persoanele cu care interacționează și multe altele. Iar pentru opțiunea de „cont verificat”, care necesită fotografie și act de identitate, platforma lui Musk a apelat la firma israeliană AU10TIX, care e folosită și pe aeroporturi pentru identificarea călătorilor. Firma e creată și condusă de persoane care au activat în Shin Bet și Unitatea 8200, serviciul israelian de informații militare și război cibernetic, implicate în supravegherea palestinienilor pentru IDF.

Există un proces legat de vânzarea de date despre utilizatori de către fostul Twitter. Cu ocazia lui, revista Intercept a dezvăluit că X vinde datele utilizatorilor către firma de supraveghere Dataminr.

Compania Dataminr a oferit ponturi autorităților legate de protestatarii pro-Trump de la Capitoliu, din 6 ianuarie 2021. A uimit mapamondul anunțând moartea lui Osama bin Laden cu aproape o jumătate de oră înaintea tuturor rețelelor de știri. Iar anul acesta, Dataminr a turnat la poliția din Los Angeles protestatarii pro-palestinieni, anunțând organizarea în timp real a 50 de mitinguri contra genocidului. Dintre acestea, 12 au fost semnalate încă înainte de a se forma, pe baza conversațiilor din online.

Culegerea de date ar mai putea avea și alte mize într-un viitor nu foarte îndepărtat. Cum ar fi impunerea identificării online (un fel de pașaport digital), care să ateste că o persoană e reală și nu un robot. Ceea ce ar duce la sfârșitul anonimității online și la auto-cenzură de teama represaliilor. Recent, X a dezvăluit din ce țară postează fiecare, deschizând controversa că dezbaterea americană e prea mult influențată de oameni din afara țării. (O variantă a diversiunii despre rușii de pe TikTok, care ne-au furat alegerile.)

Identificarea pe internet figurează și în scenariile despre trecerea la digitalizarea banilor și în cele despre creditul social, pe model chinez. Ea vine la pachet cu capacitatea de identificare biometrică în acte și pe imaginile colectate de camerele de supraveghere.

Totuși, mentalitățile se schimbă rapid în America, mai ales în privința controversatului rol al Israelului în deciziile de la Washington. La o conferință recentă, prietenul și partenerul lui Elon Musk, Shaun Maguire, deplângea noua realitate (clip video):

„E trist, dar a vorbi de antisemitism nu mai funcționează. Ar trebui, pentru că antisemitismul e incredibil de real, e în creștere într-un mod nebunesc. (..) Dar oamenii sunt obosiți de (cuvântul) „antisemitism”. Iar tinerii simt că nu mai au oportunitățile dorite sau promise. Și când le vorbești de așa ceva, dau ochii peste cap și zic: nu (mă) înțelegi.. vreau să vorbim de ce probleme am eu…”

Shaun Maguire nu e oricine. E cel care gestionează investițiile fondului Sequoia Capital în toate firmele lui Elon Musk. Acesta l-a adus în guvern, ca membru în echipa DOGE. Anterior, a fost recrutat (după propriile mărturisiri) chiar de directoarea DARPA, serviciul de cercetare al Pentagonului, care a dus la apariția internetului. În această calitate, Maguire a fost și contractor privat pentru armata americană în Afganistan.

În aceeași conferință, nemulțumiri similare au fost exprimate și de Sarah Hurwitz. (video) E vorba de principala autoare de discursuri pentru: Barack Obama, Hillary Clinton, John Kerry, Wesley Clark și Michelle Obama.

„Ne luptăm cu o discrepanță între generații. Rețelele sociale sunt acum presa pentru noi. Și, pe vremuri, presa pe care o consumai în America era presă americană. Și era foarte mainstream. Nu exprima păreri extreme contra Israelului. Trebuia să te duci la o „librărie” ciudată, ca să găsești media globală și extremistă.

Dar acum avem rețeaua socială, care e media globală. Algoritmii ei sunt formați de miliarde de oameni de pe glob, care nu prea iubesc evreii. Dacă în anii 90, un tânăr n-avea cum să găsească Al Jazeera, sau pe cineva ca Nick Fuentes, azi, acele surse de presă îl găsesc ele pe el. Îi intră în telefon.

E și o presă tot mai post-alfabetizată. Tot mai puțin text, tot mai mult (conținut) video. Ai TikTok, care sparge creierii tinerilor cu „carnagiul din Gaza”. Și de-asta nu mai putem avea o conversație sănătoasă cu evreii tineri. Pentru că orice le spunem, ne aud prin această perdea de masacre. Eu vreau să le dau date și informații, ei văd acest carnagiu și atunci eu sun obscenă.

Și, din păcate, lucrul foarte inteligent, pe care l-am făcut, ca educația despre Holocaust să funcționeze ca educație împotriva antisemitismului… În acest mediu nou, începe să se strice un pic. Pentru că educația despre Holocaust e esențială. Dar cred că îi face confuzi pe unii tineri. Pentru că învață despre naziști mari și puternici, care chinuie evrei mici și slabi.

Și atunci ei zic: „a, antisemitismul e ca anti-rasismul (în sprijinul) negrilor”. Albii puternici, contra negri lipsiți de putere… Deci, când văd toată ziua pe TikTok israelieni puternici, care rănesc palestinieni slăbănogi… Nu e de mirare că zic: „A, știu, lecția Holocaustului e că te opui Israelului!”. Te lupți cu cei puternici, care îi rănesc pe cei slabi…”

(va urma)

Ep. 10: Fetele și agentele din noua dreaptă