Sponsorul lui Biden povestește cum a pierdut banii, și explicațiile lui ar trebui să ne îngrozească pe toți

Ziele trecute, v-am prezentat scandalul falimentului FTX, afacerea lui Samuel Bankman Fried. Acesta a fost în ultimul an al doilea cel mai mare sponsor particular al partidului democrat, după George Soroș. Donațiile lui către partid se apropie de 40 de milioane. Iar pentru campania prezidențială a lui Joe Biden a mai donat 5,2 milioane.

Dacă sponsorizările ar fi mers către Trump, prăbușirea fondului la câteva zile după alegeri ar fi fost cea mai importantă știre la CNN și în toată presa populară. Cu atât mai mult cu cât căderea afacerii lui cu cripto-monede e legată și de celălalt subiect major pe mapamond: războiul din Ucraina. Pentru că, așa cum am arătat în articolul precedent, schema implica și Banca Națională a Ucrainei, care avea un parteneriat cu FTX. Practic, donații de zeci de milioane de la particulari în monedă virtuală intrau în fond, ca să ajute Ucraina. Care îi schimba în dolari, din cei primiți de la statele săritoare. Și apoi dolarii reveneau bine spălați la Washington sub formă de donații pentru politicieni.

de ce contează?

Pentru că schema folosită de acest aventurier e doar o moleculă din sistemul financiar – bancar actual. Dacă nu ai bitcoini, nu te interesează politica și afacerile murdare, e totuși posibil ca lucrurile de mai jos să te afecteze. Sistemul bancar fracționar nu e departe de această schemă piramidală. Și întregul castel de cărți de joc stă pe operațiuni speculative la fel de riscante. Băncile și țările sunt conduse de indivizi la fel de cinici și de imorali. Iar mai devreme sau mai târziu vom reveni la situația din 2008 când va fi necesară intervenția salvatoare a statului. Doar că firma lui Samuel Bankman încă nu ajunsese la statutul de „prea mare ca să cadă”. Atâta tot.

imperiul de carton

Afacerea era una complicată în mod voit – o escrocherie cu peste 70 de firme suveică, înregistrate în multe țări și regimuri offshore ca Bahamas. Încerc să o simplific cât pot de mult, grupând-o în componentele de bază:

• Pe de o parte, exista o bursă de schimb pentru cripto-monede, care rula sume colosale. (Gândiți-vă la ea ca la o casă de schimb.)
• Cum aceste pseudo-monede, de tip bitcoin, au nevoie de un așa numit portofel virtual să funcționeze, altă parte a afacerii ajunsese să funcționeze și ca o bancă. În sensul că acele portofele virtuale erau echivalentul unor conturi bancare, pe care oamenii puteau să le țină pe acea platformă.
• Apoi exista un fond de investiții (care de fapt avea două tipuri de investitori, dar nu intrăm în acel balamuc). Să zicem, un fel de FNI, unde se făceau de astă dată investiții – deci cu un risc asumat – nu depozite.
• În fine, între toate firmele din păienjeniș, două trebuie reținute după nume: FTX, unde oamenii depuneau sub diverse forme. Și Alameda, care se ocupa de pariurile riscante.

ce s-a întâmplat?

Sam Bankman Fried e încă liber și dă explicații celor pe care i-a păgubit, despre cum le-a pierdut banii. Într-o serie de postări pe Twitter, el explică în esență că a fost o combinație de ghinion, prostie și calcule greșite. În rezumat, el ne spune că una din firme acționa ca un creditor al celeilalte. Astfel, fondul de investiții juca banii (pardon, îi investea) în cripto-monede. Era mai complicat de atât, dar să zicem că dacă creșteau – câștiga ceva, și dacă scădeau – pierdea ceva.

Ca să aibă mai mult spor, a început să facă asta în marjă. Așa numitul efect de levier. Adică: tu ai 10 lei ai tăi și 90 împrumutați. Pui în total 100 de lei, care ziceam că aduce 10% în plus. În loc să ai un profit doar de 1 leu, dacă ai fi jucat doar banii tăi, fără să te împrumuți, ai un profit de 10 lei. Returnezi ce-ai împrumutat și toată lumea te laudă că ești un geniu financiar.

Dacă însă „investiția” ta se dovedește neinspirată, și scade cu 10%, din 100 de lei ai făcut 90. Doar că acei 90, nu-ți aparțin, i-ai împrumutat pe toți și trebuie să-i dai înapoi. Ocazie cu care, constați că nu mai rămâi cu nimic. Ceea ce se cheamă că ai avut o pierdere de 100%, din cauza unei scăderi de doar zece la sută a pieței. Și toată lumea râde de tine.

Doar că, așa cum ați înțeles deja, Samuel nu se credita apelând la o bancă sau alt finanțator extern. (Făcea și asta, dar în alte scopuri.) El pur și simplu lua dintr-o firmă, unde oamenii își lăsaseră banii cu încredere, îi muta în cealaltă și îi juca pe piața de schimb. Treaba asta e absolut penală și face din afacerile respective o schemă piramidală. Adică una care își susține rulajul curent și cheltuielile din depunerile noilor păgubiți.

Bernie Madoff a fost arestat în aceeași zi, după ce s-a aflat că fondul său de investiții funcționa ca o schemă de tip Ponzi (Caritas). Paguba produsă de Madoff e estimată la aproape 65 miliarde de dolari. Iar pentru că și-a păcălit investitorii (unii deloc neglijabili ca influență) a fost condamnat la 150 de ani și a murit în închisoare. Deocamdată, Sam Bankman e liber și stă de povești.

Bankman spune că ghinionul lui a fost prăbușirea neașteptată a cripto-monedelor. Într-adevăr, bula Bitcoin s-a spart, de la 64.000 de dolari la 16.000, pierzând 75% din valoare într-un singur an. Iar alte monede au stat chiar mai rău.

Peste acest aspect, Bankman acuză și o panică bancară – în sensul că deponenții au fost alarmați și au dat buzna toți deodată să își scoată banii, ceea ce a lăsat brusc compania cu o gaură operațională de 8 miliarde de dolari. Problema e că el nu era o bancă în sistem fracționar și, în mod normal, trebuia să păstreze toți banii din cont în pușculiță, nu să-i dea cu împrumut sau să-i riște.

(foto: Tony Blair, Bill Clinton, Samuel Bankman Fried, sursa: Trustmodes via The Guardian)

cinismul unui filantrop progresist

Dar dezvăluirile nu se opresc aici. În paralel cu dezvinovățirile publice, Sam Bankman a purtat și o conversație privată cu o ziaristă de la Vox. A fost foarte dezinvolt și slobod la gură, pentru că publicația respectivă a beneficiat de fonduri din partea firmei lui. Și i-a luat apărarea cu articole favorabile în scandal. Cum ar fi unul în care spunea că n-a dat chiar atât de mulți bani la partid, că era om bun și ajuta multe cauze nobile. Deci credea că stă de vorbă cu o ziaristă de casă, și discuția va rămâne în privat.

Doar că respectiva conversație a fost pusă de ziaristă pe site. Și ce aflăm din discuție e crâncen.

În public, Samuel Bankman se prezenta ca un mare filantrop, care și-a propus să își doneze întreaga avere (care ajunsese anul trecut la 26 de miliarde de dolari). Spunea că vrea să lupte cu încălzirea globală, să salveze omenirea de o nouă pandemie, să ajute Ucraina și să salveze animalele în calitate de vegan. Minunat! 

Ca orice stângist, milita public pentru reglementarea pieței, inclusiv a celei blockchain (bitcoin). Adică statul să impună niște reguli, să controleze, să nu mai fie Vestul Sălbatic. În privat, se prezenta ca un libertarian pur și dur, care vrea doar piață liberă. Și spune că se prezenta astfel în ochii lumii doar din motive de PR (de relații publice). Când ziarista îi amintește ce prelegeri despre etică ținea la conferințe, pufnește în râs.

Cu 1 milion de deponenți păgubiți, Samuel nu are niciun fel de remușcări. Spune că așa fac și alții, că unii din cei mai mari eroi ai lumii afacerilor sunt de fapt niște escroci. Că și rivalul lui de la Binance era arătat ca rău-făcător, „iar acum e erou. E pentru că e virtuos? sau pentru că a avut un bilanț* mai bun și a câștigat”. (vezi nota de la final)

Firma lui Bankman era cotată ca a treia bursă mondială pentru cripto-monede. Iar Binance e acum liderul mondial, condus de canadianul de origine chineză Chanpeng Zhao.

În discuția privată, Sam Bankman nu regretă decât că a depus cererea de intrare în insolvență, în loc să continue să riște și să recupereze din pierderi.

* Notă:  Tehnic a spus un „bilanț mai mare” – Expresia merită clarificată, pentru că e intraductibilă și se referă la capacitatea unei afaceri de tip bancar de a susține creșterea prin acordarea de noi credite apărate de activele deja existente în scriptele sale. Am detaliat cum funcționează asta în cazul țărilor și ce legătură are cu afacerea pandemiei, într-un articol, cândva:  

Cele două săptămâni când fiecare „caz” de covid a costat 12 milioane de dolari

actualizare: video cu noi detalii

În prezentarea video de mai jos, există informații suplimentare despre acest scandal în plină desfășurare. Paguba estimată până acum se cifrează la 50 de miliarde de dolari. Personajul principal, Sam Bankman Fried, și-a pierdut toată averea într-un singur week-end și teoretic e chiar pe minus. Deși e destul de probabil să aibă fonduri ascunse. Firmele din păienjenișul lui de suveici erau circa 130, nu 70 cât se știa inițial.

Concurentul lui direct, chinezul de la Binance, e implicat activ în declanșarea prăbușirii. El a intrat la un moment dat în afacere cu bani și s-a arătat interesat să o cumpere. După care a lăsat să se afle că toată șandramaua e putredă, ceea ce a precipitat deponenții într-un fel de panică bancară.

Situația întregii potlogării seamănă nu doar cu o bancă de tip comercial. Sam își transformase afacerea în ceva care imită practic o bancă națională. În sensul că emitea un token (instrument digital), echivalent acțiunilor la fondul lui, ca și cum ar fi bătut propria monedă. Activul nu avea, desigur, nicio valoare în sine, decât atâta cât erau dispuși investitorii să creadă că are. (Lucru care se poate spune și despre orice bancnotă din zilele noastre.) Dar folosind două din entitățile sale ca pe vase comunicante, el putea pretinde că una din ele ia de bună valoarea acelui activ digital și „investește” în cealaltă firmă. Adică îi acordă un credit, atunci când mută banii deponenților. În funcție de cum erau juridic formulate contractele cu deponenții și între firmele proprii, asemenea scamatorii vor putea sau nu să aibă urmări penale.

Afacerea tânărului Sam de 30 de ani era condusă de prietena lui, Caroline Ellison, de 27 de ani. Ea se prezenta ca fană Harry Potter și interesată de relații poli-amoroase. Amândoi provin din familii foarte bine conectate politic, de profesori universitari – ai lui la Stanford, ai ei, la MIT. Mama lui Sam Bankman s-a ocupat de strângerea de fonduri pentru Partidul Democrat al lui Biden încă mult înainte de lansarea lui în afaceri.

Alt director din firma lui Bankman, Ryan Salame, dona copios la celălalt partid, Republican – sume ce depășesc 20 de milioane de dolari. Deci firma se asigura că are spate politic din ambele părți, ceea ce explică de ce presa de ambele culori tace acum și mușamalizează scandalul.

Săptămâna trecută, când FTX abia intrase în criză, s-a făcut o estimare și, pe lângă soldul negativ, 1-2 miliarde de dolari lipseau pur și simplu din contabilitate. Adică angajații nu puteau explica unde sunt. Când scandalul s-a dus și mai rău pe tobogan, Sam Bankman a invocat atât reaua credință a rivalului Chanpeng Zhao, de la Binance, dar și un așa zis atac al hackerilor. În urma atacului, alte 500 de milioane de dolari au fost sustrase din conturile clienților. Ele au transferate în format criptat în altă monedă virtuală, Ethereum. Iar hoțul, deocamdată neidentificat, a devenit cel mai mare deținător de așa ceva din lume.

Coincidența e prea mare ca lumea să nu îl suspecteze chiar pe Bankman că e misteriosul „hacker”. Cu atât mai mult cu cât, pe vremuri, când poza în filantrop, se lăuda că nu-i trebuie mașini de lux și merge cu o mașină ieftină. Dar, în paralel, din toată modestia, își cumpărase o vilă în Bahamas de 40 de milioane de dolari.